Încrederea…


Era odată o fetiţă, un pic prea înaltă pentru vârsta ei… drăguţă… care avea întotdeauna un zâmbet luminos chiar şi în momentele cele mai întunecate… care nu plângea niciodată în public şi căreia îi era frică să facă alegeri… constantă în spiritul ei vesel, optimist  şi întotdeauna cu nevoia de cineva care să o facă să nu mai gândească la ale ei… îi plăcea să cunoască oamenii, numai că… la scurt timp, realiza că pur şi simplu fusese greşit să îi cunoască… şi să le acorde încrederea ei…
Încrederea.În fiecare dimineaţă când se trezea avea multe speranţe, dar în loc de visele frumoase… găsea doar lacrimi… steaua ei părea a fi  întotdeauna deasupra unui abis… şi mereu gândea că este la un pas să cadă… şi ea încă nu învăţase să zboare… deci, trebuia să străbată la pas o cale lungă şi anevoioasă… ca să creadă din nou în oameni…
E un drum lung, plin de suişuri şi coborâşuri… şi mai mult,  mergi pe acest drum şi  îţi dai seama că se suceşte şi se transformă… e nevoie de timp îndelungat să-l străbaţi şi de a găsi pe cineva care să meargă alături de tine… să fii strâns unul de celălalt şi să înfruntaţi obstacole pe care le întâlneşti pe drum…
Şi acea fetiţă a crescut… a devenit  o doamnă care n-a încetat să creadă şi să zâmbească chiar dacă ploaia lacrimilor îi scaldă obrazul… să meargă înainte pe drumul hărăzit ei şi încă nu şi-a pierdut speranţa… trăind intens fiecare pas al destinului…
…tu, eşti gata pentru echilibristica destinului?… dă-i drumul, porneşte la plimbare!…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

O floare…


Ce înseamnă a dărui o floare?… o floare, floarea înseamnă bucurie, tinereţe, libertate, speranţă, iubire, tot ce e mai frumos şi mai pur, o floare îmi poate înveseli ziua, mirosul plăcut… mă face să mă simt foarte bine şi îmi înfrumuseţează viaţa… a dărui o floare e un mod special de a spune unui om că îţi pasă de el…

O floare..… sensul dăruirii este mult prea profund pentru a fi considerat un simplu gest ale cărui urmări se pot socoti…omul, dăruieşte de la sentimente până la a se dărui pe sine însuşi… dăruind un tot, aşa cum este el… plin de sensuri şi înţelesuri… si cel mai probabil sufletul ar fi cel ales spre dăruire… printr-o floare…
Cu dragoste, Lilium

Obsesia…


Mi-am dorit întotdeauna ca nici o persoană să devină indispensabilă în viaţa mea… pentru că am crezut întotdeauna că nimeni nu ar putea fi… Dar, am greşit… tu ai devenit… fără ca eu să vreau mi-ai furat toate gândurile… pentru ca tu, să fii unicul meu gând… şi eu trăiesc aşa… tu eşti acum o obsesie… o obsesie blestemată  dar a naibii de frumoasă… care mi-a înrobit sufletul în cuvintele sale… şi mi-ai înşelat inima cu tiradele tale… Totul… viaţa, speranţa, visele… realitatea… tot ceea ce mă face să mă simt bine, ceea ce mă face să mă simt rău… totul… eşti visul şi realitatea mea când adorm noaptea… şi care mă trezeşte în fiecare dimineaţă…

