Transformare…


Frumuseţea poate fi într-adevăr un blestem… îmi este extrem de uşor să obţin ceea ce vreau de la bărbaţi… Un zâmbet cochet, o privire scurtă şi languroasă şi îi am în palma mea… Dar cu tine… cu tine este diferit… niciodată nu este vorba despre ceea ce vreau şi nici zâmbetul sau ochii nu ar putea schimba asta…Urăsc… urăsc să mi se întâmple aşa…

Transformare..Tu, mă transformi… mă faci dependentă…de tine…  Am devenit neputincioasă…şi urăsc… şi îmi place… şi urăsc faptul că îmi place… dar, mai mult decât orice… urăsc că am nevoie de tine…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Te iubesc, te urăsc… şi te iubesc… mai mult


Starea de azi: Te iubesc, te urăsc… şi te iubesc… cu dragoste, Lilium

Te iubesc, te urasc... si te iubesc... mai multMi-ar place să pot fugi de tine….dar dacă aş încerca să te părăsesc aş muri…Mi-ar place să se rupă lanţurile în care mă ţii încătuşată….şi totuşi încă, nici măcar nu am încercat!
Nu contează ce ai face….mă înnnebuneşti…
Mai degrabă mi-aş dorii să fiu singur…. dar pe urmă ştiu că viaţa mea va fii goală… exact din momentul în care vei pleca!
E imposibil să trăiesc cu tine… Dar nu aş putea niciodată să trăiesc fără tine!… pentru că orice ai face nu vreau niciodată… niciodată… niciodată să fiu îndragostit .. De altcineva în afară de tine!
Mă faci să fiu tristă …mă faci sa fiu puternică… Mă faci sa fiu nervoasă… Mă faci să te iubesc!… mă faci să trăiesc…mă faci să mor
mă faci să râd… mă faci să plâng… pentru tine
Te urăsc, dar te iubesc pe urmă… te iubesc, dar te urăsc şi pe urmă….te iubesc…te iubesc mai mult!!!… 
Pentru că orice ai face nu vreau niciodată… niciodată… niciodată să fiu îndrăgostit .. De altcineva în afară de tine!
Te porţi cu mine bine… te porţi cu mine rău… mă laşi să fiu eu… mă faci să mă cert cu tine… mă ridic la cer… mă cobori în iad… mă faci să mă simt liberă şi apoi… mă ţii legată de tine… 
Te urăsc, dar te iubesc pe urmă… te iubesc, dar te urăsc şi pe urmă… te iubesc… te iubesc mai mult!!!… 
Pentru că orice ai face nu vreau niciodată… niciodată… niciodată să fiu îndrăgostit … De altcineva în afară de tine…
Nu vreau niciodată… niciodată… niciodată să fiu îndrăgostit ..
De altcineva în afară de tine…

Stropi…


În fiecare dintre noi există câte un strop din orice…
Un strop de iubire, un strop de dezamăgire, un strop de fericire, un strop de încredere, un strop de teamă, un strop de cutezanță, un strop de vise, un strop de realitate, un strop de ură, un strop de compasiune, un strop de blestem, un strop de binecuvântare…
Un strop din fiecare…

Stropi..Autor: M.

Toate acele “prima dată”…


De ceva timp scriu şi rescriu.. . şterg din nou… şi scriu iarăşi… nu vreau şi nu pot accepta… ce s-a întâmplat?… Unde suntem? Unde sunt?… ce se întâmplă?… când? unde? cum? de ce?… Este într-adevăr aşa?… Nu pot să înţeleg nimic… jur!… nu mai pot înţelege nimic… Sunt confuz… Fiecare moment este punctat de o durere a naibii  de trepidantă… Sper că o simţi şi tu…asta înseamnând  de fapt că, suferi şi tu… Da, mai degrabă aş prefer să ştiu că suferi, decât că eşti indiferentă…

