Drumul dragostei…


Cred, că această dragoste, care a început cu… un script… dacă ar fi să se sfârşească vreodată, ar face-o în acelaşi mod… Ce poţi spune de această poveste minunată?… Totul a fost spus deja… şi totul a fost scris… Dar, acest sentiment frumos care ne-a unit ar merita încă două cuvinte în plus… ne-am îmbarcat, inconştienţi într-o călătorie în doi… amândoi îndrăgostiţi de dragoste, amândoi înspăimântaţi de ceea ce se întâmpla… amândoi, atât de uimiţi pentru ceea ce creştea în sufletul nostru, poate mai mare decât noi înşine…

Drumul dragosteiAm luptat pentru a câştiga totul… dar, eu nu am reuşit… poate tu… poate ai fost mai înţelept decât mine, şi ai reuşit să gestionezi acest sentiment mai bine… în mine a explodat ca un vulcan… şi nu am putut să-l reţin, să nu te iubesc… chiar dacă o fac poate… atât de exagerat…
Îmi pare rău că nu te pot iubi trist şi tern… îmi pare rău că nu sunt capabilă să culeg doar firimituri de dragoste… îmi pare rău că am visat ceva mai mult decât acest “ataşament“ … îmi pare rău că nu sunt femeia “clonă“ a visurilor tale… îmi pare rău că am greşit, crezând că dragostea mea imensă ar putea face totul… Îmi pare rău că visele mele s-au rupt ca o pânză de păianjen în furtună… îmi pare rău, pentru că m-am luptat singură pentru o dragoste care… putea rămâne un secret al sufletului meu… Îmi pare rău, că toată durerea se transformă uneori în impulsuri de nebunie… care ne poartă unul către altul… îmi pare rău că nu îmi pot programa inima să fie trează numai în anumite momente… îmi pare rău, dacă am gândit că chiar şi tu, în anumite situaţii ai putea fi nebun şi inconştient ca mine…
Dar mai presus de toate, regret că nu am încheiat socotelile cu temerile tale… şi ele… m-au lăsat să merg pe un drum unic şi minunat… al dragostei vieţii mele…
Cu dragoste, Lilium