După principiul ”Tot pățitu-i priceput”: Dacă cineva te vrea, nimic nu îl(o) ține la distanță de tine


Moto: Ceea ce ne definește este modul în care îi tratăm pe ceilalți, asta spune tot despre noi…Nu ne definește ceea ce avem, ci ceea ce facem, faptele care dezvăluie cine suntem noi, în esența noastră…

tu-stiiDacă o persoană te vrea, nimic nu o poate ține la distanță de tine, dar când cineva nu te vrea, nu se poate face nimic… Dacă cineva te vrea, va avea timp pentru tine… dacă timpul îi este mereu limitat și restrictiv, clar nu te afli printre prioritățile sale… Nu te minți și nu te înșela singur(ă)!… Adevărul este că orice persoană de pe fața pământului va avea spațiu rezervat pentru cineva pe care vrea să-l vadă, să-i vorbească sau de care îi pasă… lipsa de timp este o scuză inventată pentru a justifica lipsa de interes… Notă: nu așa funcționează afecțiunea și dragostea.

Viața este o acumulare de priorități și opțiuni secundare, parcă așa spunea cineva… dar, atunci când cineva clasifică mental relațiile în priorități sau opțiuni, de fapt acela se orientează în funcție de valoarea pe care o dă anumitor oameni… Așa că, ține-ți ochii deschiși cât de mult poți și dacă crezi că nu ești evaluat(ă) cum meriți, mergi mai departe pe drumul tău… Să cerșești atenția, este ceva ce cu siguranță nimeni nu merită și nu trebuie să o facă!

Mai mult decât atât, dacă cineva nu v-a inclus în prioritățile sale, fără nici măcar să am vreun dubiu, îți spun că acea persoană te-a dat deoparte… este posibil să se fi întâmplat să nu mai fie mulțunit(ă) de relație, dar poate fi, de asemenea și o lipsă de interes … și afirm cu tărie: Ca să îți placă sau să ai nevoie de cineva, nu ai nevoie de vreun calendar sau agendă!

iluziiTrebuie să învățați că, cei care nu vă caută și care nu vă simt dorul, nu sunt pentru voi… Trebuie să învățați că, viața decide cine intră în viața voastră, dar voi decideți pe cine primiți în ea… Trebuie să învățați că, adevărul doare o dată, dar minciuna doare pentru totdeauna… Așa că, apreciați pe cei care vă prețuiesc, și nu încercați să faceți o prioritate din acela care vă tratează ca pe o opțiune…

Dacă cineva vrea să te aibă în viața ta, acea persoană va găsi mereu un loc pentru tine fără a fi necesar să îi ceri tu acest lucru!  Pentru a vă proteja sufletul iată câteva sfaturi din partea mea:

