Între realitatea şi dorinţa unui vis…


Inima tremură… şi tu apari, prin ceaţa timpului… în zilele acestea reci şi umede, pline de căldura asfixiantă  a dragostei noastre… plouă, dar simt  cum soarele cald parcă răsare din păr… şi creează reflexii frumoase de lumină… şi rămâne suspendat în respiraţie şi printre bătaile inimii… emoţia şi dorinţa ne îmbrăţişează cu braţe lascive… ne cuprinde şi ne momeşte să oprim timpul… nu,  nu-l opri!… doar încetineşte-l uşor şi încearcă să-l schimbi abia imperceptibil între realitatea şi dorinţa unui vis… ca să rămânem fără cuvinte… sentimente pline  de energie în aer şi zgomotul îndepărtat al amintirilor… care ne caută să le înţelegem intensitatea… grădina dragostei… încântarea unui moment atemporal… fiori şi gemete… apă şi parfumul corpurilor, mâinile şi… mâine… pielea ta şi a mea… şi unduirea copselor în ritmul valurilor de senzaţii… mişcarea şoldurilor… o clipă nesfârşită de eternitate… nimicul şi totul… îmi întrezăresc zâmbetul în ochii tăi… în bătăile inimii tale… un fir roşu… un fir care ne conduce către mâine… văd cât sunt de frumoasă pentru că mă iubeşti… faţa, zâmbetul, feminitatea mea îţi încălzesc şi îţi luminează ochii precum un fulger pe cerul infinit… şi ochii tăi mă privesc încântători şi mă îmbată ca un vin bun… şi strălucesc răpiţi de o atmosferă de basm… da, o atmosferă ce nu a mai existat înainte… şi ne iubim insolent şi fascinaţi de nebunia viselor îngemănate… doi într-un singur corp, ca o unică răsuflare…
Între realitatea si dorinta unui vis..Simt respiraţia ta în mine… simt fiecare clipă ce se scurge în clepsidra infinită a iubirii… fiecare moment ce-şi are ecoul în bătăile inimii mele… cuvinte dulci şi un vânt tăcut poartă sărutul tău care îmi  atinge sufletul…  şi mă face să simt fiorii transmişi în miliarde de furnicături din cap până în picioare… mă admiri în esenţa mea de femeie… în felul tău dulce şi tandru… tu, cu simplitatea gesturilor… sinceritatea şi adevărul trăirilor intense mi-au răpit inima care acum tremură timidă… o fântână inepuizabilă de emoţii… îţi simt respiraţia… şi îţi văd dragostea în lumina ochilor îndrăgostiţi… citesc printre frazele tale nerostite încă şi îţi simt  gândul  în sângele care pulsează în vene…
Şi acum… respiraţia ta se împleteşte cu respiraţia mea într-un dans continuu în fiece clipă ce trece… îmi doresc să nu se termine niciodată… pentru că la fiecare clipire a clipei simt cum respiraţia ta îmi dă viaţă… Respiraţia ta, respiraţia mea… şi apoi… doar noi doi… şi acea unică răsuflare devine pentru mine bucuria de a şti că tu eşti acolo… minunata mea creatură care îmi dă viaţă…
u3ngwgw1cz6Cu dragoste, Lilium

