O ploaie de iubire…


Reclame

Ţi-aş dărui o mie de sori…


Ploaia cade încet pe micile acoperişuri ale caselor… pic, pic, pic… însoţită în fundal de zgomotul dulcele al pământului umed… pământ ce parcă este scăldat de regrete triste şi dureroase, de lacrimi de tristeţe… de singurătate…  Fix în acest moment mă simt ca un înger decadent, care… fără zâmbetul tău simplu şi divin, rătăceşte numai pe alei întunecate de destin…

Ti-as darui o mie de sori…M-am pierdut cu ani în urmă… Încă îmi amintesc cum era… în trei culori diferite…o zi în trei culori diferite…  ROŞU, culoarea focului şi a sângelui prin forţa, puterea şi strălucirea lui ca un pricipiu vital… expansiv, ne îndemna la acţiune aruncându-şi strălucirea aidoma soarelui, cu o putere uriaşă şi de neînvins… precum legătura şi pasiunea dintre sufletele noastre…  PORTOCALIU, echilibrul  spiritului  şi revelaţia iubirii… veselia, senzualitatea divină a veşmintelor tale de culoarea sofranului ce mă îndemnau să te ţin strâns lângă mine până simţeam că ne-am contopit într-unul… şi VIOLETUL, taina şi misterul..fuziunea spiritelor noastre îngemănate, trăirile, emoţiile, viselor scăldate în lumină violetă a dorinţei carnale…  
Te priveam fără să-mipot  lua ochii de la tine…. un timp eram exaltat, un timp eram agitat şi nervos… probabil de teamă, probabil… prostia… fără să vreau, mi-ai scăpat… ai fugit… ca un tsunami care înconjoară un oraş mic şi lipsit de apărare, prin într-o chingă albastră imaterială… Mă simt ca un idiot, pentru că te-am lăsat să pleci aşa… fără nici un motiv… am lăsat să umbli singură ca apus de soare, care te trage în noaptea goală şi crudă ca speranţa … speranţa omului, care crede că… într-o zi va fi iertat de răul pe care l-a cauzat…
… Iubita mea, mi-e dor de tine, în inima mea… faţa ta frumoasă şi dragă aş vrea să o văd în faţa ochilor mei… lacrimi mele au dat viaţă unor grădini uscate… au înflorit… regrete… mă doare amintirea ploi proaspete şi luminoase… fără a o putea atinge…
Îngerul meu, mi-ai furat sufletul… ţi-aş dărui o mie de sori, ca să te am din nou… dar,  nu ar fi suficienţi… probabil, nu îmi ajung  nici măcar ca să îmi cer iertare… iubita mea…
Cu dragoste, Lilium

Arde toate amintirile în ploaie…


De fiecare dată… când îmi fuge gândul la tine, simt… cum sufletul mi se frânge printre gândurile tale… Vreau să te strâng în braţe, încă o dată… ca să mă pierd în intensitatea îmbrăţişării tale… Aş dori să aud încă o dată, inima ta… lângă a mea… şi să mă dezlipesc din acea îmbrăţişare doar să mă pot cufunda în ochii tăi… şi să mor ca o lacrimă uşoară de ploaie, pe buzele tale… aş vrea… şi nu ar trebui… aş dori, ca mâinile care mă înfioară… să fie ale tale…

Arde toate amintirile în ploaie..Te regăsesc peste tot… în acel loc unde mergeam doar pentru a sta liniştiţi… te regăsesc pe stradă… te regăsesc în acele melodii, pe care uneori sunt obligată să le aud… melodii ce mă constrâng cu forţa, să-mi aparţină… mi-aş dori să încetez a te vedea, cu ochii minţii mele… aş vrea să îmi găsesc liniştea… şi să pot să te şterg din minte… pentru totdeauna… aş vrea să fiu fericită… deşi, ştiu că este o minciună…
Nu mi-aş dori pe altcineva… te vreau pe tine… dar, inima ta simt că nu mai este mea… chiar dacă eu  te iubesc… nu, nu cred… nu meriţi… dar cel puţin… dă-mi înapoi inima mea… păstrează cu tine doar amintirile … şi arde-le într-o zi ploioasă… eu, dragul meu… voi merge mai departe… chiar dacă sunt forţată să fac acest lucru… te vreau pe tine, nu pe altcineva… poate… mai devreme sau mai târziu… vom învăţa să iubim pe altcineva… ştii?!…cum erai tu, cu mine…cândva.
Cu dragoste, Lilium