Despre LILIUM

Vreau viaţa mea,nu a altora… vreau să visez… vreau să iubesc fără teamă şi limitări… mâine, o să îmi aducă lumina şi bucuria…trecutul îl las în acel colţ de întuneric şi am să trec mai departe…voi uita trecutul şi mă voi bucura de viaţă…îmi voi construi o nouă viaţă, numai a mea …nu mai e timp, nu mai vreau să-mi irosesc timpul aiurea…azi, va fi ziua renaşterii inimii mele… <3 Lilium https://liliumparfumdefemeie.wordpress.com/

Se spune că…

Citat


via Se spune că…

Se spune că viaţa este doar un drum lung spre moarte… că moartea şi eliberarea sufletelor care rătăcesc în corpurile noastre… cam fără sens aş spune eu dacă m-ar întreba cineva…
Se spune că fericirea o întâlneşti doar o dată în viaţă, că trece ca şi un tren şi tu… trebuie să ştii cum să-l iei sau să-l laşi să plece, alegând în schimb fără să vrei un sărman taxi pentru a ajunge la destinaţie… mai se spune că moartea nu iartă… dar, la naibilui nici viaţa n-o face… deci, de ce dracului continuăm să dăm vina şi să blamăm singurul dar pe care îl avem?!… adică, pe ea, viaţa însăşi…

Se spune ca..Uneori, îmi amintesc visele pe care mi le făceam, când eram un copil, chiar dacă acum îmi par foarte îndepărtate… şi ştiu că am vrut cel puţin o dată unul în care schimbam soarta omenirii… e cam de râs, nu-i aşa?…Nu este uşor să schimbi ceva ce are deja un traseu bine stabilit… şi ştiu că şi voi ştiţi asta prea bine…
A fost un timp când vedeam într-un om, o comoară… o cale de ieşire…  o uşă pe care aş putut intra sau ieşi… ori de câte ori vroiam să stau departe de lume…
În universul acelui om totul era diferit, chiar şi lumina strălucea mai mult şi în braţele sale adormeam ca un copil… şi, la un moment dat nu mai puteam fi fără el, nici măcar dacă îmi doream nu-l mai puteam scoate din mintea mea… erai  parte din sufletul meu şi nimic nu îmi putea lua asta…
Se mai spune că dragostea nu are vârstă… şi acest lucru este adevărat… că ai putea urca şi cel mai înalt munte din lume fără teamă…  că un înger trăieşte acolo, în cer pentru că pământul pentru el este un infern… se mai spune că un copil plânge fără motiv şi găseşte bucuria în lucrurile mici… aşa, cum o face şi un bătrân… … că, o picătură de apă este suficientă  în deşert pentru udarea a 1000 de plante, care altfel vor muri… Din toate aceste lucruri, sunt conştientă de faptul că viaţa este contradictorie… oare ai putea face într-o clipă tot ceea ce nu ai făcut într-o viaţă?!… oare te poţi  îndrăgosti atât de uşor, pur şi simplu privind zâmbetul de pe faţa cuiva?…şi ţi-ai putea încredinţa inima cuiva pe care nu-l cunoşti fără a pune nici o întrebare… fără să te gândeşti la trecut, la viitor… ci numai până la prezent?!…
Viaţa… poate percepţia despre viaţă a fost greşită până acum… şi ea, nu este doar un simplu joc în care învârţi roata de mii de ori şi ea se transformă… contează doar timpul…  acele ore care se înşiră una după cealalta şi… trec… fără a mai avea puterea să le întorci din drumul lor către neant…  îmi dau seama de diversitatea infinită a lucrurilor şi a oamenilor… mă opresc pentru o clipă în mijlocul acestei totale nebunii şi nu pot să nu întreb… eu cum sunt, ce am devenit?…  sunt doar un tâlhar care are nevoie de o furnică ca să-şi  urmeze propriul destin? … sau sunt regina în căutarea regelui său pentru ca acesta să-i protejeze slăbiciunile?…
Mă întreb… în timp ce viaţa trece pe alături… cine sunt eu şi ce caut… am mii de întrebări fără răspuns, mii de temeri, o mie gânduri… şi ori de câte ori mă găsesc în faţa unei răscruci de drumuri, te caut… te caut pe tine, cel care mă faci să mă simt un tâlhar, deşi, uneori, sunt doar o furnică…
Tu, care mă faci să mă simt ca o regină, deşi nu port o coroană… te caut… pe tine, cel care să mă faci să râd chiar şi atunci când din inima mea soarele dispare complet…Te caut pe tine, cel care îmi dai puterea de a merge înainte… plângând împreună cu mine şi ştergându-mi lacrimile… tu, care… uneori, să te contopeşti cu mine în mijlocul de nebuniei, cu riscul de a părea mai nebun decât  toată lumea la un loc… doar pentru un zâmbet al meu… tu, cel care oferi trandafiri care nu mor niciodată… trandafirii iubirii care cresc în grădina inimii… Te caut… te caut cu disperare de fiecare dată când vreau să stau sub aripile unui înger păzitor, pentru că în visul meu tu mă protejezi… şi… poate că ceilalţi au dreptate… viaţa, ca şi moartea, nu are nici o valoare dacă nu este iubirea… dacă nu există nici o dragoste…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Un An nou fericit şi senin tuturor!