Toate acele prima data…Indiferenţa… este unul dintre cele mai rele comportamente care pot exista… Distruge, şterge, anulează… Da, eu şi cu tine am reuşit împreună să ne distrugem… Nu reuşesc să pot avea un fir logic… ce se întâmplă e mai puternic decât mine…  nu pot, dar voi încerca… e o agonie să ştiu că nu mai eşti a mea… este chinuitor să ştiu că nu mai sunt al tău… mă rog în fiecare dimineaţă, ca zilele să treacă mai repede… nu mai pot să mor în fiecare zi, din nou şi… din nou…
Unde eşti? Cu cine eşti?…  ce faci? Cum te simţi?… nu ştiu… pot presupune, dar nu ştiu… Şi  acest “nu ştiu” mă  îmbolnăveşte… Ştiu că greşelile mele au complicat totul, dar totul are remediu… sau aproape totul… te doresc… cred că doar tu poţi înţelege cât de mult te doresc…  Am încă atât de multe în  inimă, atât de multe să-ţi dau… în unele nopţi te-am visat…  erai acolo, frumoasă, nemişcată, infinită în candoarea ta… asta este amintirea pe care o vreau despre tine…. vreau să îmi amintesc de tine aşa cum erai în dimineaţa aceea… când am făcut pentru prima dată dragoste… vreau să îmi amintesc  privirea ta atunci când ne-am sărutat pentru prima dată… vreau să îmi amintesc ceea ce am simţit atunci când te-am vazut pentru prima dată…  vreau să îmi amintesc de timiditatea şi totodată aviditatea primului sărut… şi toate acele “prima dată” pe care le-ai trăit…
De ce trebuie să accepte că nu vor mai exista şi alte”prima dată”?… nu vreau şi nu pot… tu ştii la fel de bine ca mine… relaţia noastră este o legătură chimică, alchimică cumva… când suntem unul lângă celălalt, emanăm o energie care ridicolizează orice altceva… ca nişte atomi a nu ştiu cărei molecule complexe, suntem legaţi de ceva invizibil… mai presus de voinţa noastră… cum poţi să ignori o astfel de legătura?…  eu nu pot…. Sper că îţi vei urma instinctul, la fel ca mine…  Nu lăsa furia şi ura să dicteze şi să te facă să renunţi la ce ai bun în inima ta… te rog…
Citesc şi recitesc toate aceste lucruri şi realizez că nu am spus nimic de fapt… sau poate am spus totul… Cuvinte presărate aici şi acolo fără un fir logic, fără un scop specific… nici eu nu ştiu de fapt ce încerc să fac… Sper doar să te ating acolo, în  profunzimea sufletului tău… acolo, unde eu ştiu că am fost singurul care a ajuns… eu încă mai cred şi sper… şi aleg… pe noi…
Cu dragoste, Lilium

Cel fără de păcat… să arunce cel dintâi piatra


Pe lumea asta sunt oameni copleşiţi de singurătate şi tristeţe… oameni pentru care iubirea, există doar la modul iluzoriu… motiv pentru care, a face rău celorlalţi a devenit pentru ei un mod de a-i face şi pe ceilalţi să se simtă la fel ca ei… oameni răi şi trişti fără nimic demn în viaţă lor… şi-apoi, inoculând tristeţea şi durerea lor în oamenii cei înconjoară, reuşesc să se simtă pe undeva împăcaţi cu situaţia lor mizeră…