Obsesia..Cu dragoste, Lilium…

Speranţa şi dragostea…


…Un sentiment de nelinişte… nu mai ştiu să recunosc iubirea ?… sau nu mai vreau să admit că flacăra din fiinţa mea arde ca un foc viu?… nu mai vreau să iubesc?… sau e doar teama de a nu fi rănită cu vorbe înşelătoare, aruncate în vânt… pline de dorinţe ascunse… dorinţe care atunci când vor fi împlinite îmi vor distruge inima… şi odată cu ea speranţa şi încrederea oarbă în iubire…

speranta si dragosteaNefericirea te poate învăţa cel mai bine valoarea iubirii… nu întotdeauna este aşa cum visam, cum dorim… Uneori, te afli într-o  situaţie delicată prin faptul că trebuie să iei o hotărâre importantă…  iar soluţiile pe care le găseşti sunt mai multe… poate una singură… sau pur şi simplu nu găseşti nici una… dar, trebuie să te decizi… poate eşti nevoit  să renunţi la ceva, să faci sacrificii… însă, hotărârea  nu depinde de nimeni, de nimic… ci numai de tine… pentru că este viaţa ta şi eşti singurul direct implicat… şi nu ştii ce „drum” să apuci… nu poţi şti ce îţi rezervă viitorul… ştii doar că nu mai vrei să fii nefericit… atât… la naibilui, e greu!… oricum vor decurge lucrurile, eu ştiu… adevărul… de aceea, cred cu tărie că speranţa moare ultima… dar… iubirea nu moare niciodată!… 
Cu dragoste, Lilium
P.S. … vă rog, scuzaţi-mi incoerenţa!…

Pentru finaluri şi… noi începuturi…


Există momente… când ne simţim precum am asista de sus de undeva, la cineva… care îşi caută locul său… scopul lui adevărat în viaţă… şi totul este acolo în faţa sa… dar, toţi avem nevoie uneori doar de… recunoaștere… şi explorăm, credinţa celor două părţi, pentru a descoperi şi…acoperi… vrem să recunoaştem şi să îmbrăţişăm flacăra mică a existenţei noastre… unii reuşesc… Pentru acele suflete norocoase nu pot decât să le doresc… pace…în suflet şi în gânduri… toată fericirea din lumea dar, adevărul trist este că, pentru mulţi alţii dintre noi… indiferent cât de mult căutăm… indiferent cât de mult timp alocăm şi ne încurajăm şi ne autosugestionăm… nu reuşim…

Pentru finaluri si… noi începuturi…Nu contează cât de mult am aşteptat şi am sperat că schimbarea o să vină… dacă nu avem o  fundaţie solidă şi rădăcinile nu s-au înfipt bine în pământ… este ca şi cum ai îngriji blând şi cu dragoste un teren cultivat, dar ai uita să uzi sămânţă pe care ai sădit-o cu drag… cum va putea ajunge vreodată sămânţa ta preţioasă să crească?… a murit de când ai uitat de ea în pământ… nu a prins niciodată viaţă, pentru a avea un început… am făcut o analogie întortocheată, dar… aşa se întâmplă şi cu noi…
Trebuie să acceptăm că, putem creşte în viaţă numai dacă suntem curajoşi şi căutăm spre alte zări…  să căutam locuri noi şi secrete… să căutăm un adevăr nou, o viaţă a noastră, nouă… dacă avem curajul de a ne explora pe noi înşine şi de a merge mai departe liber,  cu o inimă pură şi deschisă… şi căutăm, doar pentru a găsi un nou început… un nou sfârşit, un loc de odihnă în cele din urmă… unde să îngenunchezi… în pace, în credinţă şi în dragoste… în speranţa că cei pe care îi laşi în urmă… într-o zi… îşi pot găsi propriul lor destin…
Cu dragoste, Lilium

Vine o zi…


Vine o zi când sufletul învinge orice urmă de tristeţe… când tot ceea ce era greu, devine uşor… când cerul este acoperit de nori şi nu putem vedea soarele, dar noi ştim bine că soarele există… aşa va fi şi cu noi…
Se va desface perdeaua norilor şi vom vedea zarea… cu pînzele albe ale speranţei… suferinţa va fi înmormântată în trecut şi vor rămâne decât culorile unui nou răsărit.

Vine o ziPoate căile noastre vor fi separate şi nu ne vom putea vedea întotdeauna… dar vom şti foarte bine că vom continua să existăm, unul pentru celălalt…
Cu dragoste, Lilium