Love is in the air…sau dragostea plutește în aer pe internet!


Moto: Cei mai mulți aleargă după iluzii pentru că le este teamă de realitate, se îndepărtează de realitate cu o viteză amețitoare uitând că în goana lor după fantasme și închipuiri, de cele mai multe ori îi pierd pe drum pe cei cărora ar fi trebuit… poate… să le acorde cel mai de preț cadou: timpul lor, pierdut aiurea… după iluzii…

love on internetNoi, oamenii, întotdeauna vrem mai mult… și de cele mai multe ori uităm să prețuim ceea ce viața ne-a oferit, uităm să prețuim ceea ce avem în viața noastră, cea reală, nu cea de pe internet… Indiferent că ești singură, căsătorită sau logodită, etc, mă gândesc că poate în viața ta nu ai reușit prea multe și nu ai reușit să găsești o persoană așa cum ți-ai fi dorit… o persoana care să se plieze pe sufletul tău, cu care să poți discuta deschis tot ce simți, tot ce gândești… Și iată, vine o zi obișnuită când apare, EL, cel care se ”mulează” pe sufletul tău, cel care ”simte” ca și tine… și care, la fel ca tine, ”nu are cui să se deschidă”… oare așa să fie, ai verificat?… da, draga mea, cu tine vorbesc!… Te poți îndrăgosti de o persoană doar din discuțiile, emoticoanele și melodiile de pe youtube?

Ți-a trecut vreodată prin cap că pe internet e totul fals, că fiecare pretinde că e cineva… și, de multe ori caracterul acelei persoane cu care vorbești e total diferit în realitate… te-ai ”regulat” cu el?… pardon, ai făcut dragoste, și ai căzut și mai rău în cap?!… nașpa, ce să zic!… ești încă una la număr, draga mea… bărbații au nevoie de confirmări, știai asta?… și mai ales la o anumită vârstă…

Mie, îmi e imposibil să ”mă îndrăgostesc”… ups, ce cuvânt mare am spus!!!… de o persoană de pe net, alături de care schimb niște vorbe „on-line „… scuze, dar cine pățește chestia asta cred că e puțin labilă psihic, sau ”nefu**tă”(așa ar spune un amic de-al meu)…  este o persoană care a devenit dependentă 100 % de internet și de „plăcerile” pe care acesta le oferă, o persoană care trăiește virtual… sincer, nu vreau să fiu în locul tău când te va izbi realitatea…

Ce te face să crezi că tot ce îți scrie pe chat sau îți spune la telefon e adevărat?… știu, speranța ta crește atunci când vezi că celălalt îți spune vorbe dulci precum…” nici nu știam că exiști, viitorul e treaba ta”, „te iubesc, geloasa mea”, „îngeraș” … îți mai trimite o melodie de dragoste și tu ca o fraieră spui ” Nu mă înnebuni din nou, te rog”… și pe urmă fierbi de nerăbdare să vezi dacă ceea ce simți e real și el îți confirmă… eu am o întâlnire , poate ne vedem de la ora 10, vin să te iau cu mașina”… ce spui, începi să te recunoști?… sau îți mai aruncă o nadă…  ”eu iubesc și nu aștept să mă iubească cineva, o astfel de iubire face bine”… și te-a vrăjit și ai impresia că l-ai vrăjit, dar nu înțelegi de ce se ascunde și nu afișeaza relația cu tine… ”De ce ascunzi relația cu mine? Ți-e rusine cu mine?”… și, la dracu!!! Are răspunsul cu el și te manipulează din nou… poți crede că ”te potejează”, dar, oare chiar nu mai ai neuroni să îți dai seama că ești pe postul de ”fazan”???!!!…

Cum de scriu aceste rânduri???… ghici, tu cea care crezi că ”ești pe aceeasi lungime de undă” cu el… eu sunt aceea de care ori nu îți va spune că există, ori îți va spune că nu îl înțelege…  ca femeie,  știu ce luptă este în tine, pot bănui și că ți-a dat emoții și că ai nopți albe gândindu-te la el… dar, măcar pentru o singură clipă te-ai întrebat dacă te minte?… aaaaaaaaa, scuze, este mereu disponibil în fața calculatorului!… normal! Asta este munca lui… telefonul și calculatorul…  Știu draga mea, cauți ceva al tău, doar al tău… Un colț al sufletului tău, oaza ta de liniște… dar, te-ai gandit că după ce se desparte de tine după ce ați fost la cafea sau la club, el, poate că merge acasă, la femeia lui?…

