Nu sunt obligată să mă prefac că sunt ceea ce nu sunt


Nu sunt obligată să fiu de acord cu ceea ce nu se potrivește cu felul meu de a fi, de a gândi… Nu sunt obligată să înghit tonul ridicat al unei voci, să-mi fie frică și să renunț la ceea ce gândesc și-mi doresc… Nu sunt obligată să pretind că mă simt bine cu cineva  care nu mă face să mă simt bine… Nu sunt obligată să trăiesc așa cum alții se așteaptă ca eu să fiu și să viețuiesc…

nu-sunt-obligataNu sunt obligată să fiu de acord cu ceea ce nu se potrivește cu felul meu de a fi, de a gândi, doar pentru a mulțumi pe alții… am vise, sentimente, voința mea, adică, nimeni nu mă cunoaște mai bine decât mine… dacă cineva vrea să fiu de acord cu el, va trebui să încerce să trăiască adevărul meu, să uite că este în contradicție cu mine… dacă aș fi de acord cu tot și cu toate,  nu aș mai fi eu… aș fi doar un robot, nefericit și frustrat…

Nu sunt obligată să înghit tonul ridicat al unei voci, fără motiv… mă simt jignită în demnitatea mea când cineva mă atacă în mod deliberat. De aceea, mă voi asigura că celălalt va înțelege foarte clar care sunt limitele răbdării mele.

Nu sunt obligată să insist într-o relație ce nu funcționează, să-mi fie frică și să renunț la ceea ce gândesc și-mi doresc și să pierd șansa de a fi fericită. Abandonul unei relații fără viitor este un act de mult curaj, necesită timp și… multe lacrimi… Dar, a rămâne ancorat, atașat de ceva ”gol”, poate doar răni și mai mult… A continua o relație doar din cauza temerilor și a jenei pentru eticheta ce o vor pune ”ochii” celor din exterior, ar fi una dintre cele mai proaste atitudini pe care eu o pot avea…

Nu sunt obligată să pretind că mă simt bine cu cineva  care nu mă face să mă simt bine… care nu-mi adaugă nici o plus valoare, din contră mă face să mă simt inconfortabilă cu mine sau… nimic… Nu trebuie să zâmbesc oamenilor falși, ipocriți, lacomi și lași… Voi sta la o distanță sigură față de tot și ceea ce transpira negativitate în jurul meu și nu mă poate face să mă simt fericită și mulțumită…

Nu sunt obligată să trăiesc așa cum se așteaptă alții ca eu să fiu, nu mă supun tiparelor arhaice care fac doar să aplatizeze tot ceea la ce vibrează inima mea… Sunt cineva care simte, iubește și urăște în ritmul esenței mele… cineva care simte că e o ființă plină de un foc viu, care  plânge, cade… și se ridică… iar și iar… cu forțe înzecite de a o lua de la capăt mereu…

Nu sunt obligată să plâng pe ascuns atunci când tristețea vine peste mine, doar pentru că alții pot să mă considere o persoană slabă… Puterea mea vine din durere, puterea mea se înzecește în timpul furtunilor mele emoționale, astfel încât vidul artificial creat în jurul meu, este depășit de voința de a trece peste.

Nu sunt obligată să accept tot ceea ce mi se întâmplă rău cu resemnare… Am dreptul să contrazic, să mă apăr, să strig durerea mea… ca să mă reechilibrez și să merg mai departe, eliberată de trecut…

Din moment ce eu nu rănesc sentimentele altora, din moment ce eu nu calc peste sufletul nimănui, mă pot elibera de tot ceea ce mă împiedică în drumul meu, ignorând ceea ce nu mi se potrivește, păstrând doar ceea ce mă ajută să devin mai bună, să văd adevărul și ceea ce îmi aduce lumină, care mă acceptă așa cum sunt, cu toată ființa mea și zâmbetul meu sincer…. 

Singurul lucru la care sunt obligată este acela de a fi fericită!!!

Cu dragoste, Lilium

Reclame

Iubire imposibilă sau nu?…


Atunci când sufletul îţi este frământat de himerele trecutului, refuzi să fii fericit, să gândeşti şi să înţelegi că… poate este „acel cineva special pentru tine” şi… fugi… de sentimentele care te învăluie, şi faci tot posibilul ca tot ce ai visat şi poţi avea… să se năruie… pentru că ţi-e teamă… Toată viaţa a fost în tine, a rămas cu tine… chiar şi atunci când nu era… în capul tău, ai adormit cu ea şi cu ea te trezeai dimineaţa… În toţi aceşti ani nu ai încetat niciodată să fii îndrăgostit, să iubeşti… dar, alegi să înăbuşi visul…

