Și povestea merge mai departe…


Uneori, dorinţa este acelaşi lucru cu nevoia… şi, uneori, este ceva mai adânc… ceva care şopteşte, ceva care se sprijină de tine… ca un iubit în dans… ca un copil adormit pe umăr, ca secretul  unui prieten… o  vei purta întotdeauna , ca pe un inel sau ca pe un piercing al memoriei ce va purta dorința peste tot și toate…

Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…

Si povestea merge mai departe.Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?…  posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere…  la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…

Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…

Noi…  mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…

Cu dragoste, Lilium

Reclame

Şi peste o mie de ani…


Cât eşti de minunată… şi cât de greu eşti de înţeles, dragostea mea frumoasă…  apari în viaţa mea ca o rază de soare şi… după, dispari… ca şi cum nu ar fi fost nimic… Ori de câte ori te văd, te simt, îmi pare că visez cu ochii deschişi si…  şi mai apoi, când nu mai eşti, mă gândesc  şi răzgândesc  de o mie de ori… la tine, la noi… povestea noastră e dificilă, ştiu… îmi dau seama perfect, dar nu-mi pasă… e bine şi aşa… mă întreb deseori unde vom ajunge… şi nu găsesc răspunsuri… pot spune doar că te vreau şi… nu te vreau doar pentru  un timp în viaţa mea… te vreau pentru totdeauna, dragostea mea… vreau să petrec orice  moment lângă tine… vreau o viaţă cu tine… îmi dai sentimente pe care nu le-am mai avut si nu le-am mai încercat niciodată…

Si peste o mie de ani… Aş  vrea să adormi cu capul pe umărul meu şi…trezindu-te cu un sărut, mângâindu-ţi părul şi privindu-te în ochi… să facem dragoste aşa cum numai tu ştii, făcându-mă să simt cea mai iubită şi fericită femeie din lume… fiecare alint al tău şi de fiecare dată când mă atingi un simt un fior ce îmi strabate toată fiinţa… simt dragostea ta cum mă înconjoară şi mă poartă departe… mă face să visez… mă simt pe un nor pufos,  şi de unde nu aş mai coborî nicând… ţine-mă cu tine… Ia-mă cu tine!… să nu mă laşi niciodată singură… tu eşti fericirea mea… tu eşti tot ce am nevoie… eşti aerul pe care îl respir… eşti apa de care am nevoie, pentru a fi vie… să nu te schimbi vreodată, rămâi aşa cum eşti…  pentru totdeauna… te iubesc
Mă gândesc la cuvintele tale… la ochii tăi plini de sensibilitate şi de dragoste… la mâinile tale, care le strângeau pe ale mele… la gura ta, sărutându-mă… la ultima dată când am facut dragoste… la lacrimile  din ochii mei, la mâinile tale care mă mângâiau cu o infinită tandreţe… ca şi cum ar fi fost pentru ultima dată… toate aceste flash-uri de memorie îmi confirmă ceea ce ştiam… că şi peste o mie de ani voi avea în suflet aceeaşi dorinţă… şi vei fi al meu pentru o eternitate…
Aş dori o altă viaţă… diferită… unde durerea nu mai există…  în care eşti doar tu şi cu mine şi restul nu mai contează… gândurile mele zboară spre tine şi inima mea începe să bată mai puternic decât oricând… şi timpul se opreşte… un moment … a început o viaţă plină de bucurie şi zâmbete…  am început să vedem din nou cu ochii inimii…
Cu dragoste, Lilium

Egoism…


Toţi suntem egoişti… Şi toţi o ştim… dar ne place să facem pe “frumoşii”… ne place să facem pe alţii să creadă că suntem mari altruişti…
„O fac pentru tine”… şi mai rău încă „Am facut toate astea pentru tine”… nu cred că a existat vreodată o mai mare cacealma decât aceasta… Nimeni nu face nimic pentru Nimeni!… Este doar un mijloc de a descărca propriile responsabilități ale alegerilor noastre, care s-au dovedit greşite… Este mai confortabil să-i lăsăm pe ceilalţi să creadă că au fost mijloacele sau scopul… decât să recunoaştem adevăratul motiv…

Egoism..Mereu, acolo, va fi cineva care se va delecta… şi va fi cineva, care va fi îngenuncheat şi care va cădea în plasă… dar, şi cel îngenuncheat decât să îşi ia de pe umeri greutatea unei închisori construite cu artă de alţii… se complace şi rămâne strivit de toată vina pe care o simte de complezenţă…
Noi toţi ştim totul…ştim cum merg lucrurile… dar, vom continua să fim egoişti şi să pretindem că nu ştim nimic… că tot ce se întâmplă este normal şi corect… 
Cu dragoste, Lilium

