Ţi-aş dărui o mie de sori…


Ploaia cade încet pe micile acoperişuri ale caselor… pic, pic, pic… însoţită în fundal de zgomotul dulcele al pământului umed… pământ ce parcă este scăldat de regrete triste şi dureroase, de lacrimi de tristeţe… de singurătate…  Fix în acest moment mă simt ca un înger decadent, care… fără zâmbetul tău simplu şi divin, rătăceşte numai pe alei întunecate de destin…

Ti-as darui o mie de sori…M-am pierdut cu ani în urmă… Încă îmi amintesc cum era… în trei culori diferite…o zi în trei culori diferite…  ROŞU, culoarea focului şi a sângelui prin forţa, puterea şi strălucirea lui ca un pricipiu vital… expansiv, ne îndemna la acţiune aruncându-şi strălucirea aidoma soarelui, cu o putere uriaşă şi de neînvins… precum legătura şi pasiunea dintre sufletele noastre…  PORTOCALIU, echilibrul  spiritului  şi revelaţia iubirii… veselia, senzualitatea divină a veşmintelor tale de culoarea sofranului ce mă îndemnau să te ţin strâns lângă mine până simţeam că ne-am contopit într-unul… şi VIOLETUL, taina şi misterul..fuziunea spiritelor noastre îngemănate, trăirile, emoţiile, viselor scăldate în lumină violetă a dorinţei carnale…  
Te priveam fără să-mipot  lua ochii de la tine…. un timp eram exaltat, un timp eram agitat şi nervos… probabil de teamă, probabil… prostia… fără să vreau, mi-ai scăpat… ai fugit… ca un tsunami care înconjoară un oraş mic şi lipsit de apărare, prin într-o chingă albastră imaterială… Mă simt ca un idiot, pentru că te-am lăsat să pleci aşa… fără nici un motiv… am lăsat să umbli singură ca apus de soare, care te trage în noaptea goală şi crudă ca speranţa … speranţa omului, care crede că… într-o zi va fi iertat de răul pe care l-a cauzat…
… Iubita mea, mi-e dor de tine, în inima mea… faţa ta frumoasă şi dragă aş vrea să o văd în faţa ochilor mei… lacrimi mele au dat viaţă unor grădini uscate… au înflorit… regrete… mă doare amintirea ploi proaspete şi luminoase… fără a o putea atinge…
Îngerul meu, mi-ai furat sufletul… ţi-aş dărui o mie de sori, ca să te am din nou… dar,  nu ar fi suficienţi… probabil, nu îmi ajung  nici măcar ca să îmi cer iertare… iubita mea…
Cu dragoste, Lilium

Scrisoare către Dumnezeu…


Am decis să-Ţi scriu Doamne… extrem de dificil! …De ce este atâta durere?… dacă Dumnezeu există şi vede… şi este prea des pe buzele tuturor… Şi tu, Dumnezeul meu, de ce taci şi aştepţi ?… În dragostea Ta neţărmurită mă pierd, tu mă iubeşti şi eu nu înţeleg… Zilnic, mori pe altarele din lumea întreagă, şi eu… impasibilă, îmi distrag inima cu gânduri banale… Te rog cu disperare să-mi dai darul credinţei, dar… mintea mea rătăceşte departe de misterul morţii şi învierii Tale… Dar Tu eşti Tatăl meu, ştii ruga copilului Tău şi îi vei acorda… actul meu de credinţă…

Scrisoare catre DumnezeuNu ştiu ce este bun în viaţa mea , şi dacă există ceva… Te simt departe, de neatins, dar… încă mă simt aproape în momentele fericite şi triste… şi sper întotdeauna, în mila Ta… pentru că cerul Tău este aici, dragostea Ta peste tot, oriunde există viaţă… la fel ca frica de judecata Ta „extraordinară”… pentru că tu eşti milostiv, dar drept…sunt ca un copil care doar a primit botezul, şi a devenit fiica ta… şi are şansa de a se salva…
Aceasta este realitatea?… Pentru ce toate sacrificiile mele?… Pentru oameni pe care i-am pierdut?… şi chiar şi fericirea mea… Ştiu că este o necesitate pentru mine să merg înainte… pentru că nu vreau să am regrete…
L-am întrebat pe Dumnezeu de ce… de ce sacrificiile mele nu sunt încă suficiente? …Unica mea dorinţa a fost numai fericirea pentru dragostea Ta… pentru că aşa o puteam găsi şi pe a mea… De aceea, muncesc din greu… Deşi sunt imperfectă, pot avea vise… şi aş vrea să le sărbătoresc cu cineva special…DAR CE AI FĂCUT?… TU nu îmi mai dai putere pentru această iubire… m-ai lăsat singură…amintirile, vor deveni pulbere… viaţa mea a devenit mai complicată… Eu nu Te condamn Dumnezeule… dar te rog să-mi dai puterea de a lupta… a trecut timpul…am depăşit suişurile şi coborâşurile… şi am crezut că totul va fi rezolvat… Doamne, pentru ultima dată… Ai milă!… dacă viaţa mea va fi plata pentru ca noi să rămânem pentru totdeauna împreună, mă voi sacrifica!… pentru că ştiu că ceea ce fac eu acum, merită să mori!
Ce mare mister este credinţa!… lupt mereu pentru a nu mă pierde în spatele vanităţii aceastei lumi… uneori, dificilă şi absurdă… şi îmi iau ca refugiu tăcerea… în adâncul sufletului, în care Tu domneşti suveran, vorbeşti cu inima mea… pur şi simplu… şi ea primeşte să stea la masa de la Cina Domnului, va deveni ostaşul Tău… şi pe măsură ce anii vor trece, va primi ultima binecuvântare a lumii, victorioasă, pentru a urca la ceruri… la Tine… numai iubire şi credinţă… acesta este modul de a ajunge la Tine, care eşti… supremul bine, Dumnezeul meu, Isus şi Duhul Sfânt…
Mi-aş dori să îmi răspunzi printr-o scrisoare… „Prea confortabil”, mi-ai spune… pentru credinţă, nu există instrucţiuni… Mi-ai dat să aleg între o stradă îngustă, incomodă şi sinuoasă… dar, care este salvatoare… şi o stradă largă, comodă, dar sortită pierzării…
Mă întreb ce pot să vreau mai întâi de la Tine… Totul şi nimic… Totul pentru că eu sunt săracă în virtute… Nimic, pentru că nu pot cere mai mult decât dragostea prin care tu, m-ai dăruit-o odată cu viaţa… Ar trebui numai să ascult în tăcere, cuvântul Tău… să experimentez şi să exercit dragostea pentru orice…dar, cât de greu este în întunericul acestei lumi… în care suntem conduşi de aici, încolo numai de făţărnicie!…
Să învăţăm să nu ne judecăm aproapele „… care este fără de păcat, să arunce primul piatra”. Dumnezeu este singurul care cunoaşte inimile noastre! … să ai milă de noi şi să ne eliberezi de orice gând rău şi de părtinire faţă de apropiaţii noştri… Dumnezeu a făcut atât de mult pentru noi, şi noi cred că putem face ceva mai mult pentru el…
Îţi mulţumesc Doamne că m-ai lăsat să aleg şi pentru că… nu mi-ai scris o scrisoare… m-ai învaţat în fiecare zi să iubesc cu adevărat, că în fiecare moment se poate aprinde în noi scânteia dragostei de Dumnezeu…credinţa!… o sursă nestinsă de iubire pentru mine însămi, pentru oameni şi pentru toate creaturile, pentru creaţie şi pentru veşnicie care va veni!

Cu dragoste, Lilium