Sfatul meu… să știi că e gratuit și public totodată… e sa faci tot posibilul sa îți vezi de viața ta și să lași discuțiile pe net la nivelul bunului simț și al conversației din politețe… Dacă vrei să fii fericită pe deplin, de ce nu ai putea fi cu un bărbat real, nu care îți face declarații pe net si care nu se ascunde?… sau mai bine zis, nu ascunde că ar avea o ”relație” cu tine?… știi câte altele mai stau la coadă în lista lui de conversații???!!!…  Încearcă să-ți folosești mintea… nu crede că ești deșteaptă doar pentru că el ți-a spus-o… e păcat, să consumi atâta energie aiurea, când poți să o consumi pentru ceva mai real, pentru  o relație care nu e ascunsă… nu îți pasă și vrei doar să te f**i nițel?… ok, este alegerea ta!… numai ai grijă să nu te arzi prea rău!…

Îți este permis să ”te îndrăgostești” de gândurile partenerului tău de comunicare, însă… nu îți este permis să confunzi această ”dragoste” cu o iubire în adevăratul sens al cuvântului, până ce realitatea nu îți va confirma asta… știu, nu huidui!!!!… în relațiile din lumea virtuală mulți caută ceva, și au tendința să caute numai calități la un posibil partener virtual… dar defectele și neadevărurile împachetate în cuvinte frumos alese???…  sunt trecute cu vederea???… meditați!!!!

Cu dragoste, Lilium

Reclame

Scrisoare către suflet…


Uneori,  a scrie îmi vine natural, face parte din mine… alteori, este dificil, ca o greutate care îţi apasă pe suflet … ai impresia că ştii despre ce scrii, dar în secunda urmatoare este o aşa învălmăşeală în capul meu încât şi turnul Babel pare ordonat în comparaţiile cu gândurile şi stările mele… dar, cu toată nebunia sentimentelor şi a gândurilor care năvălesc peste mine, îmi dau seama că a scrie este o responsabilitate reală… pentru că acele cuvintele se încrustează adânc chiar şi pe această foaie de hârtie virtuală… şi o dată scrise s-a terminat… nu mai există nici o cale de întoarcere… Am prea multe lucruri ţinute în mine şi nu există nimeni căruia i le-aş putea spune… nimeni care să le înţeleagă aşa cum sunt, fără acea interpretare cu subînţeles… fără să emită supoziţii sau păreri… de aceea de multe ori vorbesc doar cu această foaie de hârtie, care se îndoaie sub greutatea cuvintelor… acelora nerostite şi nici măcar vreodată scrise… vorbesc cu tine şi doamne, cât aş vrea să înţelegi… dar nu, mai bine nu… gata cu pretenţiile nefondate… suflete,te-am chinuit prea mult… nici o boală nu se poate vindeca de la sine… nu pot cere ajutor de la tine… şi mai mult… nu este nimeni altcineva care m-ar putea ajuta să-mi uşurez durerea… dar…
Scrisoare catre suflet..Îmi lipseşti… mi-e dor şi nu ştiu să-ţi spun… nu reuşesc să-ţi spun că mi-e dor de tine acel care erai odinioară… mi-ai fost un prieten adevărat, care mi-ai spus adevărul în faţa… care m-a făcut să reflectez de multe ori, la mine… de asta mi-e dor mai mult… unde eşti, unde te-am pierdut?… între speranţă şi visare… De ce mi se pare că totul este plat şi mort?… am pierdut emoţia şi entuziasmul clipei?… am purtat poate prea mult timp o mască care să ascundă adevărul… dar, în cele din urmă ne-am amăgit amândoi… am uitat cum să mai fim prieteni… adevărul?… am senzaţia de multe ori că poate nu am fost niciodată…
Totul a început cu noi îndrăgostiţi… la început probabil iubeam ideea, doream să fim îndrăgostiţi… şi timpul a trecut… noi, suntem tot îndrăgostiţi… dar mult mai răzvrătiţi ca înainte… ceva s-a întâmplat, ceva a cedat… nu, nu iubirea… e altceva… ceva ce nu se poate defini… probabil,mă gândesc că suntem prea speriaţi… dar suntem cretini… iubirea nu sperie… ea creşte şi se intensifică… devine mai puternică… probabil, puterea ei ne sperie… să fiu sinceră, suntem doi analfabeţi… încă nu am înţeles şi nu ştim să citim iubirea… ea este o poveste doar… poveste pe care noi o scriem zi de zi… şi ne este indispensabilă în viaţă… nu trebuie să fugim speriaţi ca doi copilaşi care se ascund sub pat datorită unui zgomot puternic… nu trebuie să fim neglijenţi… Eu pot să nu fiu persoana iubită, astăzi… şi te pot lăsa să pleci… dar e falsă speranţa că ne va trece… şi că putem fi aroganţi cu destinul… destinul a dictat… dovada?… suntem noi… un pic mai tâmpiţi, dar la fel de îndragostiţi…
Singurul lucru care face acum să nu-mi fie bine este acela că, deşi amândoi ştim că inima celuilalt ne aparţine… ne torturăm… şi zău, nici unul dintre noi nu merităm… avem o datorie faţă de sufletul nostru, măcar pentru faptul că a sângerat de atâtea ori pentru noi… trebuie să deschidem ochii… pe care i-am ținut închişi pentru o lungă perioadă prea lungă de timp… trebuie să ne ascultăm inima şi să ne întrebăm… ce facem cu spaţiul din viaţa noastră, de ce nu îl umplem cu noi… totul e trecător şi totul moare…şi noi… câte puţin în fiecare zi… dacă destinul deja ne-a pregătit un drum împreună, de ce să căutăm o altă scurtătură?… întreabă-te doar atât… eşti gata să-mi spui la revedere?… pentru că eu nu sunt…
i loveCu dragoste, Lilium

