O uşă… care se închide


Nu mai este nimic de făcut, chiar dacă am nevoie de tine… la punctul în care am ajuns, deja prezint simptome de sevraj… altă dată îmi era suficient să mă uit în ochii tăi şi… îmi era bine… acum, am privit în ochii tăi şi am văzut lucrul de care mi-a fost teamă mereu… îmbrăţişările, sărutările, zâmbetele, râsetele…s-au dus… brusc, mă trezesc singură… şi am senzaţia că sunt în mijlocul unui coşmar… şi îmi vine să strig ca o nebună, aici, în mijlocul devastării totale… simt şi ştiu că este ceva care ne va duce departe unul de celălalt… întotdeauna a fost ceva, acolo… şi am ignorat, de dragul iubirii sau… de dragul tău… 

O usa... care se închideToate lucrurile ce ni se întâmplă, fie că sunt de bun augur sau nu… toate, în cele din urmă într-o zi ajung la final… tristeţea imensă pe care o simţeam mereu când plecai, nu o vei înţelege niciodată… acum, eu voi fi cea care va merge mai departe, care va pleca… de ce o iubire atât de totală, reală, intensă, trebuie să devină limitată, forţată şi sacrificată?…
Nu voi înceta să repet niciodată… că viaţa este scurtă!… şi fiecare zi trebuie trăită… frumos şi cu bucurie, ca şi cum ar fi ultima zi pe pământ… nu în tristeţe şi durere… Nu vreau să-mi mai irosesc zilele!… Nu vreau să fiu strivită de mecanismele „obligaţiilor” cotidiene… pentru că, pierdem din vedere importanţa sentimentelor şi emoţiilor… şi riscăm să vedem prea târziu să le-am ruinat pentru totdeauna… Te cunosc dintotdeauna, ştiu cum şi unde ne-am cunoscut prima dată… cu mult înainte să ştim că suntem legaţi… sufletul meu te caută… am nevoie de tine… am nevoie să aud că şi ţie ţi-e atât de dor, încât te doare… dar… nu mai vreau să te întorci la mine, la dragostea care o dată a fost ceva, de nedescris… eu voi rămâne lucidă, voi merge mai departe…singură … şi poate, doar voi descrie, acea dragoste ca de vis…
Puteam să stau oriunde, să nu am nimic… important era ca să fim împreună… dar timpul, inexorabil, se duce… acele se rotesc, se transformă… zi după zi… şi într-un moment bate la uşă clipa plecării… a fost o călătorie plăcută, atât de intensă, până la un punct… ca o îmbrăţişare tandră, continuă… şi din senin, un fulger… şi m-am trezit în faţa unei uşi nenorocite, care se închide… şi retează totul cu o singură lovitură, un vis… e ca un duş rece care instantaneu mă aduce înapoi la realitate… am pierdut pariul cu dragostea… tu dispari… şi eu mă trezesc singură… dar acum nu mai pot visa… toate acele sentimente minunate dispar odată cu tine… ca şi când n-au fost trăite nicând… privesc în jur cum totul e distrus… nu pot opri plânsul… nu plâng pentru tine, ci plâng pentru ea…pentru dragostea mea… e în agonie… şi în seara asta şi-n altele viitoare, va fi singură, fără noi… dar, o voi lăsa în pace, o voi lăsa să moară… aşa i-a fost destinul… în tine, a existat ceva care vroia să plece şi… ţi-am dat drumul… mi-ai spus că mă iubeşti si ai nevoie de mine… dar, e târziu acum… sentimentul pe care-l încerc e durere, şi simt… că mi se face un nod în gât…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Umbra…


Îmi lipseşti… îmi lipseşti atât de mult încât pierd noţiunea timpului… un timp, pe care odată îl umpleai cu zâmbetul tău, cu blândeţea ta… cu bucuria de a trăi… Acum, sunt aici într-o tăcere nesfârşită, gândind la destinul meu… Unde eşti tu, lumina drumului meu?… Unde eşti tu, viitorul meu?… Dar nimeni nu răspunde la strigătul inimii mele… nimeni nu răspunde la suferinţa sufletului meu… dar, poate că tu nu ai existat … şi totul este doar fructul imaginaţiei mele sau… iluzia tristă a vieţii mele…

UmbraDin păcate, o soartă nemiloasă a distrus dragostea noastră… O iubire atât de suferindă şi atât de mult visată… în câteva momente a fost ştearsă din viaţa noastră… Rămân… doar visele a două vieţi rupte de durere şi lacrimi… două inimi care vor rămâne pentru totdeauna îndrăgostite… mai poţi trăi în această agonie?… fără să ştii care este drumul destinului tău… dacă tu nu eşti aproape de mine?… Îmi lipseşti, chiar dacă eşti doar o iluzie… Vei fi pentru totdeauna umbra drumului meu… o umbră tristă şi solitară a destinului meu…
Cu dragoste, Lilium

Drumul dragostei…


Cred, că această dragoste, care a început cu… un script… dacă ar fi să se sfârşească vreodată, ar face-o în acelaşi mod… Ce poţi spune de această poveste minunată?… Totul a fost spus deja… şi totul a fost scris… Dar, acest sentiment frumos care ne-a unit ar merita încă două cuvinte în plus… ne-am îmbarcat, inconştienţi într-o călătorie în doi… amândoi îndrăgostiţi de dragoste, amândoi înspăimântaţi de ceea ce se întâmpla… amândoi, atât de uimiţi pentru ceea ce creştea în sufletul nostru, poate mai mare decât noi înşine…

Drumul dragosteiAm luptat pentru a câştiga totul… dar, eu nu am reuşit… poate tu… poate ai fost mai înţelept decât mine, şi ai reuşit să gestionezi acest sentiment mai bine… în mine a explodat ca un vulcan… şi nu am putut să-l reţin, să nu te iubesc… chiar dacă o fac poate… atât de exagerat…
Îmi pare rău că nu te pot iubi trist şi tern… îmi pare rău că nu sunt capabilă să culeg doar firimituri de dragoste… îmi pare rău că am visat ceva mai mult decât acest “ataşament“ … îmi pare rău că nu sunt femeia “clonă“ a visurilor tale… îmi pare rău că am greşit, crezând că dragostea mea imensă ar putea face totul… Îmi pare rău că visele mele s-au rupt ca o pânză de păianjen în furtună… îmi pare rău, pentru că m-am luptat singură pentru o dragoste care… putea rămâne un secret al sufletului meu… Îmi pare rău, că toată durerea se transformă uneori în impulsuri de nebunie… care ne poartă unul către altul… îmi pare rău că nu îmi pot programa inima să fie trează numai în anumite momente… îmi pare rău, dacă am gândit că chiar şi tu, în anumite situaţii ai putea fi nebun şi inconştient ca mine…
Dar mai presus de toate, regret că nu am încheiat socotelile cu temerile tale… şi ele… m-au lăsat să merg pe un drum unic şi minunat… al dragostei vieţii mele…
Cu dragoste, Lilium

Oricând…


Dar… între noi există alte persoane… lucrurile sunt complicate… prea mulţi oameni în jur, prea multă jenă… minţile mediocre condamnă totul şi pe oricine…totul şi poate că… nimic, vreodată nu va merge pe drumul corect… dar ştii, că orice s-ar întâmpla voi fi acolo, mereu… să îţi fixez ochii, care îi ţintuieşte pe ai mei…pentru noi suntem şi vom fi mereu, acolo unde ne poartă inima…

OricandCu dragoste, Lilium