… doar după greșeli vine și încrederea


Uneori lucrurile frumoase vin în viața noastră de nicăieri, pur și simplu… nu le putem înțelege întotdeauna, dar cred că trebuie să avem încredere în clipa ce vine… că doar nu ne-o fi teamă de puțină fericire… zic!
incredereȘtiu…
….mereu avem o rezervă, o întrebare ce vine de aiurea… suntem ”stricați”, ”deformați”, de parcă trebuie să știm totul și să înțelegem totul pentru a fi fericiți…
Oare, uneori nu merită să avem puțină încredere?… oricum ce este menit să se întâmple se va întâmpla…
… și încă ceva… Încrederea vine numai atunci când ai făcut ceva de foarte multe ori și… ai făcut destule greșeli, din care ai învățat în cele din urmă cum să faci bine…
Zic!…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Încrederea…


Era odată o fetiţă, un pic prea înaltă pentru vârsta ei… drăguţă… care avea întotdeauna un zâmbet luminos chiar şi în momentele cele mai întunecate… care nu plângea niciodată în public şi căreia îi era frică să facă alegeri… constantă în spiritul ei vesel, optimist  şi întotdeauna cu nevoia de cineva care să o facă să nu mai gândească la ale ei… îi plăcea să cunoască oamenii, numai că… la scurt timp, realiza că pur şi simplu fusese greşit să îi cunoască… şi să le acorde încrederea ei…
Încrederea.În fiecare dimineaţă când se trezea avea multe speranţe, dar în loc de visele frumoase… găsea doar lacrimi… steaua ei părea a fi  întotdeauna deasupra unui abis… şi mereu gândea că este la un pas să cadă… şi ea încă nu învăţase să zboare… deci, trebuia să străbată la pas o cale lungă şi anevoioasă… ca să creadă din nou în oameni…
E un drum lung, plin de suişuri şi coborâşuri… şi mai mult,  mergi pe acest drum şi  îţi dai seama că se suceşte şi se transformă… e nevoie de timp îndelungat să-l străbaţi şi de a găsi pe cineva care să meargă alături de tine… să fii strâns unul de celălalt şi să înfruntaţi obstacole pe care le întâlneşti pe drum…
Şi acea fetiţă a crescut… a devenit  o doamnă care n-a încetat să creadă şi să zâmbească chiar dacă ploaia lacrimilor îi scaldă obrazul… să meargă înainte pe drumul hărăzit ei şi încă nu şi-a pierdut speranţa… trăind intens fiecare pas al destinului…
…tu, eşti gata pentru echilibristica destinului?… dă-i drumul, porneşte la plimbare!…
Cu dragoste, Lilium

Se merită…


Dragostea… este dificil să  exprimi în cuvinte ceea ce se naşte, creşte şi explodează în inima ta… dificil este şi de a dovedi zi de zi că viaţa ta este legat de a un altuia… de fapt, e dificil de a trăi ca şi cum mereu ar trebui să fii la înălţimea dragostei… Când dragostea intră în viaţa ta, dă o culoare specială fiecărei zi… îţi dă pace, linişte şi o imensă  bucurie a inimii… dar asta, numai dacă dragostea voastră s-a născut natural… pentru că de acolo de sus, cineva a spus că trebuia să se nască… cineva, acolo sus a decis că trebuia să vă întâlniţi, că trebuia să vă îndrăgostiţi… dar, tot acolo sus, cineva… ştie că după aceea absolut totul depinde de tine!…

Se merita..Sunt multe planurile… sunt multe proiectele, sunt mulţi şi paşii deja făcuţi, dar şi mai mulţi sult alţii pe care urmezi să îi faci… multe vor fi şi obstacole cărora trebuie să le faci faţă… dar, ştii ce?… se merită!… da, chiar merită!… de ce?…  pentru că te vei simţi întotdeauna ca şi cum ai fi singura persoană care a iubit vreodată… ca unica persoană care este capabilă de a crea noi vise în mintea celuilalt şi de a distruge tot ceea ce până acum a fost considerat indispensabil… fiecare vis se va împlini, fiecare piatră de hotar pe care o vei depăşi va fi frumoasă… pentru că cel iubit va fi alături de tine!…  Nu există nici un lucru mai bun în viaţă decât acela de a iubi şi… de a fi iubit… şi bonusul este… încrederea… de fapt, înveţi să ai încredere, în celălalt…
Cu dragoste, Lilium

