Reflexii de sfârșit de an…


Nu am găsit alt titlu… cine mă cunoaște, știe că mereu mă ”lovește” reflexia… nu mă plâng, a fost un alt minunat al existenței mele, în care mai decât în alți ani ”am cernut sita” oamenilor care mă înconjurau… sau s-au cernut singuri… încă nu sunt sigură… Am iubit, am fost iubită… am iertat, am fost iertată… am dezamăgit, am fost dezamăgită… ce mai, lucruri și fapte care se întâmplă oricui… dar, nu pot sublinia faptul că natura umană a reușit să mă uimească și mai mult și să-mi ridice și mai multe întrebări…

lili-manea-1

cred că era timpul să o prezint pe Lilium tuturor 🙂

Oamenii sunt ciudați și diferiți… așa au fost și așa vor fi, cât va fi lumea și pământul… Nu vor exista niciodată două persoane la fel…

Mai întâi de orice, cred că trebui să nu uităm să-i mulțumim lui Dumnezeu, că pe lângă persoanele care au ieșit în drumul nostru doar pentru a ne frânge sufletul, au existat și oameni care au avut curajul și răbdarea să adune bucățile de suflet frânte bucată cu bucată și să ne facă iar întregi… și ne-au amintit cine suntem… și care este menirea noastră.

Dacă lumea ar fi dreaptă și lineară, noi despre ce am mai vorbi?!… poate, despre nimic…

Așa este datul… ca viața să ne scoată în față oameni care ne fac rău, ne mint… și nu ar fi o problemă că ne mint pe noi, chiar dacă prin minciună rănesc mai mult decât ar spune adevărul… adevărata problemă a lor e aceea că se rănesc pe ei înșiși…

Nu cred că cineva a fost lăsat pe fața pământului doar să facă rău… nu pot crede că există așa ceva, cred doar că unii oamenii doar  și-au rătăcit calea… au uitat scopul și menirea lor în viață… sau poate nu au avut curaj niciodată să-și fixeze un scop sau să-și caute menirea…

… e trist faptul că uneori stăm în preajma unor astfel de oameni și ne fac să suferim… le căutăm scuze… de ce?… simplu… pentru că ”tot omul e supus greșelii”… bănuiesc că a-ți rătăci calea fie chiar și pentru o clipă, e frustrant… dar, cred că dacă îți dorești suficient o poți regăsi… te poți întoarce pe drumul corect… da, eu vreau să cred că poate fi adevărat, de foarte multe ori mi s-a întâmplat să gândesc astfel, am crezut și chiar am susținut cu tărie că se poate…

… din păcate foarte mulți dintre noi și-au pierdut calea pentru că s-au înglodat prea adânc în minciunile proprii… pentru că prin vorbe și prin fapte și-au murdărit sufletul altădată curat… l-au întinat… și-atunci sufletul lor nu mai poate să se înalțe… nu mai poate să se scuture de mizeria pe care i-au pus-o zi de zi în spate sărmanului suflet… cu fiecare strat pus peste, se diminuează și sensibilitatea inimii, și aceasta nu mai simte nimic… și se comportă precum mizeria ce l-a acoperit…

