Reflecţie…


Durerile dragostei adevărate rezidă în centrul existenţei noastre… se prind bine de punctul nostru cel mai vulnerabil, înrădăcinându-se mai adânc decât orice rădăcină, al oricărei alte dureri… şi se ramifică în fiecare locşor din corpurile noastre şi din…vieţile noastre…  pentru cei care sunt îndrăgostiţi iremediabil, durerea poate fi declanşată de orice…  de la o banal ghinion, sau pierderea unei chei…  e o durere care poate fi aprinsă de orice scânteie… Oameni ale căror vieţi au fost întoarse cu susul în jos de durerile dragostei, sunt convinşi că toate celelalte probleme vor fi rezolvate odată ce durerea din dragoste a trecut…  dar, ignorând toate aceste probleme de fapt le permit să se agraveze…

Reflectie..Jur, că uneori aş vrea să arăt către toţi cei care cred… sau au spus vreodată că… „nu vor renunţa nicând la dragoste”…  câteodată, oamenii nu încearcă suficient  împreună, ci doar interpretează un fel de „futu-i pomană” fals şi lipsit de morala eşecului, care reprezintă o mare şi inutilă parte a existenţei… din mizeria acestei lumi… aş zice!…
Cu dragoste, Lilium

 

Reclame