E cumpăna dintre ani! Toţi suntem nerăbdatori în aşteptarea noului an, dar să nu uităm să privim înapoi cu iertare și  înainte cu speranţă. De fapt, cel mai frumos lucru este că, în acest moment regăsim din nou speranţa… care, poate am abandonat-o prea des în ultima vreme… dar, dincolo de speranţă  sper că în acest an certitudinea va fi laitmotivul  zilele voastre.

la multi aniUn an, uneori  pare a fi o lungă perioadă de timp şi alte ori pare că trece prea repede…  pentru că timpul este ca un vas enorm în care sunt aruncate şi amestecate urâţenia, frumuseţea, fericirea, durerea… viaţa şi moartea… destinele noastre, ale tuturor…

Ideea că a mai trecut un an, știu, încă strecoară un pic de teamă şi regret  în sufletul nostru… pentru timpul irosit cu lucruri mici şi neimportante, care nu se mai întoarce… De fapt, a trecut doar un alt an… şi ne aşteaptă mulţi ani înainte… să  sperăm, că ne vor aduce satisfacţii… asta pentru a echilibra deziluziile pe care viaţa le va pune întotdeauna în faţa noastră…

Încercați să vă gândiți la trecerea dintre ani ca la o poartă… o poartă nouă prin care puteţi trece în Noul An şi unde puteți lua cu voi numai lucrurile bune, lăsând în urma voastră grijile şi supărările din anul trecut… Noul an se așterne înaintea noastră și este un volum nescris cu 365 de pagini goale. Îmi doresc și vă doresc ca în fiecare zi să scriem în acest nou volum al vieții noastre numai lucruri bune, împliniri, iubire, bucurii și fericire, pentru ca la finalizarea și a celei 365-a pagină a volumului să-l citim cu bucurie!

Încercați să vedeți bunătatea în celălalt, să recunoașteți și să conștientizați valoarea celor dragi sufletului, pentru că a ierta și a iubi, sunt la îndemâna oricărui om… trebuie să intrați cu sufletul primenit în noul an.

