Pentru o zi de luni perfectă…


Înainte de a te întâlni, visele au fost singurele lucruri care îmi umpleau noaptea… tu, ai schimbat asta… ai transformat nopţile şi au devenit cele mai incitante şi pasionale momente… dar, cred că toţi avem parte de momente minunate în viaţa noastră, atunci când ideile, visele şi cuvintele capătă noi sensuri… pentru că, atunci când iubirea şi-a făcut loc în viaţa noastră, totul se  schimbă şi are o altă dimensiune…


Cu dragoste, Lilium

Începuturile…


Începuturile sunt cel mai important lucru, pentru că ele stabilesc tonul pentru tot… ceea ce vine după şi noi încă nu le simţim… şi au aceeaşi importanţă la final…
De fapt, de foarte multe ori nici măcar nu realizăm că ceva a început… până când nu suntem aproape în mijlocul evenimentului… deci, aveţi grijă cum începeţi ziua… aşa va fi şi noaptea voastră… 
Vă doresc o zi minunată ca voi!

ÎnceputurileCu dragoste, Lilium

Timpul îngheţat…


Noapte… din nou… azi sentimentele au fost parcă turbate şi… simt că mi-au cauzat o durerea fizică îndepărtată, constant… nu o pot localiza, dar într-un final… fără dificultăți deosebite reuşesc să-i depistez cauza…Ce ciudate care sunt nopţile nedormite, te obligă să rămâi treaz…  ai un timp aproape infinit să gândeşti, şi… să te gândeşti… Şi te enervezi când printre gândurile cele mai calde, mai vii şi mai dureroase … este ea… relativ este departe, poate înfăşurată în lenjeria ei proaspătă… şi tu ai alerga cât mai repede posibil…  ca ea să se odihnească lângă tine,  să-I sorbi mirosul din păr, să-i mângâi faţa demachiată şi să o simţi cum se afundă în patul  braţelor tale…

Timpul înghetat..Astăzi sunt lucruri… şi gânduri ce suspină  în durere, cu logica unui om care vrea să doarmă… sau poate a unui om îndrăgostit care ştie că mâine e o altă zi… şi va şti să iubească mai mult ca azi, va şti să îşi hrănească inima si sufletul pentru o altă zi… Îţi voi spune din nou că sunt îndrăgostit şi sper ca acea zi îndepărtată când nu o voi mai spune…să nu mai vină… pentru că ea va fi precum o dulce suflare peste lumânare, un fum subţire  care se prelinge şi care se răspândeşte prin aer… vocea şi ecoul flăcării care înainte ţipa şi acum… a tăcut… departe, aşa cum este orizontul de mare … pe plaja îngheţată a iubirii noastre, într-un timp îngheţat şi unde cuvintele nu folosesc… şi unde corpurile noastre vor dialoga fără voci, fără zgomot… într-o zi fără sfârşit…  unde nu există nici un apus de soare, unde nu există oboseală … şi respiraţia rămâne suspendată în aer, între valurile înspumate… imobili, precum pietrele…  Pe mâine… azi, o lacrimă rămâne încarcerată în ochii mei…
Cu dragoste, Lilium

Dimineaţa…


În această dimineaţă nu s-a rostit nici un cuvânt… În această dimineaţă, totul a fost reflexiv, simplu şi  primar… precum soarele cald  care năvălea prin ferestre… şi am întâmpinat ziua încheind  noaptea noastră perfectă… reuşind să le interconectăm într-o armonie sublimă…

sogno,notte con teÎn această dimineaţă ai răspuns instinctiv, ca într-un dans nesfârşit… În această dimineaţă te-am te-am adorat şi te-am mângâiat,  alunecând peste pielea ta moale… în jos, între coapsele tale rotunde… mişcându-ne ca unul, ghidându-mă adânc în feminitatea ta…
În această dimineaţă nu s-a rostit nici un cuvânt… fiecare flexare, fiecare mângâiere, fiecare împingere şi fiecare impuls… comunicau doar nevoile noastre şi dulcea capitulare… În această dimineaţă am fost unul… ai fost a mea… ai savurat esenţa mea… şi mi-ai luat inima…

