Otrava sublimă numită iubire…


Sunt momente de scurtă durată sau de lungă durată… dar, cele mai crude sunt momentele în care gândul ucide cu viteza fulgerului… şi în acele fracţiuni de clipe ai prefera ca acea iubire să nu se născut niciodată… iluzionându-te cu gândul că astfel nu ai mai suferi…

lumanariNu poţi suporta acele momente pentru că simţi cum tot organismul se întoarce cu susul în jos… se revoltă… durere ascuţită în stomac, aşteptări, temeri, amintiri… durere… nu le poţi suporta pentru că simţi… că el, parcă trăieşte în stomacul tău, că îţi pulsează în vene…  şi ai senzaţia că tot ceea ce bei sau mămânci pare că guşti cu limba celuilalt… în timp ce ai vrea să te infiltrezi în pielea sa, făcându-l să simtă cu gustul tău, cu limba ta… Nu poţi suporta să ştii că atunci când vorbeşte, mănâncă, doarme… când zâmbeşte sau plânge… nu o face cu tine… pentru că aceste momente tu le consideri unice, irepetabile, magice, captivante, personale şi emoţionante… trebuiesc  împărtăşite cu cel drag…
Poate… că eşti rea, nebună şi mai presus de toate egoistă , atunci când gândeşti şi îi spui toate aceste lucruri… dar, ţinându-le în tine îţi pot face chiar mai rău… un rău care doare aşa de tare încât l-ai striga lumii întregi, dar pe care deseori trebuie să-l ascunzi… ca acum, în acest moment… când nu mai ai putere să-ţi reţii lacrimile care-ţi inundă ochii… lacrimi ce încearcă cu disperare să liniştească un suflet ars de dureri…
Şi… vă pare rău, că nu suntem mereu la fel de puternici…  aşa cum aţi dorit întotdeauna să vă vadă ceilalţi… pentru a vă ascunde slăbiciunea şi fragilitatea sufletului de lume… dificultatea de a transmite altora dorinţele tale adevărate… pentru că ceea ce vrei şi de fapt se luptă cu tine şi te imploră cu toate puterile să îi dai voie să iasă din sufletul tău… şi pe care ştii că nu trebuie să iasă niciodată la lumină… interzici şi blochezi cu mintea… chiar fiind conştient de durerea imensă ce o simţi că îţi sfâşie pieptul… Sentimente, trăiri… nu eşti sigur niciodată că poţi sau ştii exact cum să transmiţi ceea ce simţi… cu ce te confrunţi… probabil, nu înţelegi nici chiar tu ce se întâmplă cu tine, cu voi şi totul devine şi mai dificil…
Dar, din toate acestea… singurul lucru care nu ţi-a dat îndoieli, care nu a oscilat, care a fost întotdeauna prezent şi constant… şi care, a crescut mai mult în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă este certitudinea sentimentului de iubire infinit pe care îl simţi… acea iubire indescriptibilă şi necondiţionată de care auzisei doar înainte, dar… care nu credeai că de fapt poate exista… şi acum, te-ai trezit în mijlocul acestui sentiment mai puternic decât orice altceva… plin de extaz şi magie în acelaşi timp, care te face să trăieşti emoţii dulci şi amare… sublimul şi infernul în acelaşi timp… curajul şi teama miilor de salturi în lumină sau întuneric pe care le faci de un milion de ori… pe durata unei singure clipe… cum să te ascunzi de ceea ce simţi?… cum să treci, să mergi mai departe ca şi cum nimic din toate acestea nu le simţi?… cum să-ţi impui să uiţi şi să nu vrei să guşti în fiecare zi din otrava sublimă numită iubire…
Cu dragoste, Lilium

Iubire imposibilă sau nu?…


Atunci când sufletul îţi este frământat de himerele trecutului, refuzi să fii fericit, să gândeşti şi să înţelegi că… poate este „acel cineva special pentru tine” şi… fugi… de sentimentele care te învăluie, şi faci tot posibilul ca tot ce ai visat şi poţi avea… să se năruie… pentru că ţi-e teamă… Toată viaţa a fost în tine, a rămas cu tine… chiar şi atunci când nu era… în capul tău, ai adormit cu ea şi cu ea te trezeai dimineaţa… În toţi aceşti ani nu ai încetat niciodată să fii îndrăgostit, să iubeşti… dar, alegi să înăbuşi visul…