  • Învățați că, aveți libertatea de a alege… Alege exact pe cine vrei în viața ta și atunci când faci asta, cel mai bine este să te gândești de două ori sau de o mie de ori, dacă cel ales vrea să fie o parte din propria ta viață… Valorizează-l numai pe acela care demonstrează că dorește să fie alături de tine!…
  • Învățați că, a găsi justificări pentru a scuza pe cineva sau comportamentul acestuia, inhibându-vă intuiția sau inhibându-vă spiritual, NU vă protejați de durere…
  • Învățați că, a încerca să vă modificați pe voi pentru a vă adapta sau a fi pe placul unei alte persoane, astfel încât să dați voie ”să se întâmple” unei relații care nu trebuie să se întâmple, NU vă protejați de durere…
  • Învățați că, mai încet este mai bine… Niciodată nu trebuie să vă dedicați complet viața cuiva înainte de a te lămuri dacă este acea persoana care te face cu adevărat fericit(ă)…
  • Învățați că, dacă o relație se termină pentru că cineva nu te-a tratat cum meritai… „La naiba, trimite-l la dracu și uită-l!”… Nu îți poate fi ”prieten”, un prieten nu desconsideră un alt prieten…
  • Învățați că, nu trebuie să încercați să reparați ceea ce nu se poate repara… este la fel cu ”ciorba reîncălzită”… Dacă aveți impresia că după o dezamăgire gravă sau o trădare persoana ”se va schimba”, greșiți… Nu te minți și nu te înșela singur(ă), este mai grav decât trădarea celuilalt…
  • Învățați că, nu trebuie să fiți singura persoană capabilă de a face totul în relația voastră… compromisul este o stradă cu două sensuri… O relație este formată din două persoane complete, căutați pe cineva care vă va completa… nu doar pe cineva ales din teama de a fi singuri, ceea ce îi face pe mulți oameni să rămână în relații dăunătoare…
  • Învățați că, niciodată nu trebuie să lăsați pe nimeni să simtă că este mai important decât voi înșivă… Nu-l transformați pe celălalt într-un semi-zeu… este doar un om ca și tine, nimic mai mult…
  • Învățați că, singura persoana care se poate schimba și controla într-o relație ești tu însuți… Nu se poate schimba comportamentul unei alte persoane, schimbarea cuiva vine din interiorul său…
  • Învățați că, niciodată nu trebuie să lăsați pe nimeni să definească cine sunteți… O persoană vă va trata întotdeauna în modul cum îi permiteți să vă trateze…
  • Învățați că, sunteți unul dintre cele mai bune lucruri care se pot întâmpla în viața cuiva, iar dacă cineva nu are timp pentru voi, cu siguranță el va pierde…

Învață să faci cât mai des alegerea potrivită ție și ai grijă de inima ta!

Cu dragoste, Lilium

Totul sau nimic…


Nimănui nu îi plac jumătățile de măsură, nimeni nu vrea să primească dragoste în doze bine stabilite, ca și cum ar fi bolnav și are nevoie de cure… inima noastră nu funcționează după niște algoritmi bine stabiliți de vreun programator genial… 

Închide ochii și respiră adânc… ascultă-ți sentimentele și gândurile inimii… și încearcă să fii atent la ceea ce ele îți povestesc… trăiește și să vibrează odată cu ele… dar fără cuvinte…

… nu fi laș!… dacă iubești, iubește din tot sufletul…  oricând și oriunde lasă-te condus doar la glasul inimii.

totul sau nimic

Cu dragoste, Lilium

În joacă, cu niște cuvinte…


Sfârșit… Câte inimi a rupt oare acest scurt cuvânt?!… un cuvânt atât de scurt și totodată atât de puternic doar pentru a nu te face să zăbovești prea mult asupra durerii ce o poartă de cele mai multe ori, cu el… un cuvânt scurt, în locul  „jocului” cu alte cuvinte inutile…

Și este uimitor cum acest cuvânt poate lua cu el… poate șterge… precum o viitură, toate poveștile noastre de viață… cu tot ce era acolo, în ele… și prezentul… și viitorul… chiar și pe noi… și ne va duce acolo unde  sfârșesc toate acele inimi zdrobite… acelea despre care nu se mai știe nimic, de mult… acolo unde și urmele se rătăcesc… împrăştiate, în cele patru zări ale neantului…

În joaca cu niste cuvinteSfârșit… ce cuvânt urât atunci când intră în inima ta… când, cu putere, reuşeşte să să-și facă loc în interiorul tău… și mai apoi lasă secătuit pe strada unei vieți pe care n-o știai… este un cuvânt scurt, dar când îi simți răsuflarea în jur, este cât o veșnicie… un singur cuvânt, dar atât de rece  încât îți dă frisoane… nu știu pentru ce straniu motiv, știu doar că are puterea de a-ți carboniza sufletul… o putere mare, imensă… care în cele din urmă dispare cu totul… ca și cuvântul… sfârșită…

