Suflet îngheţat…


Şi l-a lăsat în urmă, cu sentimentele lui îngheţate… şi s-a întors la casa ei… să stea întinsă din nou la soare… să-şi scalde trupul în infinitele posibilităţi pe care oceanul viselor şi al speranţelor i le şoptea… şi-n lumea ei au înflorit din nou, dragostea, speranţa şi credinţa… era din nou ea şi doar ea…  a lui, nu a considerat-o niciodată… a fost numai în liste, planuri, programe şi obiective… şi cât de trist a fost… a acceptat de dragul lui şi al iubirii… că se va termina?… ştia… în cele din urmă şi-a dat seama, că…  în sufletul îngheţat al existenţei lui, avea loc doar el… nicând nu s-ar fi putut transforma într-un suflet solar, fertil… un suflet îngheţat nicicând  nu va permite, ca un vis frumos de iubire să înflorească şi să crească…

Suflet înghetat…Şi … în cele din urmă ea a plecat, luând cu ea toate speranţele şi visele lor de viitor… s-a dovedit în final că el a fost pur şi simplu prea rece, prea dur… pentru ea… şi nu a vrut ca inima ei să devină îngheţată şi fără speranţă, ca a lui… Inima ei  a tresăltat mereu  în căldura soarelui, într-un loc unde visele trăiau cu adevărat… şi orice era posibil, dacă credeai cu adevărat… negativitatea lui şi întrebările lui fără rost şi fără sfârşit… nu mai aveau să fie pentru ea…
Cu dragoste, Lilium