În noapte…


Unde eşti când în noaptea adâncă am nevoie de tine?… vreau să simt respiraţia ta pe mine… înfiorându-mi sufletul… aşa, cum doar tu ştii să o faci… şi mai apoi… ea, a creat un zid în jurul său… Ea, nu cerea nimic de fapt… doar aştepta, pe cineva… să sfarme zidul…

În noapte..Cu dragoste, Lilium

 

Dragoste bolnavă…


Din când în când, slăbiciunea mea îşi face simţită prezenţa… stă acolo şi murmură ceva, continuu… o ignor, pentru a evita să-mi facă rău… Dar a învăţat… acum ştie că, dacă ridică un pic tonul… sfârşesc prin a-i da câştig… apoi folosesc acele cuvinte prin care îmi impun răutatea şi, parcă se mai estompează uşor… momentele… sunt toate acolo… chiar şi destinul a fost chemat să proiecteze jocurile sale… a uitat să le şteargă mai apoi… sau, posibil că intenţionat le-a lăsat acolo, pentru a mă face să contemplu din nou, pentru un timp… ceva care nu era acolo sau care nu mai este…. sau care nu a fost niciodată…

Dragoste bolnavaŞi în momente ca acestea, vine să-mi ia înapoi toate acele lucruri… de care răul m-a convins că au fost o prostie… Atât de banale… Atât de mici… şi totuşi, încă atât de incredibile mie… citesc din nou acele cuvinte, şi… uneori, încă pot găsi forţat un zâmbet… Timpul pentru mine trece prea repede… Aş dori să-i mai cer puţină curtoazie, mai multă delicateţe când îmi cere să înţeleg, să fiu la înălţime… în aceste zile mă simt debusolată mai mult decât oricând… sunt prea schimbată… această experienţă m-a înrobit… Mă uit la viaţa mea şi îmi dau seama că ceva, totuşi, este mai bun… decât mă aşteptam… că practic, e bine aşa…
Apoi deschid acel sertar… acel trecut, care nu vrea să ia nici un nume… şi îl găsesc acolo… împietrit, cu mâinile în buzunare, uitându-se fix la mine… ca şi cum m-ar întreba „de ce?”… Între mine şi restul meu de viaţă este o sticlă mată…subţire…dar care există, incontestabil … mă lipesc de ea… conştientă de riscuri… Conştientă de realitate… niciodată n-am să mă pot detaşa de el… e o relaţie ciudată, simbiotică … este mereu aici în mine şi mereu continui să-l apăr, cu fiecare fărâmă din acea iubire insultată, jignită… bolnavă… îmi dau seama că nu vreau acest lucru… nu-l vreau departe de mine… nu are rost să pun distanţă, când singura mea dorinţă este numai aceea de a-l îmbrăţişa… şi de a-i spune cât de mult îl iubesc… aşa cum este normal, cum va fi pentru totdeauna, cum a fost mereu… el nu ştie… am vrut să-l fac să vadă cea mai rea parte a mea… i-am dat numai incoerenţă şi răceală… aciditate şi antipatie… pentru că am crezut că va fi mai uşoară desprinderea… unuia de celălalt…
Şi acum, mi-aş dori să fie aici… dar este departe… este absent… de data asta, da… de data asta, îl simt… nici el nu mai reuşeşte să pretindă că nu este nimic… de această dată va fi diferit … îmi e dor de el… mi-e dor de zâmbetele sale… mi-e dor să-l mai aştept noaptea… mi-e dor de “noapte bună”… mi-e dor de speranţă… mi-e dor de răsfăţ… mi-e dor de tandreţe… mi-e dor …
Cu dragoste, Lilium