Trenuri și gări… femei și bărbați… șanșe și neșanse…


Multă vreme mi-am petrecut timpul privind trenurile care au trecut prin gara mea… în unele, am avut curajul să mă urc… si poate am coborat prea devreme, neavând îndeajuns curaj pentru a ajunge la capăt de linie… în altele, am rămas… dar acelea s-au dovedit a fi nepotrivite pentru mine, m-au abatut de la traseul meu si au urmat doar drumul lor…

Singura mea temere este aceea că poate am coborat prea devreme din trenul care era îmi era destinat mie… și că, poate am poposit și m-am agatat cu disperare de acela care nu mă duce nicaieri…

Trenuri si gari..Trenuri și gări… femei și bărbați… șanșe și neșanse… răspunsuri și întrebări…

Fiecare a încercat măcar o data să alerge după trenul care deja plecase, deși știa că nu va  opri… mereu se întâmplă așa… alergi, alergi ca un nebun și încerci să îl prinzi, să te agăți de el… până când obosești și simți că ai rămas fără aer… încerci mereu, spunându-ți că nu se știe niciodată… poate un miracol îl va face să se oprească… la fel cum un surâs dintr-o fotografie te face să poposești o clipă… lângă ea…  și parcă simți căldura ochilor care te îmbrățișează ca să nu-ți mai fie dor… și… poate măcar o dată va trage semnalul de alarmă… și trenul va frâna… o frână care poate deschide poarta pentru libertatea inimii… Momente mici, pline la refuz de minunata fericire… Nu, nu este deloc optimism debordant… e doar iubire, e dragostea știi?… 

Toți înteabă și se întreabă, ce este bărbatul sau ce este femeia… și mai mereu, primesc și dau răspunsuri greșite… ei, femeia, bărbatul, sunt ceea ce sunt… suntem noi, cu defectele noastre și calitățile noastre… și nu există nici o definiție care să ilustreze cu exactitate spiritul sau inima cuiva…

Oh, doamne!… câte lucruri inventam atunci când suntem speriați şi dorim să fim salvați… Cel mai adesea, iubirea adevărată are mânecile suflecate, mizeria si murdaria i-au întinat brațele… și sudoarea picură pe frunte… Dragostea adevărată ne cere să facem lucruri dificile… a ne ierta unul pe altul, a ne sprijini visele… mângâieri în vremuri de durere… a sufletului obosit…

tren in zapada… nu trebuie să schimbăm pe nimeni și nu trebuie să cerem cuiva ceea ce noi nu suntem capabili să oferim… Fii cu cineva de care nu trebuie să te ascunzi în nici un fel… cu cineva care ştie totul şi încă te iubeşte… o persoană despre care poţi spune toată viaţa ta că este acela care merită să împarţi o viaţă…

Dar… ai grijă!… cât timp ești preocupat să alergi după trenul care nu are aceeași direcție cu tine… posibil să-l pierzi pe acela care a oprit, te-a așteptat, dar ai fost prea ocupat cu amăgiri ca să-l observi… și a plecat… într-un spațiu de un vis al unui gând infinit de iubire… călătorie la care tu doar ai visat…

Cu dragoste, Lilium

Reclame