Noi suntem suflet, spirit… nu forma fizică care este doar învelișul… unii sunt mai frumoși, alții mai urâței, unii mai senzuali, alții mai hâzi, mai neplăcuți ochiului, etc… dar, totul este doar un înveliș… ce, nu vi s-a întâmplat să întâlniți o persoană cu un aspect neplăcut și totuși, vorbind, nu puteți să vă mai dezlipiți de aceasta?!… și totul datorită spiritului, sufletului, cel care învinge întotdeauna… de aceea trebuie să judecăm oamenii după suflet, nu după aspectul exterior… dar, pentru asta trebuie răbdare și… cine mai are în zilele noastre răbdare ca să vadă sufletul?… foarte puțini… toți am devenit superficiali în gândire, în viața de zi cu zi… în viața noastră… ne gândim doar cum să arătăm bine, cum ”să dăm” în fața unora sau altora, ce părere are unul sau altul despre hainele, pantofii, coafura sau machiajul nostru… și pentru părerea altora ne călcăm sufletul în picioare… îl uităm… de ce???!!!… pentru 5 secunde de faimă, pentru a fi văzut cu nu știu care femeie sau nu știu care bărbat, sau în preajma nu știu căror persoane lipsite de substanță, dar ”poleite” frumos la suprafață… ne călcăm sufletul pentru o ”poleială”, pentru oameni care nu au nimic altceva decât superficialitate, afișată cu nonșalanță… nu-i condamn pe cei care vor să fie cu acest gen de persoane, de acord… dar, îi las pe ei în preajma ”poleiților”, îi las să de-a din coate să ajungă în prima linie… poate că eu sunt o ”neadaptată” în opinia multora, dar îmi doresc din suflet să rămân așa… vreau să văd în oameni sufletul, spiritul frumos, nu poleiala de suprafață… pentru că am răbdare, am o răbdare de oțel, care scoate din nervi… și datorită căreia foarte mulți mă cred ori nebună, ori proastă… depinde de împrejurarea care îi convine mai bine…

… sunt oameni care și-ar vinde și sufletul, și-ar tăia o mână sau un picior, doar ca să intre și să facă parte din viețile noastre… dar, care, până la urmă sfârșesc prin a călca în picioare și a umple de mizerie acel om pe care l-a dorit, în preajma căruia și-a dorit să fie… de ce se întâmplă asta?… nu știu, este una dintre întrebările cărora încă le caut răspunsul… aș putea crede că ”vina” aparține naturii umane, dar mă răzgândesc pentru că alte gânduri mă preocupă… oare noi ce suntem, nu suntem oameni, nu suntem umani, știm doar să distrugem?… oare omului îi face mai multă plăcere să distrugă decât să construiască?… de ce ai vrea să faci parte din viața cuiva dacă sufletul lui nu te interesează?… este doar poleiala, este doar dorința de a fi asociat cu acel cineva?… da, poate fi un interesant mod de a privi lucrurile și de a trăi… dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie așa…

Lilium... parfumul letal al dragostei eterne… a distruge un suflet și a nu fi capabil (dacă tot ai distrus pe altul) să-ți salvezi măcar sufletul tău, înseamnă că ești o ființa mică, măruntă și nesemnificativă, care își merită soarta ingrată de a nu cunoaște frumusețea sufletului și mărinimia acestuia… înseamnă că ești un gândac mic pe care nu-l vede nimeni și care pentru a se face văzut, ”băgat în seamă”, face rău pentru a se remarca… cel puțin așa crede el… își dorește aprecierea celorlalți poleiți, care oricum nu dau ”2 bani” pe sufletul lui, și pentru asta plătește prețul… calcă în picioare sufletul în viața căruia și-a dorit să fie, uită că este om și a iubit… omul… nu poleiala… sau cine naibilui mai știe ce e în capul său…

… faptele astea la rândul lor, nasc alte întrebări… cine mai suntem? Ce naiba am ajuns? Unde vrem să ajungem?…

… atât de multe circumstanțe atenuante găsesc tuturor, încât de foarte multe ori mă întreb dacă am limite… nu știu, pot spune doar că nu sunt nici nebună și nici proastă, sunt doar un om care acordă prezumția de nevinovăție și bunătate, celuilalt om… dacă spiritul curat mai dăinuie în celălalt, atunci energia mea pozitivă sunt sigură că îl va face să-și regăsească calea, dar… dacă sufletul său a fost prea apăsat de mizerii și urâciuni de prea mulți ani, nenumărați… din păcate acel om va trăda și îi va face să sufere pe toți cei care-i întâlnește în calea sa… îți ia ceva timp ca să-ți revii după o astfel de experiență, dar mergi mai departe pentru că ești mai puternic decât mizeriile din jur, decât părerile preconcepute… trebuie ca sufletul tău să învingă întotdeauna și chiar dacă uneori nu suntem pricepuți la cuvinte, privirea spune cine suntem… asta doar dacă avem norocul ”să dăm” peste oameni care știu să citească sufletul altor oameni…