fugaDar, dragii mei… iubirile imposibile nu se sfârşesc niciodată… ele sunt acelea care durează pentru totdeauna… pentru o viaţă… frumos, dar greu de suportat totodată… Ce folos că mai târziu, printre lacrimi şi regrete îţi dai seama… cât era de specială… pentru tine… şi cât ai greşit, fugind de iubire…
Când găseşti o persoană specială, adormi ştiind că o visezi şi te trezeşti cu speranţa de a o auzi… ştii că nu o poţi vedea… ştii că este departe de ochii tăi, dar aproape în gândurile tale… Când găseşti pe cineva special, viaţa ta se schimbă… tu nu îţi dai seama… este intrat deja în inima ta… nu ştii dacă o poţi numi „iubirea ta”, ştii doar că nu te poţi întoarce din drum…
Când  cineva este special, totul în jurul tău ia o altă culoare… culoarea visării… şi simţi parfumul iubirii… şi tu, nu poţi face nimic altceva decât să visezi… la ea… Ştii că nu ar trebui… Ştii că este un vis imposibil… şi ce dacă, oare nu asta este menirea omului?… să încerce să materializeze chiar şi visele ce par imposibile?!… tu, vrei să visezi şi nu vrei să te trezeşti… nu vrei să suferi… vrei doar… să te pierzi în ochii săi… şi să laşi magia iubirii să îţi pătrundă în cele mai neatinse cotloane ale fiinţei tale…

Iubire imposibila sau nu..Iubirea este întotdeauna specială şi mai presus de orice este un har divin… de ce oamenii consideră că trebuie să fugi de iubire, că trebuie să o suprimi pentru că nu a venit la momentul potrivit şi în conjuctura potrivită?… de ce numim anumite iubiri…iubiri imposibile?… 
Iubirea este magia sufletului… iubirea se naşte independent de voinţa noastră mentală… magia, miracolul sunt har divin… se naşte şi creşte… aşa cum o stea străluceşte datorită soarelui său… aşa cum un surâs îţi înfloreşte într-o clipită pe chip… aşa cum primăvara aduce mereu viaţa… aşa cum noaptea este plină de vise şi secrete… aşa cum vântul este liber de orice constrângeri… aşa cum şi visele imposibile devin realitate dacă îţi doreşti cu adevărat… Când iubirea se naşte… se naşte şi gata!… ea este mai presus de orice alt lucru pe lume, este chiar mai presus de moarte… merge dincolo de ea… iubirea înseamnă ieri, azi, mâine… înseamnă eternitate… înseamnă viaţă fără de moarte…
Atât!… voi concluzionaţi…
Cu dragoste, Lilium

Magia Crăciunului


În cea mai magică noapte a anului… în cer se aprinde o stea, cea mai luminoasă şi cea mai frumoasă!… şi ne aminteşte că lumina sa protejază  speranţele noastre… şi ne aduce aminte că toţi suntem la fel…

brad luminiteÎmi place să cred că acest Crăciun ce soseşte va fi capabil să şteargă neînţelegerile, indiferenţa, egoismul, josnicia, răutatea, care, din păcate, caracterizează vieţile multor oameni… lăsând loc liber în inimi pentru iubire şi recunoştinţă…Crăciunul este iubire, pentru că redescoperă sensibilitatea din inimile oamenilor… Crăciunul este uniune, pentru toţi cei care caută şi doresc o legătură puternică şi de durată… dragostea, pacea şi respectul…

cadouri1Craciunul a sosit şi toată lumea dăruieşte un cadou frumos celor iubiţi… dar, cel mai mare cadou şi cel mai frumos cadou este acela de a avea întotdeauna în viaţa de zi cu zi, oameni care te iubesc şi care îţi stau alături în timpul momentele cele mai dificile… şi cele mai frumoase.

pruncul Eu cred în Crăciun, cred în familie, cred în puterea şi văpăile dragostei, purificatoare ale sufletului nostru!
Vă doresc un Crăciun fericit din inimă tuturor!
Liliana Manea

Această prezentare necesită JavaScript.

Ea, este totul…


Trezindu-mă în noapte simt căldura şi prezenţa ei…  Mă răsucesc către ea, o învălui cu braţele mele şi le îndoi în jurul ei… capul meu să se odihneaşte pe părul ei moale…şoptesc şi respir în ureche…
Căldura ei, esenţa ei… îmi întărâtă simţurile şi dau frâu liber dorinţei… mai mult decât oricând înainte mă simt energizat şi înfometat cu dorinţă… am nevoie de ea… am nevoie, de dezlănţuita ei iubire… ca de un bun venit, vigorii tinereţii…

Ea, este totul…Este simplă şi dumnezeiască… şi  nu depune nici un efort pentru asta… e lipsită de ambiguitate sau confuzie… Corpul ei cald feminin  îmi aţâţă pofta, nesaţul… mă constrânge să explorez, să simt şi să gust… să domin, să o pătrund, să-i simt fiecare părticică… să se predea şi să-mi potolească foamea…
Simplitatea este magie… mintea nu mai observă , nu mai reflectă…  Dorinţa este simplă, este firească… este pură, fără prejudecată, fără implicaţii…  fără compromisuri… Ea există şi este binevenită în toată splendoarea ei…  este în noi, pur şi simplu… consumând fiecare moment… fiecare nevoie, fiecare acţiune, fiecare împingere… fiecare picătură…
 Ea este acceptă fără a gândi, ea te întâmpină fără efort… tot ce ţine de ea este deschis şi foarte prezent… pentru confort şi  relaxare… Ea, nu putea fi mai mult… Ea, este totul …
Cu dragoste, Lilium