Picături…


… îţi mai aminteşti?… oare ce s-a întâmplat cu bărbatul pe care tu l-ai ales oferindu-ţi buzele pentru a primi de la el sărutul care ţi-a pecetluit sufletul… îţi aminteşti cum a fost atunci?…el nu a ştiut cum te-a  cucerit… şi tu, sub acoperişul nopţii perfide ai descoperit naivitatea gestului simplu… adevărul lui…  l-ai dorit intens pe acest om, lăsai ochii să vorbească pentru tine… privirea lui…  ochii te furau prin valuri de emoţii, apoi…  în mod inevitabil v-aţi oferit unul altuia, aţi devenit  un singur corp cu sufletul clocotind sub magia frumoasei iubiri… Este în noi foamea carnală a dragostei… şi îi oferim trupurile noastre pe altarul său… ca mai apoi sufletul să sufere şi să vibreze la picături prelinse din amintiri senzuale…  urmăm firul încâlcit şi impus de timp, pentru că el, actorul sufletului nostru, are valorosul rol oferit de soartă… stăpânul inimii tale…

Picaturi..Şi vine o zi, un moment… când eşti pălmuit cu nişte cuvinte sau de nişte momente… şi nici măcar nu ai o minimă idee de unde au venit… sau de ce… atunci, îţi vine să spui doar… opriţi, eu vreau să cobor… am drumul meu… şi voi fi  însoţită doar de amintirile mele şi fantezia ce mă poartă pe aripi de speranţă… La naibilui, am obosit… îmi voi lăsa mintea să mă poarte în locurile mele preferate şi neumblate de nimeni…  cu certitudinea unei iubiri de nedescris, condiţionată și ferecată… în lanţurile emoţiilor obosite de atâtea salturi în întuneric… care au măcinat şi destrămat cu greutatea lor…încrederea…
Cu dragoste, Lilium

Încredere…


Motto: “Iubeşte-mă când o merit cel mai puţin… atunci am nevoie cel mai mult”…

Încredere..Ţi-ai pierdut încrederea?… A învăța să ai încredere este una dintre acele sarcini dificile ale vieții…  încrederea, este un subiect controversat încă de la apariţia conştiinţei umane… în sinea sa, fiecare om trăieşte frica de „a fi” în aceasta lume, dorinţa de a supravieţui, de a se valida, de a fi acceptat, apreciat, admirat… trebuie să ai mereu, cea mai multă încredere în tine,în forţa ta interioară, nu în vorbele aruncate de unul sau de altul… dacă ţi-ai pierdut încrederea în tine totul se năruie…
Încrederea investită în ceilalţi, poate face câteodată adevărate miracole… Multe femei îşi pierd încrederea după ce anumite persoane , care pentru ele înseamnă ceva… le spun o mulţime de lucruri total neadevărate… în viaţă, sunt perioade bune şi perioade proaste… şi pot produce anumite schimbări în tine… orice ar fi şi oricum ţi-ar fi într-un anume moment al vieţii… să nu uiţi!… fiecare individ în parte este deosebit în felul său de a fi… şi pentru a nu îţi pierde încrederea în oameni sau mai rău… în tine… trebuie doar să nu uiţi lucrul cel mai esenţial… eşti o persoană minunată şi unică pe acest pământ!…
… şi… mă opresc, deocamdată… terminând în aceeaşi notă cum am început… “Pentru că cineva crede în sine însuşi, nu încearcă să-i convingă pe ceilalţi… Pentru că cineva este mulţumit cu sine însuşi, nu are nevoie de aprobarea celorlalţi… Pentru că cineva se acceptă pe sine, toată lumea îl va accepta” … mai devreme sau mai târziu, spun eu!
Cu dragoste, Lilium

Îţi aminteşti?…


Toată acea iubire…  toată acea durere… Acea dorinţă comună pentru o viaţă trăită împreună!… ştii?…  Aş dori să te întreb dacă eşti fericită…  în timp ce eu, îmi dau seama că zilele trec prea repede şi parcă, sunt prea puţine…  

Îti amintesti..Mă întreb dacă ţi-a trecut prin cap ce zi este astăzi?…  Nu cred că îţi vei aminti… chiar dacă, doar cu puţin timp în urmă, ni se părea că timpul se oprise… îţi aminteşti ?… hai, mai încearcă !…
Chiar dacă,  port în mine cicatrici multe şi care dor uneori… reuşesc să îmi dau seama că viaţa merită trăită… aşa cum e… chiar dacă, simt un pic de regret ori de câte ori revin în cotidianul tern… Pentru că, ştii?…  mi-e dor de acel nod care îmi strânge puternic  gâtul… de aceea bătaie de aripi de fluturi  din stomac… de acea teamă nebună că aş putea greşi… de încrederea şi de speranţa pe care le-am pus în tine…
Ţi-ai amintit?… sau încă mai încerci?…
Cu dragoste, Lilium