… vedeți voi, la început toți erau analfabeți… cum se recunoșteau cei mai buni?… foarte simplu, prin privire… oamenii se priveau în ochi și simțeau… simțurile, instinctele, țineau locul educației erudite prin carte… oamenii nu aveau carte, aveau doar inima deschisă și simțurile ascuțite… din păcate, azi, cu atâtea cărți care ne explică tot ce mișcă în universul acesta, cărți de dezvoltate personală(sic! pretențios, nu?!), am uitat să ne folosim instinctele care doar ele sunt adevărate… am uitat ce înseamnă Omenia, am uitat ce înseamnă Bunătatea, am uitat ce înseamnă Iertarea… am uitat ce înseamnă de fapt să fim Oameni…

Dar, în ciuda a tot și a toate… pentru 2017 mi-am propus ca țelul meu principal să fie îndeplinirea tuturor visurilor mele… fie ele cât de inimaginabile… încă nu mi-am pierdut instinctele și asta îmi dă dreptul să sper că totul va fi posibil, atâta timp cât îmi las fantezia să alerge liberă, neîngrădită… chiar dacă oamenii pe care i-am lăsat să intre în sufletul meu mă îndeamnă să-mi ucid visurile… să nu mai cred în ele… îmi cer scuze, chiar dacă nu trebuie (o fac din educație) , dar nu pot… nu pot renunța la iubire, la vise, la mine… voi merge mai departe cu capul sus, mândră de visele și de fanteziile mele pe care întotdeauna, pas cu pas, le-am făcut să devină realitatea vieții mele…

… iert, iubesc și îmi las sufletul să decidă mereu… așa cum am făcut o viață… nimeni și nimic nu poate sta în calea înfăptuirii destinului meu… a vieții mele, al cărui actor principal sunt EU… fără poleială, fără superficialitate… doar Eu, așa cum sunt… o visătoare îndrăgostită de viață și de oameni… și care o să spună în fiecare zi: Azi este ziua mea norocoasă!

lucky-dayE dificil… aș mai avea de spus alte un milion de lucruri, dar fiind doar un moment de reflexie de sfârșit de an, am să mă opresc aici… voi, gândiți-vă, ce vreți?… ca oamenii să vă vadă adevăratul spirit sau să admire poleiala superficială cu care v-ați acoperit și v-ați înconjurat?

Un an nou fericit și plin de iubire!

Cu dragoste, Liliana Manea

wishing-you-happy-2017P.S. Să nu uitați să vă ascultați sufletul, doar el vă dă aripi și vă ajută să fiți mai buni!

Lilium

Reclame

Crăciun Fericit!!!


Vă iubesc și vă Mulțumesc ca sunteți alături de mine! Un gând minunat de Crăciun pentru voi toți!

Crăciun Fericit!

Cu dragoste, Lilium

brad luminitecraciun-fericit-2

 

Curaj…


Și tu ți-ai petrecut o mare parte din viață cerându-ți scuze celor care te-au rănit?… Nu mai face asta… Nu există un final perfect când doi oameni o iau pe drumuri separate…învață cum merg lucrurile alegând calea cea mai grea… știi, unele povești nu au un început, mijloc și sfârșit… ele năvălesc peste tine și ți se întâmplă, de-a valma… pentru că viața asta nu se rezumă doar la a spune ”nu știu de ce” sau ”nu știu cum” și păreri de rău… este nevoie să lași viața să te învețe și să te schimbe… trăiește momentul și încearcă să-l faci cel mai bun din viața ta… ai curaj să trăiești fără să te întrebi sau să știi ce se va întâmpla în continuare!…

flori copySper ca într-o zi să poți zâmbi cu sufletul, și să îți înflorească în piept voința de a broda iubire deasupra durerii… pentru ca, în cele din urmă, să te poți elibera și să mergi mai departe… pe drumul hărăzit ție.

