În grădina mea secretă…


Când am nevoie de mine și vreau să mă răsfăț cu frumos… îmi compar mintea cu o grădină secretă, ce are o poartă cu o încuietoare mare și veche de fier…  iar cheia ei o țin legată cu un lanț de argint în jurul gâtului… Ori de câte ori îmi place să fiu doar cu mine, pot intra în grădină în vârful picioarelor și să închid poarta în spatele meu… încet, încet… având astfel răgazul necesar să-mi petrec timpul singură, nestingherită de gândurile altora…

gradina-mea-secretaGrădina mea pare liniștită la suprafață, ca orice grădină de altfel… la început… Sunt trandafiri, bujori, lalele și crini înfloriți în colțuri, sunt bulbi care împing pământul croindu-și drumul spre viață, albine ce zumzăie alene din floare în floare… și o briză ușoară ce răspândește parfumul lucrurilor minunate care îmi trec prin minte… dar, dedesubt există viermi, și există păianjeni ce țes straturi subțiri de la o frunză la alta pentru a prinde în plasă fluturii sufletului mici, creduli de felul lor…

Dar, dacă te uiți din nou, un pic mai aproape acum, vei vedea că ici, colo, există un pic de mană pe frunze…  de la auto-neglijare… o parte din sol este întunecat, argilos și bogat și plin de viață, iar o parte din el este din bulgări… mari… și trebuie lucrat  cu o lopată, o greblă… sunt frunze moarte pe sol, de la crini… nu au fost udați…

Grădina din mintea mea uneori este bine și plină de viață, dar alteori nu… Chiar acum, cheia se răsucește în broască greu, iar priveliștea ce-mi întâmpină ochii… mă face să plâng un pic de disperare și de spaimă… am simțit că mi-e frig, m-am simțit singură…  briza grădinii mele se transformase într-un vânt rece… vânt care mă face să țin capul în jos, cu ochii în lacrimi… zilele au trecut una după alta, mult prea greu… tu nu ai mai fost aici și eu… nu am avut curaj să mai deschid poarta …

… vântul a suflat până la apusul soarelui meu… urletul se oprise, frunzele au renunțat la gemete și la dansul lor frenetic ce le purta către moarte… ceva a fost diferit față de altă dată… am privit în sus, așteptându-mă să vad un stol de corbi ce planează deasupra capului, îmbrăcați în negru… strigând și umbrind amintirile noastre… dar, memoria mea perfectă a revenit… și vântul înghețat s-a transformat  în genul de vânt care spune că… lucrurile sunt pe cale să se schimbe… și aduce cu el promisiunea de ceva nou, o adiere care se joacă cu părul meu și mă face să râd… și gheața ce–mi răpise amintirile se topește, iar briza aduce cu sine parfumul lor minunat și suav… și mă topește…

flori3Am fost plecată… și revenind grădina mi-a arătat ce am părăsit… ce vrei, asta se întâmplă atunci când pleci departe de tine, dar totodată este frumusețea unei călătorii temerare, nu-i așa?… amintirile și lucrurile frumoase ne fac să ne deschidem din nou la lucrurile care sunt potrivite pentru noi și care au nevoie de toată atenția noastră… Așa că, am pus mâna și am săpat niște crini de toamnă imenși, cu frunzele lor verzi gigante și minunate încă, dar… care umbresc minuscula și fragila lăcrimioară, ce luptă să crească sub ele… și-n plus, mai mut niște pietre pentru a face o graniță mai puternică menită să mă apere… de gânduri negre și amăgitoare…

Mintea mea are nevoie de-o frontieră, de-o limită mai bună… poate că voi construi și un gard mic și am să-l vopsesc cu alb… poate că voi planta și un rând de hortensie, să înflorească toate alb și albastru în umbra dimineții… poate că îmi voi da jos pantofii și voi umbla cu picioarele goale prin noroi… nu știu….

Știu doar că voi rămâne aici până voi simți că magia vine la mine din nou, ca o molie mică și albă la lumina lunii…. Apoi, voi lua un pumn de petale roze, galbene, albe, roșii și albastre… și le sufla peste gard, spre Tine…  

… și sper că le vei simți cazând peste tine… ușor, ușor… și vei ști că există magie, și că ea te așteaptă în grădina ta și-a mea…

Am vrut să-ți spun despre toate astea… și, aș vrea să alerg la tine și să mă arunc în brațele tale, și să-ți șoptesc că vântul s-a schimbat în grădina mea… 

Cu dragoste, Lilium

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Întrebările mele nu dorm niciodată…


Mintea mea nu doarme niciodată…

Gândurile mele nu dorm niciodată…

Imaginaţia mea nu doarme niciodată…

Întrebările mele nu dorm niciodată…

Speranţele mele nu dorm niciodată…

Problemele mele nu dorm niciodată…

fumMă gândesc şi vreau să am soluţiile bune și corecte… dar nu pot… sunt doar un om… și chiar dacă încerc să-mi distrag atenția de la gîndurile ce mi se învălmășesc tumultoase prin minte… nu pot… nu mă pot opri din a gândi poate prea mult şi din a vrea să înțeleg… ce?… cele mai exagerate pe lucruri pe care mi-a fost dat să le trăiesc…