Noi…


Noi suntem raţionali în atât de multe privinţe… de multe ori, congenital ilogici… fiecare dintre noi suntem contradicţii umblătoare, manifestate în fiecare zi… trăim, respirăm, mergem,  ca şi cum am fi într-un paradox scos din paginile unei tragi-comedii nesfârşite …
Vrem dragoste… Vrem să fim  iubiţi…  Vrem să fim văzuţi în tot ceea ce suntem… şi să fim iubiţi pentru asta…

Noi..Ne dorim  aceste lucruri mai mult decât oricare altele… Dar, tot noi, putem ajunge la marginea extremă… şi să ne ascundem de noi înşine… de sinele nostru adevărat… şi inima asta, a noastră, care îşi doreşte cel mai mult să ştie că este dorită şi preţuită… de către un altul… dar noi, o ţinem încătuşată în subsolul fiinţei noastre,  în spatele uşilor masive atârnate de balamalele ruginite ale tăcerii… Ne temem… ne temem să ne expunem  sufletul… care cuprinde tot ceea ce suntem noi şi ceilalţi ar trebui să vadă… şi… să iubească la noi…
Ne luptăm să simţim şi… să nu simţim nimic totodată… Dorim pentru că trebuie, pentru că  viaţa fără dorinţă nu este viaţă deloc… acum, ne luptăm pentru a reprima şi a ne seda pe noi înşine…  luptăm pentru a evita riscul şi durerea… cu disperare…  ferindu-ne de suferinţă şi pierdere, ca şi cum aceste stări nu ar fi componente integrante ale iubirii…  a iubi şi a fi iubit…
Concluzia?… Noi, toţi, suntem nebuni!… nu cred că mai există vreunul sănătos pentru a pune diagnosticul…
…şi în noaptea asta, din nou, somnul meu s-a dus la dracu… poate ar trebui să merg şi eu acolo… poate că îl găsesc şi îi cer să îmi spună, cum este posibil să fie indiferent  la atât de multă dragoste ce zace-n noi?… în seara asta nu mai vreau nimic, poate…  pentru că mi-e dor, de tot… de noi…
Cu dragoste, Lilium

Cântec de dragoste…


Cântă pentru mine… mişcă-ţi decis mâinile… lasă-le să alunece… o melodie se ridică implodând  în urechile mele… te simt… vibrează fiecare parte din mine… la unison, cu fiecare mişcare a ta…
Vorbeşte-mi… de iubire… fiece pauză este un chin… continuă… cântă… vorbeşte-mi… tonul tău este din ce în ce mai înalt… şi creşte… o dorinţă copleşitoare mă cuprinde… de a te însoţi, în  mişcarea dulce, care devine din ce în ce mai agitată… muzică pentru  buzele tale… este o melodie care curge din mine… cântă pentru mine…încă o dată… şi… încă o dată…

Cântec de dragoste..Şi muzica ne învăluie… facem dragoste în gândurile împletite cu simţurile  vibrând la unison…  sărută-mă, soarbe-mi respiraţia… fă dragoste cu sufletul meu, iubirea mea… vreau să-ţi simt ritmul în trupul meu…
Aş vrea să închid în mine toate emoţiile acestea… Să palpite continuu în interiorul meu… tu, eu şi dragostea… Colţurile gurii tale, sunt o sugestie subtilă de bucurie… Nu te împotriveşti… zâmbeşti cu subînţeles… eşti temător şi excitat…pe ce înălţimi mă vei urca?… cât de mult te voi iubi?… cum mă voi simţi?…cântă, nu îţi face griji…  Şi muzica continuă… pentru cei doi… înfometaţi, de ei…
Cu dragoste, Lilium

Împreună…


Te  întrebam încotro ai de gând să mergem şi… îmi răspundeai că noi doi nu putem merge nicăieri…şi eu, am zâmbit… pentru că mi se părea oricum locul cel mai uimitor din lume…
De ce zâmbesc?… şi eu şi tu am folosit cuvântul noi, adică împreună… împreună,  în engleză este „together”…  vezi,  cuvântul în sine spune totul… to-get-there.. adică, “a ajunge acolo”… pentru a ajunge oriunde,chiar şi nicăieri…  înseamnă că, trebuie să fim împreună…

Împreuna..Cu dragoste, Lilium