Cu dragoste, Lilium

Tu știi?…


Știi cât de multe gânduri se întâlnesc și se amestecă într-o noapte?… știi ce îmi poate atinge adânc ochii sufletului?… știi ce înseamnă stelele prinse în dans, în zâmbetul inimii?… știi că ești făcut din pulberile furtunilor cerurilor?… știi că un singur ecou nesfârșit al iubirii eterne se sincronizează cu tăcerea mea?…

Dacă mă întrebi cum e viața mea acum, voi spune că ea nu calcă pe pământ… ea alunecă pe raze, cade în abis și doare… și se vindecă iar… și se înalță în creștetul eternului senin, precum ciocârlia ce se înalță spre soare… 

Tu stiiCuleg petalele florilor născute din iubirea lumii… acea lume, care de multe ori ne va da doar spinii acestor flori crescute din iubire… și te întrebi de ce… știi?… nu, nu poți înțelege, răspunsul îl cunoaște doar Dumnezeu… și va veni la momentul potrivit, nu încerca să-l grăbești… nu ai cum să știi gândurile ce se zămislesc într-o noapte…

Este adevărat că fiecare iubește într-un mod anume, și unele iubiri sunt intense… altele mai relaxate, dar… iubirea există în fiecare ființă… e viață… Iubirea este o legătură directă și indirectă cu sensul vieții noastre… La urma urmei, suntem doar pulbere de stele, incandescentă, prinsă în dansul magic al furtunilor sentimentelor… și care nu poate fi stinsă cu lacrimile izvorâte din ochii sufletului… nu sunt suficiente lacrimi pe lume pentru a îneca o inimă îndrăgostită…

… și mai știi ceva?… ceea ce este invizibil pentru ochii înlăcrimați, poate fi văzut de către o altă inimă… 

Cu dragoste, Lilium

Seducție…


Multor femei le place să fie seduse… frumos, dar… poate pentru că nu ştiu sau nu au experimentat ce înseamnă în schimb… a seduce pe cineva…

Dorința bântuie corpul… pune stăpânire pe tine… aleargă prin venele tale… prin suflet… pe piele… auzi cum fiorul ce-ți străbate trupul urlă… după atingeri și mângâieri tandre… corpul nutrește gânduri obscene… are nevoie de iubire și desfătare…

SeductiaMda… Seducția este putere, este control… este acel ceva care îți răscolește toate simțurile într-o clipită… de aceea, poate… că nu ar trebui să te lași sedusă de oricine, ci de Acela pe care îl alegi tu… ce spui?

Cu dragoste, Lilium

Love is in the air…sau dragostea plutește în aer pe internet!


Moto: Cei mai mulți aleargă după iluzii pentru că le este teamă de realitate, se îndepărtează de realitate cu o viteză amețitoare uitând că în goana lor după fantasme și închipuiri, de cele mai multe ori îi pierd pe drum pe cei cărora ar fi trebuit… poate… să le acorde cel mai de preț cadou: timpul lor, pierdut aiurea… după iluzii…

love on internetNoi, oamenii, întotdeauna vrem mai mult… și de cele mai multe ori uităm să prețuim ceea ce viața ne-a oferit, uităm să prețuim ceea ce avem în viața noastră, cea reală, nu cea de pe internet… Indiferent că ești singură, căsătorită sau logodită, etc, mă gândesc că poate în viața ta nu ai reușit prea multe și nu ai reușit să găsești o persoană așa cum ți-ai fi dorit… o persoana care să se plieze pe sufletul tău, cu care să poți discuta deschis tot ce simți, tot ce gândești… Și iată, vine o zi obișnuită când apare, EL, cel care se ”mulează” pe sufletul tău, cel care ”simte” ca și tine… și care, la fel ca tine, ”nu are cui să se deschidă”… oare așa să fie, ai verificat?… da, draga mea, cu tine vorbesc!… Te poți îndrăgosti de o persoană doar din discuțiile, emoticoanele și melodiile de pe youtube?

