Între realitatea şi dorinţa unui vis…


Inima tremură… şi tu apari, prin ceaţa timpului… în zilele acestea reci şi umede, pline de căldura asfixiantă  a dragostei noastre… plouă, dar simt  cum soarele cald parcă răsare din păr… şi creează reflexii frumoase de lumină… şi rămâne suspendat în respiraţie şi printre bătaile inimii… emoţia şi dorinţa ne îmbrăţişează cu braţe lascive… ne cuprinde şi ne momeşte să oprim timpul… nu,  nu-l opri!… doar încetineşte-l uşor şi încearcă să-l schimbi abia imperceptibil între realitatea şi dorinţa unui vis… ca să rămânem fără cuvinte… sentimente pline  de energie în aer şi zgomotul îndepărtat al amintirilor… care ne caută să le înţelegem intensitatea… grădina dragostei… încântarea unui moment atemporal… fiori şi gemete… apă şi parfumul corpurilor, mâinile şi… mâine… pielea ta şi a mea… şi unduirea copselor în ritmul valurilor de senzaţii… mişcarea şoldurilor… o clipă nesfârşită de eternitate… nimicul şi totul… îmi întrezăresc zâmbetul în ochii tăi… în bătăile inimii tale… un fir roşu… un fir care ne conduce către mâine… văd cât sunt de frumoasă pentru că mă iubeşti… faţa, zâmbetul, feminitatea mea îţi încălzesc şi îţi luminează ochii precum un fulger pe cerul infinit… şi ochii tăi mă privesc încântători şi mă îmbată ca un vin bun… şi strălucesc răpiţi de o atmosferă de basm… da, o atmosferă ce nu a mai existat înainte… şi ne iubim insolent şi fascinaţi de nebunia viselor îngemănate… doi într-un singur corp, ca o unică răsuflare…
Între realitatea si dorinta unui vis..Simt respiraţia ta în mine… simt fiecare clipă ce se scurge în clepsidra infinită a iubirii… fiecare moment ce-şi are ecoul în bătăile inimii mele… cuvinte dulci şi un vânt tăcut poartă sărutul tău care îmi  atinge sufletul…  şi mă face să simt fiorii transmişi în miliarde de furnicături din cap până în picioare… mă admiri în esenţa mea de femeie… în felul tău dulce şi tandru… tu, cu simplitatea gesturilor… sinceritatea şi adevărul trăirilor intense mi-au răpit inima care acum tremură timidă… o fântână inepuizabilă de emoţii… îţi simt respiraţia… şi îţi văd dragostea în lumina ochilor îndrăgostiţi… citesc printre frazele tale nerostite încă şi îţi simt  gândul  în sângele care pulsează în vene…
Şi acum… respiraţia ta se împleteşte cu respiraţia mea într-un dans continuu în fiece clipă ce trece… îmi doresc să nu se termine niciodată… pentru că la fiecare clipire a clipei simt cum respiraţia ta îmi dă viaţă… Respiraţia ta, respiraţia mea… şi apoi… doar noi doi… şi acea unică răsuflare devine pentru mine bucuria de a şti că tu eşti acolo… minunata mea creatură care îmi dă viaţă…
u3ngwgw1cz6Cu dragoste, Lilium

Otrava sublimă numită iubire…


Sunt momente de scurtă durată sau de lungă durată… dar, cele mai crude sunt momentele în care gândul ucide cu viteza fulgerului… şi în acele fracţiuni de clipe ai prefera ca acea iubire să nu se născut niciodată… iluzionându-te cu gândul că astfel nu ai mai suferi…

