Tărâmul unde toţi sunt analfabeţi…


Povestea unei vieţi de om poate deveni o poveste dificilă…  dar… viaţa… este o aventură fascinantă, plină de bucurii, tristeţi, zâmbete, lacrimi… aventuri întreţesute cu firul poveştilor de amor efemere… sau… cât pentru o viaţă de om…şi anii care au trecut ne-au dat dovezi ample de dragoste, chiar dacă… în pachet s-au strecurat de multe ori dezamăgiri sau deziluzii… furie şi probleme…  

Am avut întotdeauna o viziune fantezistă a dragostei… dragoste care nu este precum focul, dragostea care include complicitatea, sensibilitatea… tot ceea ce poate cuprinde iubirea  în viaţa asta… şi nu în alta, doar ipotetic trăită… Am trăit, am văzut şi experimentat multe lucruri în viaţă… am fost atât de norocoasă de multe ori încât poate am uitat să mulţumesc în fiecare zi pentru tot binele care îmi era dat… dar am şi eu momente când fug, când nu mai am clară acea percepţie a realităţii…

Tarâmul unde toti sunt analfabeti...În fantezia mea, să simţi iubire înseamnă să simţi că mergi  prin cer, deasupra norilor… şi că poţi vedea îngerii, care te aduc înapoi, cu picioarele pe pământ… atunci când trebuie…să simţi iubire…  este ceva care ar trebui să atingi cu degetele firave ale sufletului pentru a o înţelege… să auzi şi să vezi chipul dragostei  în fiecare cuvânt sau gest, sau în fiecare gând … asta da, poate suna ireal… şi poate chiar este… dar, de foarte multe ori mi-am dorit ca ceilalţi să vadă iubirea prin ochii mei… ca atunci când voi pierde sau voi rătăci iubirea… şi voi avea nevoie de ea, să o pot regăsi în privirea sau în vocea cuiva…

Percepţia mea sau a ta, versus realitatea ta sau a mea… cine poate spune că deţinem vreunul dintre noi adevărul suprem?… presupun că nu ai acest curaj nebun… oricine ai fi… Stăm lângă omul iubit şi ştim că este tot ceea ce am vrut sau am căutat… este acea persoană care este chiar mai încăpăţânată decât noi, care încearcă să ne facă să ne înţelegem greşelile, este acea mână care ne susţine… şi este aceea persoană care încă ne trasmite fiori doar printr-o atingere fină sau un sărut… totul e bine până aici, dar ce se întâmplă într-o zi?… percepţia faptului că acea persoană este totul pentru noi, la un moment dat… şi asta chiar de foarte multe ori… spunem că este diferită de realitate… am spus diferită, nu greşită… dar, oare de ce?… pentru că întotdeauna am respins pe cine s-a apropriat prea mult de sufletul nostru doar pentru a evita o eventuală suferinţă… impunându-ne o realitate falsă… că este rău, urât, că ne distrage de la alte lucruri importante sau că ne trage în jos, etc… de fapt, aşa cum mulţi dintre voi poate au încercat să facă cu alţii sau aşa cum ai procedat tu însăţi de mai multe ori…

iluziiOare, dacă priveai omul iubit ca fiind bun şi frumos… ca pe cineva care îţi dădea aripi, te înălţa, nu ar fi fost la fel de real şi adevărat?… şi dacă în realitatea celuilalt el ar fi mai încăpăţânat decât tine… şi să creadă în iubirea ta, să nu te părăsească niciodată, nici măcar atunci când tu vrei să fugi?… ştiu, sunt momente când eşti îngrozit şi întristat… de teamă… frica închistează şi paralizează… inima, vocea, respiraţia… şi nu mai poţi avea percepţia realităţii… de aceea, spun că percepţia este acelaşi lucru cu realitatea… spun că dragostea este un tărâm unde nici o lege sau învăţătură ştiută dinainte nu se poate aplica… unde toţi suntem analfabeţi…

