Dialog cu mine însămi…


E greu ca să rosteşti un banal „Merci” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu… dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Merci” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”… daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care ne-o poartă…

Lilium - Parfum De Femeie

„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.”
Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simplii muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…  Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…

Dialog cu mine însami..Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos…

Vezi articolul original 501 cuvinte mai mult

Reclame

Reflexii și reflecții… la 47 de ani!


Mulțumesc tuturor celor care m-au sunat sau mi-au trimis mesaje de felicitare pentru ziua când copacul vieții mele a împlinit 47 de ani!… și în special celor care n-au avut nevoie de invitație și au venit să fie aproape de mine… Frunze de nădejde ale copacului vieții mele care au rezistat împreună cu mine tuturor vicisitudinilor anotimpurilor care s-au precedat în toți acești ani de viețuire pe acest pământ… prieteni dragi, familie, oameni dragi, care au ales să mergem împreună pe drumurile vieții…

La vârsta de 47 de ani, pot spune cu certitudine că timpul nu se comprimă, nu se dilată, ci pare a fi invariabil, este partenerul nostru invizibil, un al doilea participant în tot ceea ce înseamnă viața noastră, un participant care ne poate deveni aliat de nădejde sau dușmanul cel mai redutabil…

Mai pot spune cu certitudine că există oameni în viața noastră care ne fac fericiți sau nefericiți doar pentru simplul motiv că ne-au întretăiat calea. Și, mai apoi… unii merg pe drum alături de noi pentru timp îndelungat, iar pe ceilalți doar îi întrezărim printre treptele vieții la un moment dat…

Voi face o analogie interesantă… cine mă cunoaște bine știe că am acest ”prost” obicei de a face analogii atipice… Voi asemăna viața cu un copac, iar oamenii întâlniți pe parcursul vieții, cei pe care acest timp invariabil de omniprezent îi aduce alături alături de noi… hai să îi numim familie sau prieteni pe acești oameni…. frunzele copacului, iar ele reprezintă unul dintre prietenii noștri sau un membru al familiei noastre…

Prima frunză care se naște este Mama și cea de-a doua este Tata… cei doi care ne arată ce este viața… apoi următoarele frunze ce vin sunt frații sau surorile, cei cu care împărțim spațiul nostru, astfel încât ei să poată înflori ca și noi… ne știm întreaga familie a frunzelor pe care o respectăm și căreia îi dorim tot binele…

Dar, soarta ne prezintă altor prieteni pe care nu i-am știut și cărora nu am știut că le vom fi traversat calea… iar la copacul vieții noastre se adaugă și mai multe frunze…

Cunoaștem oamenii potriviți… o să îi numesc aceii prieteni ai sufletului, a inimii… sunt sinceri, sunt adevărați, ei știu când nu suntem bine, știu ce ne face fericiți… ne fac să ne dorim să mergem cu încredere în viitorul cețos și necunoscut, fără să ne uităm înapoi cu regrete…

… uneori, unul dintre acești prieteni de suflet se instalează în inima noastră și apoi îl numim iubit… el ne luminează ochii, ne imprimă muzica pe buze și ne face să dansăm pe ritmul inimii…

… mai există și acei prieteni care ne ating viața întâmplător, razant… la o sărbătoare, pentru o zi sau o oră… ne pun zâmbetul pe față atâta timp cât suntem cu ei…

Ups, să nu uităm prietenii îndepărtați, cei care se află în vârful ramurilor și când apare suflul vântului îi rătăcesc mereu între o frunză și alta…

În toată această creștere a copacului, noi creăm timpul… îl lăsăm în viața noastră, și el ne conduce întotdeauna corect, spre visurile sau pe cărările pe care trebuie să ni le asumăm în viața asta. Frunzele mari și puternice  sunt oamenii potriviți, aceia care nu se vor pune în calea lucrurilor pe care le  dorim și care nu ne vor lăsa vântul să ne rătăcească calea… ei ne încurajează să încercăm mai mult, să visăm mai mult, să facem mai mult… nu ne impun limite de timp, nu ne limitează visele ci ne îndeamnă să urcăm cu ei munți și nu le pasă cât timp le va lua, își doresc doar să creștem împreună…

Timpul implacabil, va trece… anotimpurile se vor succede pentru că așa este scris în legea firii… inevitabil vom pierde câteva din frunzele noastre… altele se vor naște imediat după aceea, iar altele rămân timp îndelungat alături de noi, martori ai bucuriilor, necazurilor, reușitelor sau eșecurilor noastre…  
Dar, ceea ce ne face fericiți, chiar dacă unele frunze au căzut… este faptul că ele vor continua să trăiască cu noi, hrănindu-ne rădăcinile cu bucurie…  amintiri ale momentelor minunate când ne-au însoțit pe drumul vieții…

Acum, la cei 47 de ani, îmi doresc și vă doresc vouă, tuturor frunzelor copacului meu, pace dragoste noroc și prosperitate… astăzi și întotdeauna, pur și simplu pentru că fiecare persoană care a trecut sau trece prin viața mea este unică… și întotdeauna lasă puțin din el însuși și ia puțin din mine…

Au fost și vor fi și cei care iau multe, și care nu vor lasa nimic… dar așa e viața frunzelor… depinde cât de bine reziști vântului vieții care suflă fără nici o avertizare prealabilă…

Sper că așa cum alții au fost pentru mine frunzele mele puternice, de nădejde… așa să fi fost și eu pentru alții… de fapt aceasta este cea mai mare responsabilitate a vieții noastre și dovada clară că două suflete nu se întâlnesc din întâmplare… Viața nu este un basm, întotdeauna cu un început și un final fericit…  Viața începe și se termină în necunoscut… iar între început și final este copacul cu frunzele sale… dacă copacul – spiritul, nu moare… cu siguranță ne vom bucura și vom iubi fiecare etapă a vieții noastre…

Vă doresc o viață frumoasă așa cum mi-o doresc eu, să trăiți cu sinceritate, cu emoții, cu compasiune pentru suferință… și mai ales să trăiți cu speranță!

