Carusel…


Mă gândesc la durerile şi bucuriile trăite… sunt mulţumită de mine, sunt mulţumită că am avut curajul de a încerca şi de a găsi fericirea într-o altă privire…

Carusel..A înviat literalmente inima mea, care nu mai credea în nimic… o inimă care a văzut prea mult timp doar furie şi oameni care au dorit să-i speculeze durerea…  în timp ce ea, avea nevoie doar de mângâiere, linişte şi… încredere…că mai poate iubi şi fi iubită… probabil a fost absurd să gândească, să spere… la persoana potrivită… la a fi iubit!…IUBIRE?
Nu credeam că mă pot simţi aşa… nu poţi gândi că poţi  stoarce dintr-o inimă atâta tristeţe şi dezamăgire… de obicei, se încearcă a produce, pentru a stoarce mai apoi… dragoste… o inimă trebuie să o umpli cu dragoste… şi vei stoarce din ea nectar parfumat şi dulce, de iubire… nu vrei sucul amar şi acru al nefericirii…
Încă încerc să ies victorioasă din toate războaiele sufletului meu… dar pentru asta am nevoie de iubire!… necondiţionată… şi…în timp ce, acest carusel al durerii aproape că şi-a consumat energia… de fapt mi-a consumat energia…oftez… pentru că această dulce melodie îmi aminteşte, inevitabil… de ochii care iubeau privirea ce se-ncrucişa cu ai lor… devenind un tot… ce mai îmi doresc acum?… vreau doar… să-mi întâlnesc inima, plină de bucurie şi linişte… aşa cum obişnuia să fie odată, în timpuri îndepărtate… şi rătăcite… printre amintiri…
Cu dragoste, Lilium
P.S. Iată şi melodia…