Picuri de suflet…


În acel moment el a intrat în camera întunecată… s-a aplecat spre ea şi a acoperit-o cu săruturi… fierbinţi, săruturi fugare în care… parcă îşi pierdea suflarea… a sărutat-o în spatele urechii, pe pleoape, pe gât, pe umeri… parcă era oarbă, surdă, fără sens… Fiecare sărut, era adoima unei  înghiţituri de vin care îi dădea căldură corpului…

Picuri de suflet..Fiecare sărut mai prelung şi apăsat, aducea căldură buzelor  sale… şi abia atunci îşi dădu seama de ce îi fusese dor… de căldura şi plăcerea paradisiacă pe care o simţea alături numai de el… el se opri şi o privi cu dragoste… îi părea că a trecut un  secol…  trecuseră doar câteva clipe… şi nu a făcut nici un gest… când i-a  ridicat rochia şi a ajutat-o să se dezbrace… parfumul pielii sale îl înconjoară uşor şi închide ochii… intrând în lumea viselor de aur cu ea… ei, actorii principali ai vieţii lor, îmbrăţişaţi, într-o călătorie minunată şi infinită… umplând mii de pagini din cartea iubirii ce creşte în ei…  ducându-i într-un zbor lin spre zările diamantate cu picuri de suflet…
Cu dragoste, Lilium