Ţăndări…


Un strigăt, rădăcini rupte din pământul unde au trăit şi s-au hrănit… durere insuportabilă… dorinţa niciodată împlinită… zâmbet chinuit…si apoi viata… unică, măreaţă, prea scurtă, prea rapidă… am vrut să o savurez toată dintr-o singură  muşcătură… dar trebuia să o adulmec, să o gust… clipă de clipă… nu am ştiut… nu am putut…

Tandari..Şi între timp aştept ca viaţa să înceapă să îmi surâdă şi mie… poate trecutul se scurge şi nu se mai întoarce… poate… în cele din urmă, se va nărui în mii de ţăndări…Şi aştept viitorul… cu uşa deschisă,  fără să ştiu ce va fi mai apoi… dar cu dorinţa de a păşi înăuntru, cu speranţa de a găsi imensitatea  vieţii în sine…
Şi  între timp trăiesc ca un râu furios, care îşi urmează calea sa… şi totuşi este  capabil să se canalizeze… moloz şi murdărie…  flori şi dorinţe ale celei  care priveşte şi visează… că va fi  fi capabilă să facă să alunece problemele sale cu aceeaşi viteză…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Eu, cum să fac să te uit?!


De câte ori ridic ochii spre cer… sau cobor privirea… mă pierd în furtuna  gândurile mele… şi nu ştiu cum se face că întotdeauna tu şi numai tu eşti protagonistul… îmi spun să te uit… dar dragostea este atât de greu să o ştergi, mai ales atunci când a pus stăpânire pe tine… şi, în final… te întrebi ca un idiot pentru a mia oară… ce este dragostea?!…

Eu, cum sa fac sa te uit!Poate că e acea furie care te prinde şi te impinge să faci lucruri, pe care nici nu ar fi trebuit să le fi gândit vreodată… poate că e ceva, care inexplicabil va prinde şi te duce în înalturi… şi aproape atingi cerul cu un deget… te face să te simţi uşor… şi în sfârşit fericit… sau… poate face să îţi cadă o lacrimă în orice moment… dar niciodată lacrimi amare… pentru că… a iubi nu este păcat!…
Dar, de multe ori te poate face să suferi… dragostea  e delicată… e un fir subţire e care uneşte fiecare coincidenţă… care nu aduce niciodată remuşcare sau resentimente… care nu are momente nesemnificative…  şi dă un sens viaţii noastre… Dragostea e o flacără… şi, uneori putem să ne frigem… sperând la ceva care va fi întotdeauna imposibil de realizat… sau realizând ţeluri în care nici noi nu credeam…
O secundă îţi pare că eşti în paradis… şi în următoarea te găseşti inexplicabil în pat, plângând…  si nici o zi nu trece fără să fi lăsat vreo urmă…
Fiecare cuvânt şi fiecare gest ia un sens… şi brusc esti capabil să visezi cu ochii deschişi… să priveşti pe fereastră şi să vezi soarele oricum… să zâmbeşti chiar şi atunci când te confrunţi cu cele mai dificile situaţii… să aştepţi fiecare zi doar pentru a încerca senzaţia, că tocmai a trecut… iubirea este o combinaţie de emoţii, care nu pot fi explicate… e a te privi în ochii şi a vă spune „te iubesc”… şi… când te încearcă un fior, pe care numai el ţi-l poate da… cred că asta este dragostea!… şi ceea ce te face să speri în viitor…
E ceea ce se strecoară în inima ta… si nu vrea să plece… si acum spune-mi… Eu, cum să fac să te uit?!
Cu dragoste, Lilium

 

Frânturi de gânduri şi trăiri…


Sunt aici, în patul meu … tocmai ai plecat, dar nevoia mea de a fi cu tine este insaţiabilă … Aş dori să te am cu mine mereu… aş vrea să trăiesc în fiecare zi, fiece moment alături de tine… să te văd, să zâmbesc, să te ascult, să te mângâi… chiar numai atingându-ţi mâna şi înfiorându- te pentru un moment!…

Franturi de ganduri si trairiŞtii iubire, să fiu cu tine pentru mine a fost şi este…Bucurie, Zâmbete, Lacrimi, Durere, Înalţare la cer, Furie, Fericire , Amar, Comfort şi poate … chiar mult mai mult… Ei bine, dragul meu…tu mi-ai dat toate aceste emoţii şi m-ai completat!…
Alături de tine nimic nu mă poate răni…pentru că tu eşti punctul meu de sprijin, ancora mea, siguranţa mea şi…îţi multumesc pentru toate daţile când mi-ai oferit un umăr pe care am plâns de un miliard de ori… şi iartă-mă pentru nesiguranţele şi copilăriile mele, chiar dacă… în acele momente ai fi dorit să mă loveşti sau să fugi… tu mă strângeai mai tare lângă pieptul tău… stând simplu… în tăcere, lângă mine…atunci, înţelegeam încă o dată în plus cât de mult mă iubeşti… Ştii iubire, îmi trebuie atât de puţin să fiu fericită!…
O dată, când dormeai acasă la mine…eram în pat, priveam la televizor şi… dintr-o dată ai adormit… pentru mine nu a fost nicicând o privelişte mai minunată … mă uitam la tine pe furiş, în tăcere, aşa cum a făcut şi frumoasa Psyche… atunci, când într-o noapte, curioasă să cunoască omul misterios pe care îl iubea în secret… s-a ridicat şi s-a dus sa ia o lampă cu ulei pentru a merge să vadă secretul pe care iîl ascundea noapte de noapte… La flacăra pâlpâitoare, a văzut chipul cel mai frumos, pe care nu a fost în stare nici macar să şi-l imagineze… a fost capturată de atâta admiraţie, atâta bucurie, atât de multă pasiune şi…copleşită de sentimentele ei, s-a aplecat să îl sărute….Era chiar El, Cupidon zeul iubirii…
Eu, în seara acea iubire…precum Psyche nu am ştiut cum să rezist ochilor tăi dulci adormiţi şi… buzelor tale roşii şi calde…şi astfel, ţi-am furat un sărut de pe buze, dulce ca nectarul…
Te iubesc dragul meu… vreau să trăiesc şi să mă trezesc dimineaţa lângă tine, vreau să devii tatăl copiilor mei … mulţumesc pentru iubirea ta, pe care mi-o oferi şi o simt în fiecare zi…mulţumesc că exişti în viaţa mea…