lumanariNu poţi suporta acele momente pentru că simţi cum tot organismul se întoarce cu susul în jos… se revoltă… durere ascuţită în stomac, aşteptări, temeri, amintiri… durere… nu le poţi suporta pentru că simţi… că el, parcă trăieşte în stomacul tău, că îţi pulsează în vene…  şi ai senzaţia că tot ceea ce bei sau mămânci pare că guşti cu limba celuilalt… în timp ce ai vrea să te infiltrezi în pielea sa, făcându-l să simtă cu gustul tău, cu limba ta… Nu poţi suporta să ştii că atunci când vorbeşte, mănâncă, doarme… când zâmbeşte sau plânge… nu o face cu tine… pentru că aceste momente tu le consideri unice, irepetabile, magice, captivante, personale şi emoţionante… trebuiesc  împărtăşite cu cel drag…
Poate… că eşti rea, nebună şi mai presus de toate egoistă , atunci când gândeşti şi îi spui toate aceste lucruri… dar, ţinându-le în tine îţi pot face chiar mai rău… un rău care doare aşa de tare încât l-ai striga lumii întregi, dar pe care deseori trebuie să-l ascunzi… ca acum, în acest moment… când nu mai ai putere să-ţi reţii lacrimile care-ţi inundă ochii… lacrimi ce încearcă cu disperare să liniştească un suflet ars de dureri…
Şi… vă pare rău, că nu suntem mereu la fel de puternici…  aşa cum aţi dorit întotdeauna să vă vadă ceilalţi… pentru a vă ascunde slăbiciunea şi fragilitatea sufletului de lume… dificultatea de a transmite altora dorinţele tale adevărate… pentru că ceea ce vrei şi de fapt se luptă cu tine şi te imploră cu toate puterile să îi dai voie să iasă din sufletul tău… şi pe care ştii că nu trebuie să iasă niciodată la lumină… interzici şi blochezi cu mintea… chiar fiind conştient de durerea imensă ce o simţi că îţi sfâşie pieptul… Sentimente, trăiri… nu eşti sigur niciodată că poţi sau ştii exact cum să transmiţi ceea ce simţi… cu ce te confrunţi… probabil, nu înţelegi nici chiar tu ce se întâmplă cu tine, cu voi şi totul devine şi mai dificil…
Dar, din toate acestea… singurul lucru care nu ţi-a dat îndoieli, care nu a oscilat, care a fost întotdeauna prezent şi constant… şi care, a crescut mai mult în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă este certitudinea sentimentului de iubire infinit pe care îl simţi… acea iubire indescriptibilă şi necondiţionată de care auzisei doar înainte, dar… care nu credeai că de fapt poate exista… şi acum, te-ai trezit în mijlocul acestui sentiment mai puternic decât orice altceva… plin de extaz şi magie în acelaşi timp, care te face să trăieşti emoţii dulci şi amare… sublimul şi infernul în acelaşi timp… curajul şi teama miilor de salturi în lumină sau întuneric pe care le faci de un milion de ori… pe durata unei singure clipe… cum să te ascunzi de ceea ce simţi?… cum să treci, să mergi mai departe ca şi cum nimic din toate acestea nu le simţi?… cum să-ţi impui să uiţi şi să nu vrei să guşti în fiecare zi din otrava sublimă numită iubire…
Cu dragoste, Lilium

Picături…


… îţi mai aminteşti?… oare ce s-a întâmplat cu bărbatul pe care tu l-ai ales oferindu-ţi buzele pentru a primi de la el sărutul care ţi-a pecetluit sufletul… îţi aminteşti cum a fost atunci?…el nu a ştiut cum te-a  cucerit… şi tu, sub acoperişul nopţii perfide ai descoperit naivitatea gestului simplu… adevărul lui…  l-ai dorit intens pe acest om, lăsai ochii să vorbească pentru tine… privirea lui…  ochii te furau prin valuri de emoţii, apoi…  în mod inevitabil v-aţi oferit unul altuia, aţi devenit  un singur corp cu sufletul clocotind sub magia frumoasei iubiri… Este în noi foamea carnală a dragostei… şi îi oferim trupurile noastre pe altarul său… ca mai apoi sufletul să sufere şi să vibreze la picături prelinse din amintiri senzuale…  urmăm firul încâlcit şi impus de timp, pentru că el, actorul sufletului nostru, are valorosul rol oferit de soartă… stăpânul inimii tale…

