Sărbători pline de iubire!


 

Crăciunul este gândul care contează…a spune „Te iubesc” sau „Mulţumesc” înseamnă spiritul Crăciunului… Vă mulțumesc și vă iubesc pe toți cei care mi-ați fost alături pe parcursul acestui an!

Sărbători pline de iubire dragii mei!

chrCu dragoste, Lilium

 

 

 

Reclame

A mai trecut un an…


A mai trecut un an pe parcursul căruia nu mi-am  impus nici o limită, am vrut să fac tot ceea ce emoţiile mele îmi transmiteau… Am strigat, am turnat lacrimi, am râs până m-a durut stomacul, am dansat, am zâmbit şi am făcut tot ceea ce îmi place să fac… şi am făcut totul din inimă, cu fiecare parte din mine… Am fost şi impulsivă, dar nu în sensul acela rău de a fi impulsiv… ci acela de a trăi mai mult, întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă cu tine,bine sau rău…
multumescM-aş hazarda să spun că, până acum, acest an a fost unul dintre cei mai buni din cei 43… spun doar că a fost o perioadă în care am încercat să iau totul frumosul pe care cineva l-ar putea primi… o perioadă plină de surprize, dezamăgiri, victorii şi înfrângeri, de care, sincer… avem nevoie toţi… îmi place să mă uit la trecut şi îmi place să îl transform amintirile în episoade…  De multe ori poate m-am întrebat care este sensul unor mulțimi de tam-tam în această viață, al acestei lupte în curs de desfășurare împotriva dușmanilor vizibili și invizibili care de multe ori ne trag în jos zi de zi… mai mult și mai puternic… nu am găsit nici un răspuns concret… dar…
Mă uit la lume, la oamenii pe care îi iubesc, la familia mea… prin oglinda dragostei… mă uit la tot ceea ce niciodată nu te aștepţi… la bucuria unui frate, îmbrățișarea unui prieten sau zâmbetul şi braţele calde ale copiilor care sunt întotdeauna sincere şi curate… Și am înțeles că, într-adevăr merită să trăiești această viață, merită să o trăim cu adevărat .. nu ca bibelouri, nu cu teamă, nici cu limite… pentru că suntem unici, fiecare la modul nostru… în lume nu mai există o altă persoană ca noi şi asta ne dă privilegiul de a fi capabili să fim ceea ce un altul nu va putea fi niciodată…
Am întâlnit o mulţime de persoane… din întâmplare, de necesitate, în mijlocul străzii, la petreceri,la muncă… şi multe dintre aceste persoane au rămas în viaţa mea… şi acum, pentru mine, ei înseamnă ceva… prezenţa lor este indispensabilă pentru mine în construirea zidului meu de certitudini, de sprijin…. în viaţa mea de zi cu zi… înseamnă că trebuie să creştem mână în mână, ajutându-ne atunci când celălalt a greşit, pentru a ne ridica… în acest moment nu cred că lucrurile urâte au importanţă… am tot ce este frumos şi mi-aş putea dori de la viata… o familie unită, prietenii de neînlocuit, fără de care m-aş simţi pierdută… iubire…
În concluzie, aş dori să mulţumesc fiecărei persoane care s-a gândit la mine şi care a devenit parte din viaţa mea… fără a face nici o diferenţă… pentru că toată lumea m-a ajutat să trăiesc un an atât de uimitor… Mulţumesc fiecărei persoane care mi-a transmis un gând frumos, care a fost alături de mine, la bine sau la rău… Vă mulţumesc şi vă iubesc!
Cu dragoste, L.M.

Dialog cu mine însămi…


„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.”
Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simplii muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…  Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…

Dialog cu mine însami..Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos, să arunce cu acuzaţii în cei din jurul său, vrând să demonstreze cât de”şmecher”este el şi că nu are nevoie de nimeni pentru a se descurca…  Nu mulțumește niciodată cerului, destinului…  de persoane ce să mai vorbim… toată lumea este contra lui, numai el singur face şi desface…
Răutatea nu este apanajul meu forte… Răzbunarea nu mă încălzeşte… aş mai avea multe de spus încă… dar, nu voi mai spune nimic… pentru că aceşti oameni îmi inspiră milă… Un om care înjură, bălăcăreşte şi murdăreşte tot ceea ce este în jurul lui, este un om care ți-ar da și în cap în momentul  maxim al furiei generate de frustrărie şi neputinţele sale… din păcate am văzut şi am cunoscut acest gen de oameni… sunt mulţi şi se plimbă printre noi… eu nu pot înţelege cum acumulează în ei doar sentimente negative care ajung să se răspândească în trupul lor ca o boală în stadiu terminal…  te cutremuri… cum poate să aibă loc atâta ură şi răutate într-un trup firav, omenesc… din păcate, cu ei nu funcţionează nici o abordare… ei nu pot merge alături de nimeni… mai bine zis, nu acceptă pe nimeni alături de ei… ci în spatele lor, şi dacă se poate îngenunchiaţi…
Mulţi îşi bagă și îşi scot cu o măiestrie extraordinară… toate frustrările… neîmplinirile și rateurile personale… îl trimit la origini cât ai clipi pe unul care în accepţiunea lui a greşit față de el pentru că este diferit în gândire şi comportament în comparaţie cu el… De ce? De unde atâta uşurinţă?… simplu, din faptul că nu știu să fie recunoscători pentru nimic… din faptul ca sunt trişti şi frustraţi tot timpul… nu ştiu ce este bucuria, nu îşi permit să simtă bucurie… păi dacă nu vor să simtă nici măcar bucuria lor, cum să le pese de a altuia?…
E greu ca să rosteşti un banal „Merci” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu…  dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Merci” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”… daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care ne-o poartă…
În încheiere,  pot să spun decât… Mulţumesc Cerului, că nu sunt una dintre ei!… Mulţumesc Cerului că ai mei neuroni reuşesc să funcţioneze corect şi că nu am acumulat răutate în suflet indiferent de câte necazuri am petrecut în viaţă!… Mulţumesc Cerului că răutăţile lor nu mi-au murdărit sufletul şi încă mai pot iubi oamenii!…