Cel fara de pacat… sa arunce cel dintâi piatraDe ce unii oameni au un suflet plin de răutate, iar inima lor este condusă doar de ură? Cât de tulburate trebuie să fie minţile care cugetă făţarnic şi scornesc răutăţi… care numesc lumina, întuneric şi întunericul, lumină… care numesc dreptatea, nedreptate şi nedreptatea, dreptate… doar pentru a-şi satisface orgoliul şi vanitatea?…
Oare de ce omul nu mai ştie ce este ruşinea şi buna-cuviinţă?… l-au părăsit?… deşi face făgăduinţe prietenilor, le încalcă… ceea ce spune azi că, este adevăr… mâine se va adeveri ca fiind minciună… pe cine condamna şi blama ieri, astăzi îl susţine ca “prieten” şi aliat… ce să mai înţelegi?… Oare chiar trebuie să defăimezi, să bârfeşti şi să înşeli încrederea oamenilor care te  consideră prieten?…  Sfântul Nectarie spunea: “Clevetitorul ia cinstea omului, aşa cum ucigaşul îi ia viaţă… ambii sunt în aceeaşi măsură ucigaşi de oameni”… Şi este foarte adevărat!… Sufletul meu a fost ucis de “prieteni”… de oameni pe care i-am considerat aproape de sufletul meu… atunci când vorbeşte un străin, nu-l poţi condamna… dar, când un prieten te înjunghie pe la spate şi nici măcar nu înţelegi motivul pentru care o face… te doare sufletul atât de tare încât, mori…
Atunci când o persoană duce o viaţă nefericită simte nevoia ca într-un fel sau altul să pedepsească în jurul său… considerând că acele persoane cărora le face rău, îl vor înţelege mai bine dacă simt durerea pe care el o simte, sau… pur şi simplu le place să ponegrească şi  să pedepsească pe alţii pentru nefericirea şi eşecurile lor…  Toate durerile lor acumulate în timp, lovesc în ceilalţi… îi rănesc!… nu contează că un om i-a fost aproape şi l-a susţinut… loveşte doar pentru că prietenul lui are o viaţă şi încearcă să fie fericit… loveşte pentru că astfel consideră că atrage atenţia prin comportamentul lui rău şi meschin…
Noi,toţi, suntem suma acţiunilor noastre… dacă minţim şi ocărâm orice şi oricând doar pentru a ne satisface ego-ul, vom fi  dispreţuiţi … vom fi respinşi, nimeni nu ne va mai căuta prietenia… toţi cei care ne-au acordat încrederea şi prietenia lor se vor retrage, se vor îndepărta… şi, deşi vom trăi printre oameni, vom rămâne singuri… o viaţă petrecută în amărăciune, pentru că răutatea te poate hrăni doar cu necazuri… nimeni nu-şi va mai îndoi sufletul la necazul tău, nimeni nu te va mai ajuta… pentru că, atunci când faci să sufere oameni nevinovaţi, sau vinovaţi… doar că ţi-au fost prieteni şi alături la un moment dat, când ai avut nevoie… atunci când vei spune adevărul sau vei avea nevoie de ei… nimeni nu te va crede, nimeni nu îţi va mai întinde o mână… pentru că ei sunt morţi!… tu singur, ai ucis toate acele suflete care îţi erau aproape…
Omul este o FIINŢĂ alcătuită din calităţi, defecte, cu dezamăgirile şi cu fricile sale… Iubirea şi durerea, admiraţia şi invidia, sunt doar câteva din sentimentele care dictează acţiunile noastre… Oamenii din ziua de azi, devin pe zi ce trece mai răi… Jignesc şi rănesc tot ceea ce este viu şi intră în raza lor vizuală, exact când te aştepţi mai puţin… Dar, stau şi mă întreb… de ce oare atâta ură împotriva altora?… ce motivaţii şi ce frustrări îi macină?… poate neputinţa, invidia, gelozia?…
De multe ori, atunci când te simţi rănit de o astfel de persoană ai tendinţa de a-l urî… şi de a crede că te urăşte pe tine, provocându-ţi durere… dar, dacă stăm să judecăm dincolo de aparenţe vom constată că, având  resentimente ca el… nu facem altceva decât să fim la fel ca acela care ne răneşte şi ne murdăreşte… Cât de trist poate fi el de fapt!?…  un om cu o viaţă plină de frustrări… este doar un om nefericit, plin de durere şi… singur…
În final, mai spun doar atât…sper ca în viaţa lor, să vină un timp când viaţă şi timpul le vor scoate în cale un motiv pentru care să trăiască şi să iubească…OAMENII… fără nici un alt interes ascuns…
Cu dragoste, Lilium