O zi…


Aş dori ca într-una din zile, când mă trezesc să fiu… înapoi, în timp… Să înţeleg că ceea ce laşi, este pierdut… că, timpul care trece nu va veni înapoi şi… că nu întotdeauna poţi să urmezi pe toată lumea, pentru că sfârşeşti prin a nu mai şti ce va rămâne din tine… Aş dori ca azi să mai am încă puterea să cred că experienţa nu rămâne doar scop în sine… să visez o viaţă care îmi zâmbeşte… să sper că va există un mâine mai bun decât astăzi şi… să am capacitatea de a-mi trăi viaţa complet, fără teamă, fără prea multă raţiune şi… fără să-mi pun prea multe întrebări!… acum, chiar cred că visez!  🙂

O zi..Iată… sunt zile când totul devine o problema fără o soluţie… Eu, care ştiu să văd binele chiar şi când este cel mai rău… optimistă prin natură… cred că, un cuvânt de alinare şi speranţă îl pot găsi pentru oricine… Totuşi, astăzi, nu sunt nimic din toate acestea… Nostalgia se amestecă cu melancolia, devenind… tristeţe acută, dezamăgire imensă… Totul mă transformă în victima mea proprie , a trecutului ca şi al prezentului… Confuzie şi amărăciune… este tot ceea ce rămâne după o astfel de zi… da… am spus bine… mâine aceste gânduri vor trece…
Cu dragoste, Lilium

Reclame