Cu dragoste, Aceeași EU

Valsând într-un câmp minat…


Lilium - Parfum De Femeie

O luptă zilnică…  încercăm să valsăm într-un câmp minat, plin de obstacolele create prin stările noastre… În fiecare zi luptăm pentru a ţine aprinsă acea flacără pe care, în prea multe situaţii alţii au încercat nevrednic să o stingă…

Valsând într-un câmp minat..Dar… tenace, încăpăţânată, cu o forţă uriaşă, pe care numai o dragoste profundă o poate da… suflu şi calc şi pe jăratic pentru a reenergiza şi ţine aprins focul din noi…. am luptat pentru noi, în fiecare zi… în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, rezistând cu încăpăţânare dificultăţilor, temerilor, descurajărilor şi… depresiei  singurătăţii, căreia i-ar putea cădea în braţe oricine… dar cresc şi învăţ să înfrunt dificultăţi diferite… Nu vreau să arunc prosopul… Până în prezent nu am construit nimic împreună…  totul a fost o aparenţă, un balon de săpun care a explodat şi ţi-a luat totul…munca, familia… poate nu am avut nimic cu adevărat…
Este uşor să descarci vina…

Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult

… pot orice


Sunt construită și educată să pot orice, să trec peste orice și… oricine… să lupt indiferent dacă mai pot sau nu… 

Nu am dreptul să pot spune ” NU MAI POT”… pentru că eu nu m-am născut o norocoasă, ci o luptătoare…

Cu dragoste, Lilium

Ea, femeia…


La Mulți Ani, Femeie!!!!
Cu dragoste, Lilium ❤

Lilium - Parfum De Femeie

Ea, femeia…  poate face faţă stresului şi poate căra poveri grele în suflet… Ea zâmbeşte atunci când simte că ar urla pentru că totul se prăbuşeşte… si cântă când simte că va plânge mai abitir decât norii… Ea plânge atunci când este fericită şi râde atunci când îi este teamă… Ea este uneori naivă și suavă, alteori energică și răzvrătită… dar, femeia completează și împlinește bărbatul… învăluindu-l, tulburându-l, agitându-l și picurându-i în suflet, asemenea unei  licori fermecate… dragostea ei… întotdeauna necondiţionată… chiar dacă îi este teama că va fi rănită…cu sau fără voie… chiar dacă ştie că de cele mai multe ori va auzi vorbe dulci, dar false… şi-i vor rămâne doar săruturile reci… fără să mai audă şoapte de iubire… Ea, îţi va zâmbi chiar şi cu inima frântă… şi va continua să-ţi spună vorbe pline de iubire… şi te va iubi fără nici o limită şi fară teamă……

Vezi articolul original 70 de cuvinte mai mult

Definiţia dragostei…oare o ştie cineva?


Lilium - Parfum De Femeie

Te-ai întrebat vreodată ce este dragostea?… Profund, în linişte, intim, în inima ta… ce este dragostea?… Poate senzaţia unei clipe, pe care mulţi o numesc emoţie… dar, iubirea ce este?… Dragostea este o suflare de vânt care îţi mângâie inima?… Dragostea este sentimentul de speranţă în faţa unei rugăciuni?… Iubirea este acea pace infinită a unei mângâieri?… Dragostea… este căldura unei îmbraţişări sincere?… Dragostea este mirosul dulce al unui sărut pasional?…

Definitia dragostei...oare o stie cinevaDragostea… ce este dragostea?
Într-o clipită, totul se poate crea cu dragoste şi… într-o secundă totul se schimbă… Iubirea dă strălucire zilelor  care înainte erau toate la fel… este un licărir de bucurie în zâmbete de copii…  este o clipă şi totodată eternitatea închise în ea… Dragostea este un vis, o carte de poezii pe genunchi… este un cântec de leagăn seara… este prima întâlnire a îndrăgostiţilor, şi pudoarea primului sărut… Momente de eternitate închise pentru totdeauna într-un unic…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Palate clădite din vise…


Am știut că te iubesc din prima clipă și că nu mai există cale de întoarcere când mi-am pus brațele în jurul gâtului tău pentru a zecea oară în acea noapte… de atunci, nu mi-am putut ține mâinile departe de tine și nici capul de pieptul tău pentru că…  eram acasă… După toți acești ani (și sunt mulți, la naibilui) să știi că, concluzia este aceeași… niciodată nu am să-ți dau drumul din brațele mele pentru că iubirea mea nu are altă cale… știi foarte bine, la fel ca mine, că cele mai frumoase lucruri în viață nu doar lucrurile materiale… sunt oamenii dragi pe care îi porți în suflet, amintirile frumoase, sentimentele și momentele care ți-au făcut sufletul să zâmbească, să râdă de fericire!…

Lucruri mici..… azi, ne doresc să ne facem sufletele să râdă cât mai mult și să-și clădească palate din vise, împreună…Te iubesc, iubire!

i loveCu dragoste, Lilium