… nu îmi place să recunosc acest lucru, dar, uneori…  într-adevăr îmi urăsc mintea mea pentru că are mult prea multe gânduri, întrebări, speranțe… aș vrea să nu mă gândesc la nimic, dar… mintea mea nu vrea să doarmă somnul ignoranței și al falsității…

Cu dragoste, Lilium

Carnavalul de zi cu zi…


Sunt momente când simți că tăcerea te înconjoară și te apasă, în timp ce în mintea ta o mie de gânduri se ciocnesc, se întâlnesc… se ucid…  se îndepărtează, se suprapun… dar, dacă cineva te întreabă în acel moment la ce te gândești… oare de ce răspunzi „la nimic!” ?!!!…

Carnavalul de zi cu zi…Pentru că se nasc furtuni în noi, pentru că fiecare în parte trebuie să luptăm împotriva greutăților vieții… dar, există furtuni pe care le purtăm în noi și nu le putem învinge… sunt acelea care se creează din faptul că de multe ori știm că suntem falși, că nu suntem ceea ce vrem să demonstrăm altora… și cine nu va învăța că într-un final, trebuie să spună adevărul, va rămâne veșnic prizonierul furtunii din el…

Poate pentru că toți cer să fii sincer, dar de fapt sunt foarte puțini aceia care sunt capabili să suporte adevărul?… mai ales atunci când răspunsul nu seamănă cu ceea ce vor să audă… Nu asculta cuvintele pentru că ele înșală…. Nu te lăsa sedus de o privire pentru că poate fi doar o iluzie… privește cu atenție la modul în care te tratează persoana care pretinde că te iubește… ăsta e singurul adevăr care contează… De aceea, poate, mie îmi place să-mi ascult tăcerea… ea spune adevărul… nu sunt precum acele minciuni purtate de măști…

Măști, măști, măști… oriunde privești vezi doar măști… Nu, nu este carnaval…  este doar viața de zi cu zi… măști de paradă care ascund nenorociri acolo unde tu crezi că vezi prieteni…  ascund cicatrici acolo unde tu vezi zâmbete… sau prefăcătorie ascunsă acolo unde te-ai gândit că găsești sinceritate și căldură sufletească… Da, oamenii sunt adevărați maeștri, capabili să se ascundă foarte bine în spatele măștilor… dar vor face asta doar pentru o perioadă, pentru că mai devreme sau mai târziu îți vor arăta cine sunt ei cu adevărat…

mascaAmintiți-vă mereu un singur lucru… dați-vă jos masca atunci când sunteți voi cu voi… desigur, îi puteți minți pe alții, dar… atunci când te privești în oglindă, ea va reflecta realitatea… nu masca… a te minți pe tine, a-ți minți propria inimă este ca și cum ai purta niște haine prea mici și incomode pentru sufletul tău… este un chin tăcut și continuu… dezbracă-le, fii liber!… fii conștient de faptele tale…

Îmi plac persoanele adevărate, acelea care emană parfumul sincerității… măștile, îmi provoacă doar silă… și indiferent cât de mult ar vrea să se parfumeze cu acel parfum al bunătății, mirosul de fals se simte oricum… chiar dacă unii sunt buni la minciuni și aparent, reușesc să ne convingă că victimele ar fi chiar ei…

Nu spun că eu eman chiar un miros plăcut… dar, știu că am o inimă care miroase bine, a iubire… și cu siguranță nu las în urma mea o dâră de parfum dezagreabil, ca semn al trecerii mele prin viața cuiva… dacă m-ați întreba ce înseamnă falsitatea, v-aș răspunde că este om apropiat sufletului care zâmbește… în timp ce minciunile lui te omoară…

Dar, de fapt… nici unul din noi nu purtăm vreo vină… împroșcăm în jurul nostru adevăr și minciună, în încercarea de a explica ceea ce nu putem înțelege… precum o dragoste de neatins, îndepărtați și totuși atât de aproape… nu este vina nimănui… suntem ca niște lumi paralele, distante… de neatins… întrebarea care rămâne e doar una…

Noi purtăm masca sau… masca ne poartă pe noi?!!!

