Voi ce fel de inimă aveţi?!…

Multora dintre noi ni s-a spus mereu şi mereu, că ceea ce simţim nu este important… Ca rezultat, am învăţat să suprimăm, să negăm şi să ne mascăm sentimentele… Vom ajunge atât de buni la acest lucru încât vom pierde legătura cu inima noastră şi vom trăi în lumea din capul şi din gândurile noastre… şi, când vom fi întrebaţi cum ne simţim, vom răspunde cu capul, nu cu inima…
Mai întâi de toate, sentimentele sunt importante deoarece ele sunt legate de nevoile noastre… Atunci când îţi negi sentimentele, tu negi nevoile tale de fiinţă umană… Şi, atunci când desconsiderăm sentimentele altora este ca şi cum le-am spune că nevoile lor nu sunt importante…

În al doilea rând, sentimentele noastre, mai mult decât gândurile noastre, ne conduc să facem alegerile în viaţă… Scopul nostru principal este de a ne simti bine… Intrăm în relaţii pentru că vrem să ne simţim bine… şi de aceea inima noastră este aceea care controlează cu cine alegem să fim şi nu capul nostru… Uneori ne cumpărăm lucruri pentru că, deasemenea ne dăm seama că ele ne fac să ne simţim bine…. orice comerciant de succes ştie că marketingul trebuie să se adreseze în primul rând sentimentelor… şi ne propunem chiar şi scopuri pentru că ne dăm seama că realizarea acestora ne va face să ne simţim bine… Dacă nu suntem în legătură cu sentimentele noastre, putem fi manipulaţi emoţional cu uşurinţă şi putem face alegeri proaste… pentru că nu înţelegem ceea ce motivează inima noastră…
În al treilea rând, “sentimentele îngropate de vii nu vor muri niciodată”… dacă ne permitem să simţim şi reuşim să facem faţă acestor sentimente, atunci vom putea să mergem mai departe şi chiar să ne vindecăm sufletul… dar, dacă vom nega ceea ce simţim … vom fi bântuiţi pentru totdeauna… Majoritatea dintre noi, petrec cea mai mare parte din timp fugind… de sentimentele proprii…
În cele din urmă, inima… nu capul, el ne ajută doar ca să ducem o viaţă morală şi spirituală… dacă avem o inimă dură, ne va lipsi compasiunea şi empatia pentru alţii… când inima noastră este închisă şi trăim în capul nostru, este mai mult decât probabil că vom provoca rău altora… capul nostru poate raţionaliza… despre nimic… O inimă deschisă ne învaţă compasiunea, să iubim, să iertăm şi să fim buni… O inimă deschisă, ne permite orice, oricând şi oricum…
Cu dragoste, Lilium
P.S. Voi ce fel de inimă aveţi?!…