Ți-a trecut vreodată prin cap că pe internet e totul fals, că fiecare pretinde că e cineva… și, de multe ori caracterul acelei persoane cu care vorbești e total diferit în realitate… te-ai ”regulat” cu el?… pardon, ai făcut dragoste, și ai căzut și mai rău în cap?!… nașpa, ce să zic!… ești încă una la număr, draga mea… bărbații au nevoie de confirmări, știai asta?… și mai ales la o anumită vârstă…

Mie, îmi e imposibil să ”mă îndrăgostesc”… ups, ce cuvânt mare am spus!!!… de o persoană de pe net, alături de care schimb niște vorbe „on-line „… scuze, dar cine pățește chestia asta cred că e puțin labilă psihic, sau ”nefu**tă”(așa ar spune un amic de-al meu)…  este o persoană care a devenit dependentă 100 % de internet și de „plăcerile” pe care acesta le oferă, o persoană care trăiește virtual… sincer, nu vreau să fiu în locul tău când te va izbi realitatea…

Ce te face să crezi că tot ce îți scrie pe chat sau îți spune la telefon e adevărat?… știu, speranța ta crește atunci când vezi că celălalt îți spune vorbe dulci precum…” nici nu știam că exiști, viitorul e treaba ta”, „te iubesc, geloasa mea”, „îngeraș” … îți mai trimite o melodie de dragoste și tu ca o fraieră spui ” Nu mă înnebuni din nou, te rog”… și pe urmă fierbi de nerăbdare să vezi dacă ceea ce simți e real și el îți confirmă… eu am o întâlnire , poate ne vedem de la ora 10, vin să te iau cu mașina”… ce spui, începi să te recunoști?… sau îți mai aruncă o nadă…  ”eu iubesc și nu aștept să mă iubească cineva, o astfel de iubire face bine”… și te-a vrăjit și ai impresia că l-ai vrăjit, dar nu înțelegi de ce se ascunde și nu afișeaza relația cu tine… ”De ce ascunzi relația cu mine? Ți-e rusine cu mine?”… și, la dracu!!! Are răspunsul cu el și te manipulează din nou… poți crede că ”te potejează”, dar, oare chiar nu mai ai neuroni să îți dai seama că ești pe postul de ”fazan”???!!!…

Cum de scriu aceste rânduri???… ghici, tu cea care crezi că ”ești pe aceeasi lungime de undă” cu el… eu sunt aceea de care ori nu îți va spune că există, ori îți va spune că nu îl înțelege…  ca femeie,  știu ce luptă este în tine, pot bănui și că ți-a dat emoții și că ai nopți albe gândindu-te la el… dar, măcar pentru o singură clipă te-ai întrebat dacă te minte?… aaaaaaaaa, scuze, este mereu disponibil în fața calculatorului!… normal! Asta este munca lui… telefonul și calculatorul…  Știu draga mea, cauți ceva al tău, doar al tău… Un colț al sufletului tău, oaza ta de liniște… dar, te-ai gandit că după ce se desparte de tine după ce ați fost la cafea sau la club, el, poate că merge acasă, la femeia lui?…

Sfatul meu… să știi că e gratuit și public totodată… e sa faci tot posibilul sa îți vezi de viața ta și să lași discuțiile pe net la nivelul bunului simț și al conversației din politețe… Dacă vrei să fii fericită pe deplin, de ce nu ai putea fi cu un bărbat real, nu care îți face declarații pe net si care nu se ascunde?… sau mai bine zis, nu ascunde că ar avea o ”relație” cu tine?… știi câte altele mai stau la coadă în lista lui de conversații???!!!…  Încearcă să-ți folosești mintea… nu crede că ești deșteaptă doar pentru că el ți-a spus-o… e păcat, să consumi atâta energie aiurea, când poți să o consumi pentru ceva mai real, pentru  o relație care nu e ascunsă… nu îți pasă și vrei doar să te f**i nițel?… ok, este alegerea ta!… numai ai grijă să nu te arzi prea rău!…

Îți este permis să ”te îndrăgostești” de gândurile partenerului tău de comunicare, însă… nu îți este permis să confunzi această ”dragoste” cu o iubire în adevăratul sens al cuvântului, până ce realitatea nu îți va confirma asta… știu, nu huidui!!!!… în relațiile din lumea virtuală mulți caută ceva, și au tendința să caute numai calități la un posibil partener virtual… dar defectele și neadevărurile împachetate în cuvinte frumos alese???…  sunt trecute cu vederea???… meditați!!!!