Deci, pentru că ultimele ore ale anului 2018 se scurg cu repeziciune prin clepsidra timpului, pentru anul 2019 în primul rând  îmi doresc sănătate și frumos în viața mea… apoi să am grijă cum îmi dozez timpul… să îmi păstrez cea mai mare porție doar pentru mine, să las Bunătatea să domnească în viața mea… să îmi schimb anumite obiceiuri… și să îmi creez altele noi…  să rămân focusată doar pe lucrurile pozitive și să am în jur doar oameni pozitivi… să devin cea mai bună versiune a mea de până acum… să nu încetez să cred că totul este Posibil… restul, vor veni aşa cum au fost scrise… și, aş mai vrea ca oamenii pe care îi iubesc să fie un pic mai fericiţi…

Vouă, vă doresc să vă realizaţi visele, să atingeţi cerul cu degetele… şi să vă înălţaţi cât mai sus pentru a îmbrăţişa soarele… Iubiţi şi îndrăzniţi să Visaţi!… și, mai vă doresc să aveți parte de Bucuria de a Dărui… a trăi o viață plină de bucurie înseamnă și a învăța să dăruiești, de a aduce bucurie altor persoane… de-a lungul anilor am observat că lucrurile mici pe care le-am făcut și care nu au înseamnat mai nimic pentru mine pentru că le-am făcut în mod natural, instictiv, ele de fapt au fost uriașe pentru ceilalți… Nu știi niciodată cât de mult va însemna ceva mic pentru oamenii din jurul tău… Cu cât veți dărui mai mult, cu atât veți primi mai mult… de aceea… Îți doresc ca inima ta să fie umplută cu bucuria de a da, deoarece este expresia iubirii din inima ta și bunătatea din sufletul tău!…

Și nu în cele din urmă… Vă doresc să fie revărsată asupra voastră Bunătatea!… ”Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența și erudiția și supradoctoratele… Nimic nu poate înlocui și suplini nițica bunătate sufletească, nițica bunavoință, toleranță, înțelegere… Nițica susținută bună-cuviință”( Nicolae Steinhard)

Cam asta a fost… dacă considerați că aceste cuvinte ale mele v-au ajuns la inimă, nu ezitați și trimiteți-le celor dragi vouă…

Un An nou fericit şi senin tuturor!

Liliana Manea

Îndrăznește!… să visezi, să trăiești


Îndrăznește să visezi! Dacă nu aveai capacitatea de a face ca dorințele cele mai aprige să devină realitate, în primul rând mintea ta nu ar fi fost capabilă de a emana astfel de idei.

visNu există nicio limitare a ceea ce poți face, cu excepția limitării pe care o alegi să o impui imaginației tale… Tot ceea ce crezi că este posibil și că ești capabil, se va întâmpla întotdeauna… pur și simplu… e nevoie doar să ai curaj să visezi!

Este nevoie de mult curaj pentru a ne ridica împotriva dușmanilor noștri, dar la fel de mult ca să ne împotrivim prietenilor noștri… doar așa vei ști cine ești, iar curajul și acțiunea te va delimita și te va defini… Învață să spui NU și nu îţi mai face atâtea griji dacă cineva te place sau nu… oricum nu îi poţi face pe toţi să te placă… important este să ai curajul să vorbești și să te împotrivești oricărui lucru sau fapt ce îți ating demnitatea și integritatea fizică și psihică…

Nimeni nu vă poate face rău decât dacă i-ați lăsat s-o facă!

Oamenii pe care i-am întâlnit sau urmează să-și intersecteze pașii cu parcursul vieții noastre, sunt precum melodiile… unele le-am plăcut încă de la început, altele după un timp… iar pe altele încă nu le-am auzit…

Toate melodiile întâlnite pe întregul parcurs al vieții noastre, au fost, sunt și vor fi menite să le auzim, iar fiecare în parte au avut sau au un înțeles aparte… Unele reușesc să ne atingă viața într-un mod profund și minunat, altele ne fac să ne dorim să fim surzi. Important este, și subliniez asta, să nu uităm melodia cea mai specială dintre toate… aceea, care este coloana sonoră a vieții noastre… și mai ales, să nu permitem nimănui să falseze și să ne încurce pașii, încercând să ne îndepărteze de linia melodică și vibrația pozitivă a propriei noastre coloane sonore… Visează și Trăiește în armonie cu inima ta!