Reclame

Salturi în abis…


Momente de scută durată sau de lungă durată… dar, întotdeauna, cele mai crude sunt momentele în care gândul ucide cu viteza fulgerului… şi în acele fracţiuni de clipe ai prefera ca acea iubire să nu se născut niciodată… iluzionându-te cu gândul că astfel nu ai mai suferi…
Nu poţi suporta acele momente pentru că simţi cum tot organismul se întoarce cu susul în jos… se revoltă… durere ascuţită în stomac, aşteptări, temeri, amintiri… durere… nu le poţi suporta pentru că simţi… că el, parcă trăieşte în stomacul tău, că îţi pulsează în vene…  şi ai senzaţia că tot ceea ce bei sau mămânci pare că guşti cu limba celuilalt… în timp ce ai vrea să te infiltrezi în pielea sa, făcându-l să simtă cu gustul tău, cu limba ta… Nu poţi suporta să ştii că atunci când vorbeşte, mănâncă, doarme… când zâmbeşte sau plânge… nu o face cu tine… pentru că aceste momente tu le consideri unice, irepetabile, magice, captivante, personale şi emoţionante… care trebuiesc  împărtăşite cu cel drag…
Salturi în abis..Poate… că eşti rea, nebună şi mai presus de toate egoistă , atunci când gândeşti şi îi spui toate aceste lucruri… dar, ţinându-le în tine îţi pot face chiar mai rău… un rău care doare aşa de tare încât l-ai striga lumii întregi, dar pe care deseori trebuie să-l ascunzi… ca acum, în acest moment… când nu mai ai putere să-ţi reţii lacrimile care-ţi inundă ochii… lacrimi ce încearcă cu disperare să liniştească un suflet ars de dureri… Îţi pare rău… pentru că nu eşti aşa de puternică cum crede el… aşa cum a dorit întotdeauna să te vadă şi cum… poate cum ai vrut mereu să creadă lumea pentru a-ţi ascunde slăbiciunile, fragilitatea… dificultate ta de a comunica altora dorinţele tale adevărate…
Nu eşti sigură că vei  putea să ştii să-l faci să înţeleagă cu ce te confrunţi, ce sentimente îţi trezesc relaţia voastră… ceea ce îţi transmite toată această situaţie… pentru că, probabil, nu înţelegi nici chiar tu şi totul devine parcă şi mai dificil… Singurul lucru care nu ţi-a dat vreodată îndoieli, care nu a oscilat nicidată, care a fost întotdeauna prezent şi constant şi care într-adevăr, a crescut mai mult în fiecare zi, cu fiecare oră, cu fiecare minut, fiecare secundă este… certitudinea iubirii infinite pe care ai simţit-o mereu… pentru el…  acea iubire necondiţionată şi inexplicabilă  de care numai ai auzit în trecut… dar, care ai crezut că de fapt nu poate exista… şi acum… o simţi… ca pe o magie albă, ca pe o magie neagră… emoţii nenumărate şi salturi în gol… în întuneric… cum să le opreşti?…  dar, oare vrei să le opreşti?… nu cred… nu cred că vrei să uiţi…  nu cred că vrei să uiţi iubirea care altădată ţi-a dat viaţă…
…în termeni simpli… este o dragoste care va dura întreaga ta existenţă… şi care, te va înalţa la ceruri… sau te va prăbuşi  în cel mai profund abis… dar, tot ea va fi aceea care te va resuscita într-o zi… şoptindu-ţi în suflet… te iubesc, eşti a mea!…

Cu dragoste, Lilium

Senzaţii…


De ce?… de ce îmi doresc să mă trezesc în miez de noapte îmbrăţişată?… de ce vreau să simt parfumul bărbatului meu?…  pentru că vreau să simt atingeri de buze fierbinţi pe buzele mele reci, braţe fierbinţi pe un corpul rece… buze fine, moi pe gâtul meu… şoapte dulci la ureche… respiraţie sacadată care să îmi aducă fiori prin tot corpul…să mă muşti cu dragoste de ureche şi să mă auzi cum gem… să simt mâinile tale puternice pe sânii mei plini de dorinţe… să simt protecţia ta, să simt cum mă strângi tare în braţe tale… ca şi cum nu ai mai vrea să îmi dai drumul niciodată…

brividiVreau să poţi să simţi… să simţi atingerea mea pe trupul tău încins ,să-mi simţi inima cum bate când stai lângă trupul meu… să simţi limba mea pe buzele tale, pe gâtul tău, pe pieptul tău… pe spatele tau… tremuri  de excitare la atingerea degetelor şi unghiilor mele pe tot corpul… simţi?…

Imaginează-ţi…


Imaginează-ţi, că… nu trebuie să îţi mai imaginezi nimic… că prezenţa ta va fi simplă şi reală… nu o prezenţă a minţii, ci a corpului… a corpului tău…

Imagineaza-ti...Imaginează-ţi cum va fi atunci când nu îţi mai imaginezi… cum ar putea fi, atunci când viaţa se va desfasura aşa cum este… interesantă şi revelatoare… în fiecare zi solidă şi plină de senzaţii…
Imaginează-ţi cum va fi atunci când nu va trebui să mai ghiceşti propriile dorinţele şi motive… Când vei trăi doar cu intenţii simple şi transparente… Să trăieşti momentul, fără întrerupere sau împotrivire…
Imaginează-ţi când vei lăsa pur şi simplu viaţă să se desfăşoare… fără nici un moment de interes pentru judecăţile sau ipotezele altora… Când pur şi simplu vei vorbi cu mintea ta şi… vei trăi dorinţele tale…
Imaginează-ţi când vei fi aici… când imaginaţia va fi inutilă… şi când realitatea noastră este o viaţă… anterior, doar închipuită… imaginează-ţi…
Cu dragoste, Lilium