Cu dragoste, Lilium

Dacă vrei dragoste cu adevărat…


De ce uneori prezentul este atât de frumos, încât ne este teamă de viitor?… mulți spun că sentimentele noastre s-ar diminua cu timpul, doar pentru că, poate… nu am găsit pe cineva care să ne iubească cu adevărat… nu știu cât este sau nu este adevăr, știu doar că totul ține de noi…

Știu că sunt momente când ne aricim și ne îndepărtăm conștient de tot… altele, când am dori să fim sufocați cu sărutări… dar, ce este greșit în asta?… frumusețea sentimentelor noastre constă în faptul că nu sunt lineare, fade… tu, ar trebui să te întrebi doar…

Dacă vrei dragoste cu adevărat...

Dacă vrei dragoste cu adevărat…

Vrei dragoste cu adevărat?… ei bine, atunci învață să apreciezi în primul rând dragostea altora… astăzi, și asta o spun cu simțul răspunderii, toți, într-o mai mică sau mai mare măsură disprețuim dragostea altora… de multe ori am auzit și am văzut cum este insultat un cuplu doar pentru că sunt împreună… pentru mine, dacă un cuplu este și rezistă împreună, indiferent de încercările la care îi supune mediul extern… și aici aș sublinia ”atotștiutorii a tot și a toate”… înseamnă că, Dragostea încă există!… și îmi vine să strig cu voce tare…

Vrei dragoste cu adevărat?…  atunci învață să iei lângă tine pe acela care pune suflet în tot ce face și căruia îi pasă… învață să iei lângă tine pe acela care rămâne indiferent de situație… învață să apreciezi sentimentele… pentru că ele sunt cel mai frumos lucru… învață să alegi pe cel imperfect… pentru că acea persoană imperfectă va ști să te facă fericit(ă)… învață să alegi bine cu cine vei călători pe drumul sinuos al vieții… doar din imperfecțiune se poate naște o iubire perfectă și adevărată…

Pe parcursul timpului mulți m-au întrebat ce înseamnă iubirea pentru mine… Ie-am răspuns, în stilul meu caracteristic… e simplu!… dragostea este atunci când doi oameni… în ciuda a tot ce se întâmplă în jurul lor, în ciuda problemelor și în ciuda lumii întregi… acei doi oameni sunt legați cu firele invizibile ale esenței sufletelor lor… nu în mod complicat, ci simplu… pentru mine, asta este dragostea… inexplicabilă, simplă și plină de esența pură a bucuriei de a trăi… chiar dacă știu că poate fi efemeră…

Pe lumea asta există oameni care sunt împreună, o zi, o lună, un an… pentru puțin sau pentru mult timp… dar iubesc, iubesc puternic, cu maxima intensitate a simțurilor… și nu le este teamă…

Și, mai apoi m-au întrebat… dar, de ce să pui suflet dacă poate fi efemeră?… și Ie-am răspus din nou, senină… pentru că e ușor, pleacă din viața ta o persoană, nu o mie… viața nu este lineară, pentru că altfel ar fi fadă… și mai apoi, dacă nu am pierde, nu am reuși să prețuim când găsim… ar viața este diversă pentru fiecare persoană în parte, ca și sentimentele dealtfel… ce este cu adevărat și ce ar trebui să reținem este faptul că… toți ar trebui să aibă privilegiul de a întâlni o inimă… care bate pentru ei…

Să reușești să te pierzi într-un sărut, într-o îmbrăţişare, în timp ce faci dragoste… să îți zâmbească de fiecare dată când te privește ca și cum niciodată nu a văzut nimic mai frumos… asta e dragostea adevărată!… și poate fi efemeră dacă nu o protejați… sau… poate dura o viață… dă-i voie inimii să sufere dacă așa simte… cele mai puternice iubiri s-au născut din suferinţe și din inimi brăzdate de cicatrici…

Priviți cu băgare de seamă și fiți atenți la cei din jurul vostru sau la cei care vă apar în multele escale ale vieții… Dragostea încă există!… trebuie doar să vă dați o șansă!

Cu dragoste, Lilium