Și… te trezești într-un final… ai răspunsul… se merită să fii tu!… se merită să încerci mereu, chiar dacă s-a sfârșit… cu speranța că binele, dragostea, dreptatea și frumosul vor învinge… chiar dacă ai fost insultat și ai fundul tăbăcit de șuturi… tu mergi mai departe, pentru că ai iubit și iubești… și pentru că ai încercat să faci frumos, ceea ce nu era frumos înainte… pentru că doi oameni nu se întâlnesc niciodată întâmplător… chiar dacă, din păcate,  momentul și situațiile nu au fost  în favoarea voastră… chiar dacă simți nevoia să fugi de tine, pentru că primul tău gând dimineața și ultimul tău gând seara, era el… fugi… pentru că nu mai vrei să fii îndrăgostit, pentru că trebuie să faci pace cu tine însuți și cu trecutul tău…

și mă întreb fără să vreau… de ce persistăm în a face aceleași greșeli?!…

Cu dragoste, Lilium

şi toţi trec…


Timpul se scurge repede, dar nu reuşeşte să ia cu el golurile şi durerile pe care le ducem în inima noastră… şi ştim că orice sacrificiu am face… totul este inutil!…  Să încercerci să uiti de durere, de neplăceri, de răni… este imposibil… nu porţi pică sau ranchiună oamenilor care ţi-au cauzat atât de multă tristeţe… ci, doar un gol imens şi melancolie pentru anii ce trec… realizezi că la sfârşitul drumului eşti din ce în ce mai singur, pentru că nimeni nu rămâne pentru totdeauna lângă tine… Totul trece şi… toţi trec…

si toti trec..Cu dragoste, Lilium

Dilemă: Dragoste sau cursă cu obstacole?…


Dragostea nu are nici greutate, nici înălţime, nici adâncime… nu există nici o unitate de măsură care poate da cu precizie valoarea sa… Îţi face inima să bată mai repede decât un ceas gigantic, îţi face să strălucească ochii precum un cer împânzit cu puzderii de stele… te gândeşti la o mie de cuvinte pentru a le spune persoanei pe care o iubeşti imediat ce o întâlneşti…

…dar, când cei doi îndrăgostiţi se găsesc unul în faţa celuilalt, nu îşi mai amintesc nici măcar una din frazele drăguţe pe care le-au gândit pentru persoana iubită… se privesc  în ochi şi nu vorbesc… singurul lucru pe care îl aud este sunetul a două inimi îndrăgostite care bat nebuneşte… şi un „te iubesc” suspendat în aer… tăcere… cei doi se îmbrăţişează atât de strâns încât nu mai pot nici măcar să respire… gesturile şi privirile înlocuiesc cuvintele… şi sunt tot ce contează cu adevărat…
Dilema- Dragoste sau cursa cu obstacole..Declarăm că suntem îndrăgostiţi unul de celălalt… deci, atunci când dragostea  din noi este atât de mare încât trupul nostru nu îi mai ajunge şi ar vrea să cuprindă întreg universul cu imensitatea sa, logic ar fi ca… ea, dragostea să depăşeaşcă orice obstacol… corect?… aşa spun toţi… dacă ne iubim, împreună reuşim să depăşim orice greutate sau provocare… mă înşel?… n-aş prea crede… nu că acum, mă face să vorbesc acea speranţă săracă, puţină şi fragilă care mi-a mai rămas… dar este cu adevărat absurd cum nu înţelegem că sarcina noastră ar trebui să fie aceea de a face fericită persoana iubită… protejând-o şi iubind-o cât de mult putem… şi nu aceea de a ne înscrie la o cursă cu obstacole pentru a ne da seama cât de loiali suntem unul altuia sau cât de mult ne iubim…

Poate eu sunt prea ciudată…. sau poate că nu sunt eu cea mai în măsură să vorbesc… dar… Viaţa este făcută din o infinitate de clipe… fracţiuni de momente care pot perturba totul în jurul tău… Dragostea, este un soare prea mare ca să  îl ţinem noi oamenii pe umeri, pentru că am putea cădea sub strălucirea sa…  parcă aşa spunea cineva, la naibilui nu-mi mai amintesc cine…

Dar, practic cum ar fi dragostea  dacă nu am încerca să o măsurăm, ca mai apoi să ne agităm şi să tremurăm când trebuie să spunem cât de mult iubim?!…