multumescCu dragoste, Lilium

Mulţumesc!…


Un an, uneori  pare a fi o lungă perioadă de timp şi alte ori pare că trece prea repede…  Ce este timpul?… timpul este ca un vas enorm în care sunt aruncate şi amestecate urâţenia, frumuseţea, fericirea, durerea… viaţa şi moartea… destinele noastre, ale tuturor…

ninsoareMă gândesc de câteva zile să încerc să scriu acest post… De fapt, mai mult de câteva zile… câteva săptămâni… eram blocată, nu că nu am avut timp… Una din problemele mele a fost că nu mai putem simţi nimic, eram golită de sentimentele care m-au călăuzit o viaţă întreagă… nu că nu aş fi avut nimic de spus, problema era că aş fi avut prea multe de spus…  prea multe lucruri despre care aş fi putut scrie… toate acele lucruri care m-au făcut să mă simt confuză… Aşa că, m-am abţinut de la scris… Acum sunt ok şi am decis că voi scrie aproape zi de zi, aşternându-mi gândurile pe hârtie, în loc să mai creez un blocaj haotic în capul meu…

MultumescŞi iată-mă aici… mai trece încă un an… Timpul trece şi câteodată nici măcar nu îmi dau seama… parcă ieri aveam douăzeci de ani şi cu paşi de gigant mă apropiam de treizeci de de ani… şi a venit prea repede rândul la patruzeci de ani… i-am depăşit, dar asta nu mă face să nu mă întreb…Ce este în mine diferit faţă de acum douăzeci de ani în urmă?… câteodată chiar mi se pare că nu sunt diferită de adolescenta  care visa la un viitor luminos şi abundent în iubire…
Totul este atât de ciudat!… Dar, vreau să să fiu optimistă… aşa cum am fost o viaţă întreagă…Unele dintre lucrurile care nu-mi plac, le pot schimba… şi practic, viaţa mea nu este aşa de rea…trebuie doar să vreau şi îmi pot scrie viitorul aşa cum simt eu… Eu trebuie sa o fac… şi o voi face!…
Ideea că a trecut deja un an, tot strecoară un pic de teamă şi regret  în sufletul nostru… pentru timpul irosit cu lucruri mici şi neimportante, care nu se mai întoarce… De fapt, a trecut doar un alt an… şi ne aşteaptă mulţi ani înainte… să  sperăm, că ne vor aduce satisfacţii… asta pentru a echilibra deziluziile pe care viaţa le va pune întotdeauna în faţa noastră…
Anul acesta am citit mult, am scris mult… lucruri care mi-ar place să le fac cât mai mult… şi mai ales am cunoscut, am descoperit oameni de care nu am ştiut înainte… şi asta îmi bucură sufletul… dar, meritul cel mai mare este al vostru… al celor care citiţi blogul şi site-ul ziarului la care scriu… Fără voi, probabil blog-ul şi „cariera mea de mâzgălitor de cuvinte” ar fi avut o viaţă foarte scurtă… fără voi, cei care citiţi posturile mele, mi-ar fi pierit entuziasmul şi încrederea … fără voi, nu ar fi existat nici acest post!…
Deci, vă mulţumesc vouă pentru tot acest timp petrecut împreună!… Mulţumesc fiecărei persoane care mi-a îndrăgit avalanşa de cuvinte şi sentimente amestecate… inclusiv celor care vor citi aceste rânduri!

Multumesc lilium Toţi suntem nerăbdatori în aşteptarea noului an… Cel mai frumos lucru este că în acest moment, regăsim din nou speranţa… care, poate am abandonat-o prea des în ultima vreme… dar, dincolo de speranţă  sper că în acest an certitudinea va fi laitmotivul  zilele voastre.
Pentru 2014 eu nu cer nimic… toate vor veni aşa cum au fost scrise… aş vrea doar ca oamenii pe care îi iubesc să fie un pic mai fericiţi… Vouă, vă doresc să vă realizaţi visele, să atingeţi cerul cu degetele… şi să vă înălţaţi cât mai sus pentru a îmbrăţişa soarele… Iubiţi şi îndrăzniţi să Visaţi!… Un An nou fericit şi senin tuturor!
Mulţumesc tuturor!
Cu dragoste, Lilium