Și povestea merge mai departe…


Uneori, dorinţa este acelaşi lucru cu nevoia… şi, uneori, este ceva mai adânc… ceva care şopteşte, ceva care se sprijină de tine… ca un iubit în dans… ca un copil adormit pe umăr, ca secretul  unui prieten… o  vei purta întotdeauna , ca pe un inel sau ca pe un piercing al memoriei ce va purta dorința peste tot și toate…

Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…

Si povestea merge mai departe.Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?…  posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere…  la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…

Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…

Noi…  mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…

Cu dragoste, Lilium

În noapte…


Unde eşti când în noaptea adâncă am nevoie de tine?… vreau să simt respiraţia ta pe mine… înfiorându-mi sufletul… aşa, cum doar tu ştii să o faci… şi mai apoi… ea, a creat un zid în jurul său… Ea, nu cerea nimic de fapt… doar aştepta, pe cineva… să sfarme zidul…

În noapte..Cu dragoste, Lilium