Picaturi..Şi vine o zi, un moment… când eşti pălmuit cu nişte cuvinte sau de nişte momente… şi nici măcar nu ai o minimă idee de unde au venit… sau de ce… atunci, îţi vine să spui doar… opriţi, eu vreau să cobor… am drumul meu… şi voi fi  însoţită doar de amintirile mele şi fantezia ce mă poartă pe aripi de speranţă… La naibilui, am obosit… îmi voi lăsa mintea să mă poarte în locurile mele preferate şi neumblate de nimeni…  cu certitudinea unei iubiri de nedescris, condiţionată și ferecată… în lanţurile emoţiilor obosite de atâtea salturi în întuneric… care au măcinat şi destrămat cu greutatea lor…încrederea…
Cu dragoste, Lilium

Lipseşte ceva…


Întotdeauna lipseşte ceva, corect?… Cineva, nu ceva….  Lipseşte cineva…

Lipseste ceva..Poţi fi confuz de multe ori… şi acum ţi se întâmplă din nou?… nu te speria, este doar… natural… sentimentele şi emoţiile pot fi greu de înţeles uneori… dar de ceva sunt sigură… te vreau pe tine iubite… şi nimeni altcineva… nu trebuie să fii perfect pentru mine ca să te iubesc… de fapt… nici nu cred că ai putea fi…
Cu dragoste, Lilium

 

Mai departe…


Dacă se întâmplă să îţi curgă lacrimi pe obraji, nu este un semn de slăbiciune… asta înseamnă că ai fost puternică şi te lupţi să mergi mai departe…

Mai departe...Uneori, emoţiile ne pot copleşi nu putem face altceva decât să lăsăm lacrimile să  curgă… în cele din urmă emoţiile şi încărcătura se vor stinge şi… vom merge mai departe… dacă reuşim să trecem peste ele… vom merge mai departe…şi vom merge… până când sufletul ne va fi din nou invadat de iubire…
Cu dragoste, Lilium

Just walk away…


… sunt, şi nu sunt aici… te simt cu mine… şi mă simt departe… ne- am combinat destinele… care erau deja împărţite mai de mult, de prea mulţi factori… de o mulţime de lucruri şi oameni…  da, dar am stat împreună… şi poate că am înţeles multe lucruri… un diamant nu ar străluci niciodată cum străluceşte inima şi în sufletul meu când te acoperă cu dragoste… sigur, atunci când vreau eu… şi când te simt că eşti lângă mine cu toată fiinţa…

Just walk away..… oricum, suntem altfel… uneori suntem atât de îndepărtaţi şi atât de apropiaţi încât pare că am trăi pe o coardă elastică şi nu pe pământ… de multe ori în interiorul meu, anxietatea mă asaltă şi  mă simt ca şi cum nu te-aş cunoaşte suficient… De multe ori în aceste momente simt că sunt atât de puternică încât aş putea trăi chiar fără tine… apoi, fac câţiva paşi înapoi şi îmi dau seama că ceea ce simt, şi simt cu adevărat în mine… este mai puternic decât ceea ce simt în acel moment de furie… probabil pentru că suntem făcuţi din emoţii şi din momente… 


P.S. poate sunt incoerentă… asta mi-a inspirat melodia… incoerenţă şi tristeţe… nu mă bagaţi în seamă!… ascultaţi melodia, este superbă! 
Cu dragoste, Lilium

Nişte gânduri rătăcite…


Ai fost cea  mai profundă parte din mine… cea mai prezentă… cea mai mare… cea mai adevărată… cea mai puternică… veşnică…  Ai fost ceea ce aveam mai bun pentru a dărui… Ai fost surpriza şi zâmbetul… dezamăgirea şi mânia… afecţiunea şi iritarea… Ai fost zilele mele cele mai bune, momentele trăite cel mai intens…emoţiile simţite cel mai  sincer… Ai fost amintirile cele mai scurte, mai vechi şi mai numeroase… Cuvintele cele mai puternice şi mai dificile…. Gândurile cele mai persistente… mândria mea pierdută… Răbdarea mai presus decât mine însămi… bucuria cea mai fragilă… Ai fost motivul pentru tot şi pastrătorul nimicului… Ai fost partea din mine ce păstra cea mai mare taină… o teamă de neconfesat…  

Niste gânduri ratacite..Cu dragoste, Lilium