De fapt, cred că asta este iubire… despre asta vorbeam în fanteziile mele despre dragoste… să fii analfabet, să ai mereu sufletul pe trărâmul poveştilor, unde realitatea nu contează, unde percepţiile şi simţurile te conduc atunci când eşti un neştiutor… când nu mai îţi explici nimic, când eşti capabil să sfidezi lumea întragă… când ai curajul să laşi problemele şi orice alte interese în urmă… asta este dragostea pe care îmi doresc atât de mult să o regăsesc în ochii celuilalt!… Ştiu că aţi înţeles chiar dacă pe alocuri am fost incoerentă… nu contează dacă eu vă pot explica bine sau nu… contează mai mult dorinţa şi simţurile tale… încearcă să provoci şi să sfidezi lumea toată cu dragostea ta…

Şi încă ceva…

youŞtiu că lumea se învârte în jurul banilor şi al intereselor, dar ţine minte asta… fericirea şi iubirea este privilegiul săracilor… Iubiţi, iubiţi-vă!… daţi-vă şansa de a iubi şi de a fi iubiţi…restul, sunt detalii…

ce spui, eşti gata?… nu mai fugi… percepţia şi realitatea este aceeaşi lucru…ok?

Cu dragoste, Lilium

Decizia…


Te voi ajuta să-ţi ascuţi simturile, draga mea… hmmm… cu ce să începi acum?… cu mirosul?… cu atingeri?… cu gustul?… sau sunetele?… Te voi lăsa pe tine să decizi…

Decizia..Cu dragoste, Lilium

Sedu-mă…


Sedu-mi mintea  şi poţi avea trupul meu… dezbracă-mi şi alintă-mi sufletul, şi sunt a ta pentru totdeauna… te voi  urma oriunde mă vei conduce … într-un misterios dans  al simţurilor… într-un ritm ametitor ce pătrunde până în adâncul fiinţei… voluptatea trăirilor mă tulbură şi îmi domină voinţa şi gândurile… ca un vulcan ce fierbe periculos… simţi dragul meu?… o dragoste seducătoare şi suavă, dar în acelaşi timp răvăşitoare şi pasională ne învăluie şi vibrează la fiece respir… călăuzeşte-mi paşii  în ritmul inimii şi al iubirii… suntem îmbrăţişaţi, suntem legaţi, în dansul magic al dragostei… te aşteptam… îţi aparţin… până la capătul infinitului… şi înapoi… 

Sedu-ma..Cu dragoste, Lilium

Ce am de pierdut?!…


Când eşti într-o relaţie cu cineva, te dăruieşti… Te deschizi şi îi dai o bucată mică din tine… aşa a fost menit… să aibă această bucăţică…  aşa cum a fost menit ca Tu să accepţi o bucăţică din el… de multe ori de ori, apar şi problemele… şi cei doi nu ajung să scoată lucrurile la cap cu bine… de multe ori, cei doi nu mai comunică deloc…

Ce am de pierdut…Cred că unul dintre cele mai rele sentimente din lume, chiar imediat după o dezamăgire…  este acela de dezgust şi golire a simţurilor… chiar după ce ai aruncat afară tot ceea ce  îţi apăsa inima şi ai pus toate cărţile pe masă… imediat după ce ai găsit curajul de a spune tot ceea ce ai simţit şi ai fost complet şi imprudent de sincer… acel sentiment la care ajungi după ce ai riscat totul… şi el, doar pleacă… atunci îţi dai seama că ai pierdut…  ai pierdut tot ceea ce tu nu ştiai că ai avut, când ai spus… ce am de pierdut?…
Cred, că atunci când ajungem la sfârşitul unei relaţii cu cineva, nu mai putem fi niciodată aproape “noi” aşa cum am fost înainte… O parte din tine este ruptă.. O parte din el este ruptă… Şi asta e bine, să ştiţi… de ce?… pentru că bucăţile rupte din voi au rămas acolo,  pentru acele părţi din viaţa voastră… unde era nevoie ca ele să fie…
Cu dragoste, Lilium