Dilemă: Dragoste sau cursă cu obstacole?…


Dragostea nu are nici greutate, nici înălţime, nici adâncime… nu există nici o unitate de măsură care poate da cu precizie valoarea sa… Îţi face inima să bată mai repede decât un ceas gigantic, îţi face să strălucească ochii precum un cer împânzit cu puzderii de stele… te gândeşti la o mie de cuvinte pentru a le spune persoanei pe care o iubeşti imediat ce o întâlneşti…

…dar, când cei doi îndrăgostiţi se găsesc unul în faţa celuilalt, nu îşi mai amintesc nici măcar una din frazele drăguţe pe care le-au gândit pentru persoana iubită… se privesc  în ochi şi nu vorbesc… singurul lucru pe care îl aud este sunetul a două inimi îndrăgostite care bat nebuneşte… şi un „te iubesc” suspendat în aer… tăcere… cei doi se îmbrăţişează atât de strâns încât nu mai pot nici măcar să respire… gesturile şi privirile înlocuiesc cuvintele… şi sunt tot ce contează cu adevărat…
Dilema- Dragoste sau cursa cu obstacole..Declarăm că suntem îndrăgostiţi unul de celălalt… deci, atunci când dragostea  din noi este atât de mare încât trupul nostru nu îi mai ajunge şi ar vrea să cuprindă întreg universul cu imensitatea sa, logic ar fi ca… ea, dragostea să depăşeaşcă orice obstacol… corect?… aşa spun toţi… dacă ne iubim, împreună reuşim să depăşim orice greutate sau provocare… mă înşel?… n-aş prea crede… nu că acum, mă face să vorbesc acea speranţă săracă, puţină şi fragilă care mi-a mai rămas… dar este cu adevărat absurd cum nu înţelegem că sarcina noastră ar trebui să fie aceea de a face fericită persoana iubită… protejând-o şi iubind-o cât de mult putem… şi nu aceea de a ne înscrie la o cursă cu obstacole pentru a ne da seama cât de loiali suntem unul altuia sau cât de mult ne iubim…

Poate eu sunt prea ciudată…. sau poate că nu sunt eu cea mai în măsură să vorbesc… dar… Viaţa este făcută din o infinitate de clipe… fracţiuni de momente care pot perturba totul în jurul tău… Dragostea, este un soare prea mare ca să  îl ţinem noi oamenii pe umeri, pentru că am putea cădea sub strălucirea sa…  parcă aşa spunea cineva, la naibilui nu-mi mai amintesc cine…

Dar, practic cum ar fi dragostea  dacă nu am încerca să o măsurăm, ca mai apoi să ne agităm şi să tremurăm când trebuie să spunem cât de mult iubim?!…

Cu dragoste, Lilium

Reflecţie…


Durerile dragostei adevărate rezidă în centrul existenţei noastre… se prind bine de punctul nostru cel mai vulnerabil, înrădăcinându-se mai adânc decât orice rădăcină, al oricărei alte dureri… şi se ramifică în fiecare locşor din corpurile noastre şi din…vieţile noastre…  pentru cei care sunt îndrăgostiţi iremediabil, durerea poate fi declanşată de orice…  de la o banal ghinion, sau pierderea unei chei…  e o durere care poate fi aprinsă de orice scânteie… Oameni ale căror vieţi au fost întoarse cu susul în jos de durerile dragostei, sunt convinşi că toate celelalte probleme vor fi rezolvate odată ce durerea din dragoste a trecut…  dar, ignorând toate aceste probleme de fapt le permit să se agraveze…

Reflectie..Jur, că uneori aş vrea să arăt către toţi cei care cred… sau au spus vreodată că… „nu vor renunţa nicând la dragoste”…  câteodată, oamenii nu încearcă suficient  împreună, ci doar interpretează un fel de „futu-i pomană” fals şi lipsit de morala eşecului, care reprezintă o mare şi inutilă parte a existenţei… din mizeria acestei lumi… aş zice!…
Cu dragoste, Lilium