Cu dragoste, Lilium

mesaj

Dialog cu mine însămi…


E greu ca să rosteşti un banal „Merci” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu… dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Merci” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”… daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care ne-o poartă…

Lilium - Parfum De Femeie

„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.”
Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simplii muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…  Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…

Dialog cu mine însami..Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos…

Vezi articolul original 501 cuvinte mai mult

Reflexii și reflecții… la 47 de ani!


Mulțumesc tuturor celor care m-au sunat sau mi-au trimis mesaje de felicitare pentru ziua când copacul vieții mele a împlinit 47 de ani!… și în special celor care n-au avut nevoie de invitație și au venit să fie aproape de mine… Frunze de nădejde ale copacului vieții mele care au rezistat împreună cu mine tuturor vicisitudinilor anotimpurilor care s-au precedat în toți acești ani de viețuire pe acest pământ… prieteni dragi, familie, oameni dragi, care au ales să mergem împreună pe drumurile vieții…

La vârsta de 47 de ani, pot spune cu certitudine că timpul nu se comprimă, nu se dilată, ci pare a fi invariabil, este partenerul nostru invizibil, un al doilea participant în tot ceea ce înseamnă viața noastră, un participant care ne poate deveni aliat de nădejde sau dușmanul cel mai redutabil…

Mai pot spune cu certitudine că există oameni în viața noastră care ne fac fericiți sau nefericiți doar pentru simplul motiv că ne-au întretăiat calea. Și, mai apoi… unii merg pe drum alături de noi pentru timp îndelungat, iar pe ceilalți doar îi întrezărim printre treptele vieții la un moment dat…

Voi face o analogie interesantă… cine mă cunoaște bine știe că am acest ”prost” obicei de a face analogii atipice… Voi asemăna viața cu un copac, iar oamenii întâlniți pe parcursul vieții, cei pe care acest timp invariabil de omniprezent îi aduce alături alături de noi… hai să îi numim familie sau prieteni pe acești oameni…. frunzele copacului, iar ele reprezintă unul dintre prietenii noștri sau un membru al familiei noastre…

Prima frunză care se naște este Mama și cea de-a doua este Tata… cei doi care ne arată ce este viața… apoi următoarele frunze ce vin sunt frații sau surorile, cei cu care împărțim spațiul nostru, astfel încât ei să poată înflori ca și noi… ne știm întreaga familie a frunzelor pe care o respectăm și căreia îi dorim tot binele…

Dar, soarta ne prezintă altor prieteni pe care nu i-am știut și cărora nu am știut că le vom fi traversat calea… iar la copacul vieții noastre se adaugă și mai multe frunze…

Cunoaștem oamenii potriviți… o să îi numesc aceii prieteni ai sufletului, a inimii… sunt sinceri, sunt adevărați, ei știu când nu suntem bine, știu ce ne face fericiți… ne fac să ne dorim să mergem cu încredere în viitorul cețos și necunoscut, fără să ne uităm înapoi cu regrete…

… uneori, unul dintre acești prieteni de suflet se instalează în inima noastră și apoi îl numim iubit… el ne luminează ochii, ne imprimă muzica pe buze și ne face să dansăm pe ritmul inimii…

… mai există și acei prieteni care ne ating viața întâmplător, razant… la o sărbătoare, pentru o zi sau o oră… ne pun zâmbetul pe față atâta timp cât suntem cu ei…

Ups, să nu uităm prietenii îndepărtați, cei care se află în vârful ramurilor și când apare suflul vântului îi rătăcesc mereu între o frunză și alta…

