Știi de ce e atât de frumoasă?


Pentru că ea a trecut prin iad și a supraviețuit…

Pentru că ea a adormit plângând și dimineața s-a ridicat și a continuat… a zâmbit și nu a renunțat…

frumoasaPentru că ea a simțit atât de multă durere încât a crezut că inima sa aproape s-a oprit… dar, chiar și atunci când pedeapsa durerii i-a îmbrățișat sufletul, ea nu s-a descurajat…

Pentru că frumusețea ei a venit din interior, din esența ei, iar zâmbetul ei a strălucit mai mult decât soarele…

Pentru că puterea sufletului îi impresionează chiar și cei mai viteji, și… în ciuda faptului că ea este delicată, își apără cu dinții și cu unghiile idealurile…

Pentru că frumusetea ei vine din interior spre exterior….

Pentru că uneori viața o pedepsește, dar ea merge mai departe cu un scop, cu încredere, și știe să-și predea soarta în mâinile universului…

Și,mai știi de ce e atât de frumoasă?!…

Pentru că ea a trăit deja în întuneric… vara fără căldură, zi și noapte fără soare fără lună… dar, acum ea știe că întunericul nu va mai intra în viața ei… deoarece a aflat că acest lucru se poate întâmpla doar dacă e ava permite lucrul acesta….

Pentru că în întuneric, în momentele de singurătate, ea a învățat să fie lumină… și, a învățat să fie cel mai bun tovarăș de drum, pentru Tine…

Cu dragoste, Lilium

Las vântului gândul…


Ce minunat se reflecta soarele atunci, când se confunda cu chipul tău… erai fericită… te vedeam şi erai ca o sursă inepuizabilă de cuvinte… şi parcă ţeseai în jurul tău o pânză magică… care se transforma, zi după zi, într-o mantie roşie, lustruită şi strălucitoare… dar acum… stă uitată, aruncată şi încreţită de timp într-un colţ de vis… Eram uimită chiar şi eu de atâta frumuseţe care venea din lăuntrul meu, din mintea mea… Un miracol îmi transforma inima… şi făcea totul simplu şi magic, adevărat şi decis… Totul era posibil pentru mine…atunci…

Las vantului gandul..Da, trăiam sentimente frumoase şi pasiuni senzaţionale… atunci am înţeles cum era frumuseţea… ne priveam în ochi şi înţelegeam ceea ce gândeam… mereu, în fiecare zi… priveam la mine şi îmi spuneam că nu puteam să mă simt aşa se bine, decât într-o altă dimensiune… gândeam că… acum gata!… temerile tale şi trecutul tău nu vor mai veni peste noi…pentru că pur şi simplu eu, nu eram trecutul… şi mai ales pentru că am reuşit să-ţi transmit ceea ce simţeam în fiecare gest… Cine ştie, poate că a fost un pas înainte frumos pentru amândoi…
Îmi place să cred toate astea… Pentru mine pasul acela a fost să… te las să pleci… dar tu, nu ştiai asta… Las vântului acest gând… Numai el ştie că, pentru mine totul a fost un miracol adevărat şi frumos…
Cu dragoste, Lilium