Ştii ce este un gând?…


Ştii ce este un gând?… uneori, este o dorinţă neexprimată… precum fumul care se răspândeşte în aer… hmmm… simţi acel miros care evocă îţi amintirile… îţi arde ochii făcându-i să lăcrimeze… şi nu o poţi atinge… este ca o dragoste îndepărtată… atunci, cufundă-te în tine… şi caută sursa de unde a venit acea dorinţă… focul inimilor înlănţuite care să te bucure… o pasiune pe care să o trăieşti…

Stii ce este un gând..Ştiu, există femei care se simt profund diferite… diferite pentru că dorinţele lor nu sunt ca ale celorlalte femei… diferite pentru că nu se exprima ca oricare alta… diferite pentru că nu gândesc şi nu simt ca toate celelalte…
Este bine  să asculţi vocea dorinţelor tale… este o voce de aripi de fluture… acele aripi pe care femeile cel mai adesea nu ştiu că le au… pentru că nu se văd… sunt în spatele lor… sunt exact acele aripi care le fac diferite… Sunt acele aripi care te împing  să zbori acolo unde nimeni nu zboară… te împing să cauţi acolo unde nimeni nu caută… unde nimeni nu mai speră… să cânţi acolo nimeni nu cântă… să iubeşti acolo unde nimeni nu iubeşte… Sunt aripi mari şi maiestuoase, impregnate de culorile zilei şi nopţii… şi sunt încărcate cu promisiuni acele aripi… este suficient doar să te laşi purtată în direcţia unde ele te duc… să începi să zbori spre zări misterioase, bogate în promisiuni ce urmează să le descoperi…
De aceea, cea mai erogenă parte din mine este gândul meu… de ce?… pentru că, uneori, există mai multă intimitate şi pasiune într-un gând dezbrăcat… decât atunci când se unesc două corpuri… mintea trebuie să lucreze împreună cu sufletul… culminând cu unirea minţilor, dorinţelor, pasiunilor şi în final, a trupurilor… de fapt, trebuie doar să nu îţi fie teama că simţi şi trăieşti… dorinţele tale ascunse… pe aripi de fluture…

fluture in zborCu dragoste, Lilium

Reclame

Las vântului gândul…


Ce minunat se reflecta soarele atunci, când se confunda cu chipul tău… erai fericită… te vedeam şi erai ca o sursă inepuizabilă de cuvinte… şi parcă ţeseai în jurul tău o pânză magică… care se transforma, zi după zi, într-o mantie roşie, lustruită şi strălucitoare… dar acum… stă uitată, aruncată şi încreţită de timp într-un colţ de vis… Eram uimită chiar şi eu de atâta frumuseţe care venea din lăuntrul meu, din mintea mea… Un miracol îmi transforma inima… şi făcea totul simplu şi magic, adevărat şi decis… Totul era posibil pentru mine…atunci…

Las vantului gandul..Da, trăiam sentimente frumoase şi pasiuni senzaţionale… atunci am înţeles cum era frumuseţea… ne priveam în ochi şi înţelegeam ceea ce gândeam… mereu, în fiecare zi… priveam la mine şi îmi spuneam că nu puteam să mă simt aşa se bine, decât într-o altă dimensiune… gândeam că… acum gata!… temerile tale şi trecutul tău nu vor mai veni peste noi…pentru că pur şi simplu eu, nu eram trecutul… şi mai ales pentru că am reuşit să-ţi transmit ceea ce simţeam în fiecare gest… Cine ştie, poate că a fost un pas înainte frumos pentru amândoi…
Îmi place să cred toate astea… Pentru mine pasul acela a fost să… te las să pleci… dar tu, nu ştiai asta… Las vântului acest gând… Numai el ştie că, pentru mine totul a fost un miracol adevărat şi frumos…
Cu dragoste, Lilium