fugaDar, dragii mei… iubirile imposibile nu se sfârşesc niciodată… ele sunt acelea care durează pentru totdeauna… pentru o viaţă… frumos, dar greu de suportat totodată… Ce folos că mai târziu, printre lacrimi şi regrete îţi dai seama… cât era de specială… pentru tine… şi cât ai greşit, fugind de iubire…
Când găseşti o persoană specială, adormi ştiind că o visezi şi te trezeşti cu speranţa de a o auzi… ştii că nu o poţi vedea… ştii că este departe de ochii tăi, dar aproape în gândurile tale… Când găseşti pe cineva special, viaţa ta se schimbă… tu nu îţi dai seama… este intrat deja în inima ta… nu ştii dacă o poţi numi „iubirea ta”, ştii doar că nu te poţi întoarce din drum…
Când  cineva este special, totul în jurul tău ia o altă culoare… culoarea visării… şi simţi parfumul iubirii… şi tu, nu poţi face nimic altceva decât să visezi… la ea… Ştii că nu ar trebui… Ştii că este un vis imposibil… şi ce dacă, oare nu asta este menirea omului?… să încerce să materializeze chiar şi visele ce par imposibile?!… tu, vrei să visezi şi nu vrei să te trezeşti… nu vrei să suferi… vrei doar… să te pierzi în ochii săi… şi să laşi magia iubirii să îţi pătrundă în cele mai neatinse cotloane ale fiinţei tale…

Iubire imposibila sau nu..Iubirea este întotdeauna specială şi mai presus de orice este un har divin… de ce oamenii consideră că trebuie să fugi de iubire, că trebuie să o suprimi pentru că nu a venit la momentul potrivit şi în conjuctura potrivită?… de ce numim anumite iubiri…iubiri imposibile?… 
Iubirea este magia sufletului… iubirea se naşte independent de voinţa noastră mentală… magia, miracolul sunt har divin… se naşte şi creşte… aşa cum o stea străluceşte datorită soarelui său… aşa cum un surâs îţi înfloreşte într-o clipită pe chip… aşa cum primăvara aduce mereu viaţa… aşa cum noaptea este plină de vise şi secrete… aşa cum vântul este liber de orice constrângeri… aşa cum şi visele imposibile devin realitate dacă îţi doreşti cu adevărat… Când iubirea se naşte… se naşte şi gata!… ea este mai presus de orice alt lucru pe lume, este chiar mai presus de moarte… merge dincolo de ea… iubirea înseamnă ieri, azi, mâine… înseamnă eternitate… înseamnă viaţă fără de moarte…
Atât!… voi concluzionaţi…
Cu dragoste, Lilium

Ţine-mă de mână…


Dragostea mea, lasă-te purtat de ce ceea ce simţi… o senzaţie mai frumoasă decât cealaltă… lasă-te dus ca de spuma puternică a unui val, care te aduce la mal… fără să-ţi dea răgazul de a realiza ce se întâmplă cu tine… lasă-ţi inima liberă…să se sincronizeze cu a mea, atunci când buzele noastre se ating cu o tandreţe extraordinară… ca o petală de mătase care atinge de pielea mea, făcând-o să se înfioare…

Tine-ma de mâna..Dragul meu, ştii ce e un vis?… Un vis este o parte din tine care îţi umple mintea… sau e o carte scrisă într-o limbă necunoscută, dar care are o copertă frumoasă… dacă ar fi urâtă, atunci visul ar devini un coşmar!… unele vise pot fi plictisitoare, triste şi mate… dar când eşti îndrăgostit, visul este colorat, strălucitor, măreţ… este numai iubire… mereu am crezut că viaţa este un vis frumos de iubire, independent de realitate… el este aşa minunat şi este mare pentru că tu, eşti cel mai frumos vis din mintea mea… care mă însoţeste noaptea în somn şi care mă trezeşte a doua zi cu chipul tău lângă mine… şi zâmbetul dulce al dragostei întipărit în inima mea… nu vreau să fim soarele cu luna… mai bine să fim doar doi iubiţi…
Ţine-mă de mână la răsărit…ţine-mă de mână când soarele a asfinţit… când lumina soarelui se stinge şi lumina lunii se aprinde… când soarele se iubeşte cu luna… tu, să mă ţii strâns de mână… nu îmi da drumul în lumea asta întortocheată… strânge-mă mai tare şi fă-mă să visez că totul este bine… ia-mă în braţe… şi du-mă acolo unde timpul nu există, unde măiastrele astre ne protejează iubirea… taci… şi doar ascultă… cântecul de lebădă a unei iubiri imposibile ce-şi tânguie durerea… sunt soarele şi luna…
Strânge-mă de mână… strange-mă cu forţă… nu îmi da drumul… nu mă lăsa să plec… nu vreau să ne întâlnim doar la răsăritul şi la apusul… nostru… nu vreau să fim ca soarele şi luna… iubeşte-mă, sunt aici… mă voi preface şi voi închide ochii lăsându-mă dusă de fantezie, care mă conduce către gândurile tale… un gând pentru o persoană specială e un lucru minunat… simţi fluturi în stomac şi inima se prăbuşeşte într-o mie de emotii… făcându-te să pierzi de multe ori contactul cu realitatea!… iubire, simţi această emoţie ce ne învăluie?… ştiu, nici eu nu înţeleg mai nimic… dar mă las dusă de pasiune şi de minunea dragostei noastre…
Cu dragoste, Lilium