În toată această creștere a copacului, noi creăm timpul… îl lăsăm în viața noastră, și el ne conduce întotdeauna corect, spre visurile sau pe cărările pe care trebuie să ni le asumăm în viața asta. Frunzele mari și puternice  sunt oamenii potriviți, aceia care nu se vor pune în calea lucrurilor pe care le  dorim și care nu ne vor lăsa vântul să ne rătăcească calea… ei ne încurajează să încercăm mai mult, să visăm mai mult, să facem mai mult… nu ne impun limite de timp, nu ne limitează visele ci ne îndeamnă să urcăm cu ei munți și nu le pasă cât timp le va lua, își doresc doar să creștem împreună…

Timpul implacabil, va trece… anotimpurile se vor succede pentru că așa este scris în legea firii… inevitabil vom pierde câteva din frunzele noastre… altele se vor naște imediat după aceea, iar altele rămân timp îndelungat alături de noi, martori ai bucuriilor, necazurilor, reușitelor sau eșecurilor noastre…  
Dar, ceea ce ne face fericiți, chiar dacă unele frunze au căzut… este faptul că ele vor continua să trăiască cu noi, hrănindu-ne rădăcinile cu bucurie…  amintiri ale momentelor minunate când ne-au însoțit pe drumul vieții…

Acum, la cei 47 de ani, îmi doresc și vă doresc vouă, tuturor frunzelor copacului meu, pace dragoste noroc și prosperitate… astăzi și întotdeauna, pur și simplu pentru că fiecare persoană care a trecut sau trece prin viața mea este unică… și întotdeauna lasă puțin din el însuși și ia puțin din mine…

Au fost și vor fi și cei care iau multe, și care nu vor lasa nimic… dar așa e viața frunzelor… depinde cât de bine reziști vântului vieții care suflă fără nici o avertizare prealabilă…

Sper că așa cum alții au fost pentru mine frunzele mele puternice, de nădejde… așa să fi fost și eu pentru alții… de fapt aceasta este cea mai mare responsabilitate a vieții noastre și dovada clară că două suflete nu se întâlnesc din întâmplare… Viața nu este un basm, întotdeauna cu un început și un final fericit…  Viața începe și se termină în necunoscut… iar între început și final este copacul cu frunzele sale… dacă copacul – spiritul, nu moare… cu siguranță ne vom bucura și vom iubi fiecare etapă a vieții noastre…

Vă doresc o viață frumoasă așa cum mi-o doresc eu, să trăiți cu sinceritate, cu emoții, cu compasiune pentru suferință… și mai ales să trăiți cu speranță!

Cu dragoste, Aceeași EU

Valsând într-un câmp minat…


Lilium - Parfum De Femeie

O luptă zilnică…  încercăm să valsăm într-un câmp minat, plin de obstacolele create prin stările noastre… În fiecare zi luptăm pentru a ţine aprinsă acea flacără pe care, în prea multe situaţii alţii au încercat nevrednic să o stingă…

Valsând într-un câmp minat..Dar… tenace, încăpăţânată, cu o forţă uriaşă, pe care numai o dragoste profundă o poate da… suflu şi calc şi pe jăratic pentru a reenergiza şi ţine aprins focul din noi…. am luptat pentru noi, în fiecare zi… în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, rezistând cu încăpăţânare dificultăţilor, temerilor, descurajărilor şi… depresiei  singurătăţii, căreia i-ar putea cădea în braţe oricine… dar cresc şi învăţ să înfrunt dificultăţi diferite… Nu vreau să arunc prosopul… Până în prezent nu am construit nimic împreună…  totul a fost o aparenţă, un balon de săpun care a explodat şi ţi-a luat totul…munca, familia… poate nu am avut nimic cu adevărat…
Este uşor să descarci vina…

Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult

… pot orice


Sunt construită și educată să pot orice, să trec peste orice și… oricine… să lupt indiferent dacă mai pot sau nu… 

Nu am dreptul să pot spune ” NU MAI POT”… pentru că eu nu m-am născut o norocoasă, ci o luptătoare…

Cu dragoste, Lilium