Cu dragoste, Lilium

Am nevoie de o inimă nouă…


Când eram un copil, mă întrebam dacă inima stă întotdeauna în acelaşi loc sau se poate muta… la un moment dat, când am mai crescut, am înţeles… că ea rămâne întotdeauna în acelaşi loc, în stânga pieptului… şi pe măsură ce creşteam începeam să înţeleg şi mai mult… am înţeles că inima poate trăi într-o mie de locuri diferite, dar fără să locuiască nicăieri… că se urcă în gât atunci când suntem emoţionaţi, că parcă se ascunde şi se agită în stomac când ne este frică, că uneori…  îşi accelerează bătăile de parcă ar vrea să vrea să sară din piept… şi alteori, parcă face schimb de loc cu creierul…

Am nevoie de o inima noua..Crescând, înveţi să îţi pui inima în alte mâini… şi cel mai adesea, ţi-o dau înapoi  zdobită și terfelită… dar, nu trebuie să vă faceţi griji, este la fel de frumoasă sau poate chiar mai frumoasă decât înainte… Şi se întâmplă să ai acele zile când crezi că nu mai ai inimă, că ai pierdut-o şi… te strădui să o găseşti,  căutând-o într-o amintire, într- un parfum, în privirea cuiva… şi mai apoi, va veni o altă zi, o zi un pic diferită, un pic specială, un pic mai importantă… şi în acea zi, vei înţelege… că nu toată lumea are o inimă…
Am nevoie de o inimă nouă… Am nevoie de ceva mai puternic, să reziste… asta, pe care o am acum nu mai poate suferi prea multe lovituri…  nu se opreşte din sângerare, este acoperită cu răni, contuzii, cicatrici… am încercat încă o dată să o repar, dar fără succes… abia bate, condusă de cine ştie ce forţă invizibilă, dar…  în ciuda efortului şi a dorinţei… nu mai poate… aş mai avea nevoie şi de un creier nou, de unul care nu ştie prea multe…  mai mult pentru a suporta o altă concepţie, un alt gând, un alt cuvânt… care nu  conține alte amintiri, alte dureri, alte dezamăgiri…  şi mai am nevoie de ochi noi… nu mai doresc ca ceştia de-acum să mai vadă ceea ce mă înconjoară… sunt epuizaţi de lacrimi…
Am nevoie de un suflet nou, un suflet alb precum culoarea tăcerii… un suflet pur… care generează dragoste, care generează viaţă, care să mă regenereze… pe mine…  doamne, câtă nevoie am de mine!…
Cu dragoste, Lilium

Ea…


Eu o cunosc, m-am îndragostit de ea… şi ea s-a îndrăgostit de mine… a curăţat cele mai prăfuite colţuri din mintea mea şi… a turnat lumina dragostei ei pure în întunericul din sufletul meu…
Cu ochii închişi, respir mirosul tău… ascult paşii tăi care se apropie… şi inima bate îmi bate puternic în piept… suficient de puternic pentru a o simţi că îmi pulsează în gât… asta este puterea ta… Vârful unui deget pe umăr, un suflu cald lângă gât… degete răsucind o suviţă de păr, o unghie se deplasează încet pe braţ… un cuvânt şoptit, un braţ trecând fugar peste piept… degetul mare mângâind în jos, pe coloana vertebrală, până la un loc anume… da… acela e…

foto 5 029Un semn mimat ştiut numai de noi,  traversând o încăpere… o sprânceană ridicată, un cuvânt în surdină… un zâmbet blând, un ranjet rău… mişcarea unei mâini… o înţelegere simplă, a unor gesturi evidente…
O stare de spirit…delicioasă, în orice mod… de ambele părţi… frumuseţea sensurilor cuvintelor… a da şi a lua… mintea şi corpul… blând şi brutal… şi orice, de fapt înseamnă mult mai mult… mă faci să-mi pierd  orice control… nu am limite… nu mă inhib… sunt liber de a fi eu, de a face şi încerca… orice… fiecare dorinţă a inimii este corelată cu voinţa trupului… pentru simplu motiv că dragostea dicteză simţurilor, independent de realitatea ce mă înconjoară…
Cu dragoste, Lilium