Îndoieli într-un pahar cu vin…


Buzele ei sunt ca un vin fin… suple, reminescenţa catifelei moi… Calde şi umede…  alimentând pasiunea adâncă din sufletul lui… cu cât le soarbe mai mult, cu atât nerăbdarea creşte… nu vrea nimic mai mult decât să se înalţe prin gustul sărutului ei…

Îndoieli într-un pahar cu vin…Şi o sărută până meu buzele sale parcă strigă… un ţipăt mut, înţeles doar de suflet ars de pasiune… şi râde până când râsul se transformă în plâns… şi plânge până nu mai poate respira… şi iubeşte fără rezerve, din toată inima… şi atunci când inima i se frânge,  o lasă amorţită şi sângerâd… dar, merge înainte… chiar dacă simte cum iubirea care îi dădea viaţă se scurge prin venele îndoielii… într-un pahar cu vin…

Şi atunci… ar vrea să dispară dintre oameni şi să se regăsească în cărţi… prea simte totul cu fiecare fibră a fiinţei sale… nu ştie cum să nu să simtă, nu ştie cum să se oprească… uneori îşi doreşte s-o fi făcut mai demult, dar adevărul este…  că nu vrea să fugă, să se ascundă… vrea să simtă viaţa aşa cum e, până în momentul când va muri… altfel, care ar mai fi scopul iubirii şi al vieţii?

Cu dragoste, Lilium

Reclame