Cu dragoste, Lilium

Doar… niște cuvinte


A scrie… pentru mine este un impuls căruia nu ştiu să-i rezist… este iubirea și furia unei furtuni cu fulgere şi tunete… pe care încă nu ştiu să o controlez și care îmi invadează mintea  încet, încet… şi mai devreme sau mai târziu,  izbucnește și se transformă în ploaia ce cade peste suflet… şi nu se liniștește decât atunci când cuvintele au luat forma dorită…  şi stau linişte, tăcute pe foaia cuminte…

În seara asta, de exemplu am vrut să colorez cu cerneală aceasta pagină albă, așternând încet, prin penița stiloului, cuvinte din adâncul inimii… cine știe, poate vor fi de ajutor cuiva sau poate chiar mie… pentru că, întotdeauna avem  nevoie de speranţe, dorinţe, vise… și prin intermediul lor poate se va întâmpla ceea ce așteptăm… o viață…

Doar... niste cuvinteDe multe ori scriu de mână, pentru că doar așa simt că sunt eu… apoi transcriu aici, virtual… dar, furtuna dinainte este estopată… doar pe hârtie creionul a imprimat amprenta temerilor mele, a bucuriilor mele… a  gândurilor care vin de la inima la mâna… doar pe hârtie se simte mirosul… de mine… și atingând pagina pe care eu am alintat-o sau am supărat-o prin cuvintele așternute, m-ai putea vedea… un portret imaginar pe o foaie de hârtie, în timp ce gândurile și cuvintele mele, se așează bizar, unele în spatele altora… ca și cum ar forma o pentagramă mistică…  prind  formă şi devin muzică… o muzică pe care o compun pentru cineva anume…

Mi-ar plăcea să-mi pun buzele pe pagină… să las amprenta lor aici… și vreau să cred, ca să nu spun că știu…. că, ar putea pune gura pe acel desen imprimat … şi m-ar săruta ori de câte ori dorește… aș impregna pagina cu parfumul meu și un fior l-ar străbate și l-ar conduce la mine… ar putea atinge urmele scrisul meu apăsat şi ar fi ca și cum mi-ar înfiora pielea ușor …uşor şi delicat ca mângâierile sale…

În spațiile dintre cuvintele, ar putea asculta tăcerile mele…  și printre cuvinte mi-ar putea auzi vocea…  râsul… și jena, atunci când scriu rânduri precum acestea…

Cu dragoste, Lilium

Gânduri, Dorințe pentru 2015…


Timpul este gratuit, dar este nepreţuit… Nu-i sunt stăpână, dar îl pot folosi… Nu-l pot ţine pe loc, dar îl pot face să lucreze în favoarea mea… pentru că o dată ce l-am pierdut… nu-l mai pot recupera… este ireversibil și plin de surprize…

2015Dacă nu voi deveni un maestru al timpului meu… voi deveni un sclav inconştient al celor care și l-au stăpânit pe al lor…

TIMPUL… dacă nu ar exista… dar, sunt momentele în care-l simți și-l descoperi că există… Valoarea oricărui alt lucru dispare… de aceea, pe primul loc în lista dorințelor, gândurilor mele pentru Noul An este TIMPUL…

albNu mai irosiți timp prețios pentru jocuri stupide… poate că a venit momentul în care trebuie să fii TU, așa cum ești cu adevărat!

  • Să am grijă cum îmi dozez timpul… să îmi păstrez cea mai mare porție doar pentru mine
  • Să las Bunătatea să domnească în viața mea…
  • Să îmi schimb anumite obiceiuri… și să îmi creez altele noi…
  • Să mă focusez doar pe lucrurile pozitive…
  • Să-mi încep fiecare zi cu scopuri bine definite…
  • Să găsesc și să văd doar partea bună a celorlalți…
  • Să devin cea mai bună versiune a mea de până acum…
  • Să nu încetez să cred că totul este Posibil…
  • Și… cel mai important… Să nu încetez să cred în Dragoste… și în Oamenii dragi care mă înconjoară!

candels1Cu dragoste, Lilium

Vreau să mă săruţi…


Vreau să mă săruţi… sărută-mă… suficient de mult ca mintea mea să tacă… să-mi aud bătăile inimii… să-mi iei respiraţia şi să mă faci să nu-mi mai fie dor… sărută-mă cu pasiunea care sfidează orice motiv raţional… care face să deraieze orice gând şi vocea interioară a îndoielii… sărută-mă cu dragoste suficientă pentru a te infiltra prin buzele mele şi te scurgi până în vârful degetelor de la picioare… Am nevoie de tine să mă săruţi… să mă desprinzi din mine şi să mă iei în tine… daaa… şi am nevoie să te sărut din toate aceleaşi motive, cu toată aceeaşi pasiune… să te desprind din tine şi să te iau în mine…  pierde-te în mine şi eu…  mă voi pierde în tine…

Vreau sa ma saruti..Cu dragoste, Lilium

Este frumos…


Este frumos atunci când găseşti pe cineva care este îndrăgostit de mintea ta… Cineva care doreşte să-ţi dezbrace conştiinţa şi să facă dragoste cu gândurile tale… Cineva care vrea să te privească, cum… încet, dai jos toate zidurile pe care le-ai construit în mintea ta… şi îl laşi să intre înăuntru…

Este frumos..Cu dragoste, Lilium