Nu-i da un inel! Oferă-i dragoste și spune-i te iubesc!


Știți ce mă amuză dar mă și întristează în același timp? Relațiile!!!… Ele sunt atât de fragile și sunt atât de subtile însă oamenii încă n-au înțeles și caută cu disperare nenumărate modalități pentru a le face concrete, ”palpabile”. Oare de ce? Pentru că, dacă privim în profunzime, relațiile nu există. Ceea ce face ca un cuplu să fie un cuplu este doar voința ambelor părți de a fi împreună. După mine, în fiecare zi, fiecare dintre cei doi protagoniști iau câte o decizie (în capul lor)… „OK, merită să mai stau aici pentru încă zi”… Și astfel, după o succesiune de zile, se crează o relație… sau nu, depinde!

nu-i-da-un-inel

Voi începe printr-o afirmație șocantă (pentru unii)… Relațiile, mai mult sau mai puțin  sunt niște bule imaginare create de propria noastră imaginație. Inventăm povești și ne facem promisiuni și planuri pentru a crea un viitor ”comun”… dar, oare cum să faci asta fondat pe ceva ce nu există decât în capul tău?…

Poate că este șocant ceea ce am spus mai sus cu un paragraf, dar știți ce este și mai șocant?….  să descoperi că am dreptate, și că de fapt până acum nu ai încercat decât să cauți zeci de modalități pentru a transforma o relație care trăiește plutind pe un norișor roz, în ceva mai concret… De exemplu, atunci când doi oameni care se întâlnesc pe strada vieții și parcurg o distanță nedeterminată împreună, eu nu pot spune cu precizie și siguranță maximă dacă aceștia sunt un cuplu… Unde se află relația lor? În spațiul parcurs împreună? Relația există în mintea celor două persoane implicate, dar, la un moment dat, unuia sau ambilor, depinde de la caz la caz, nu mai îi(le) este suficient… Prin urmare, consideră că este necesar să se ”oficializeze” această relație… să-și pună cătușe strălucitoare pe degete, cer logodna, nunta, și așa mai departe…. Sunt mai fericiți cei doi?… Nu cred, sunt doar niște biete etichete pe care mulți consideră că societatea le cere… dar pentru ce?  Pentru ceva care nu există decât în mintea celor doi implicați… 

Dar, ce facem cu dorința ambelor părți de a rămâne încă o zi împreună?… Din acest motiv, îmi pare rău să spun că nici o încercare de a transforma o relație în ceva concret nu va funcționa. Mai mult, este un semn de nesiguranță al ambelor părți. Este ca și cum ai afirma: „Dragostea noastră nu este de ajuns”. Mulți au nevoie de ceva oficial, trebuie să-i dea un nume acelei relații, să semneze contracte,  să facă o mare petrecere astfel încât nimeni să nu aibă îndoieli (să nu creadă) că acea relație nu este adevărată. Totul într-o încercare disperată de a deține ceva ce ar trebui să fie doar de ”împrumut”… Și de multe ori ambii doresc să împingă relația ”la alt nivel” pentru a se asigura că aceasta nu dispare…

În mod ironic, toate eforturile depuse pentru a crea ceva „solid” și tangibil, pot fi responsabile pentru sufocarea relației. Ce nu ați văzut cupluri care după ce și-au ”oficializat” relația, s-au despărțit, că acel ”ceva dintre ei nu a mai funcționat?

Privește bine, tu îți trăiești relația?  Doar bâjbâi? Atunci să știi că relația ta există numai pentru că tu și celălalt ați decis să rămâneți unul în compania celuilalt pentru încă o zi. Relația există numai în mintea unuia dintre voi și poveștile pe care le spuneți altor persoane, îi fac pe cei din jur să îi vadă ca un cuplu.

Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic împotriva ”alianțelor” sau a ”partidelor bune de nuntă”. Acest lucru poate fi toate distractiv. Viața noastră este o mare piesă de teatru în care putem juca personaje, inventa relații foarte serioase și să avem o recuzită nemăsurată în tot ceea ce găsim distractiv… însă, ceea ce nu trebuie uitat este faptul că ,toate acestea sunt doar decorațiuni… Nu sunt esența… Un contract semnat de către un ofițer de stare civilă nu va face relația mai puternică. Nu este o mare petrecere… Este un angajament, dar nici unul dintre cei doi nu sunt proprietari ai relației.

Într-o relație importanța principală o are faptul ca tu să fii convins în fiecare zi că relația merită și că faci totul în sensul acesta… Motivele pentru care celălalt vrea să rămână lângă tine trebuie să rezulte din voința sa liberă, și să stea pentru că se simte fericit, nu pentru un inel de pe deget arată că sunteți angajați într-o relație.

Trăiește-ți relația în fiecare zi ca și cum ar fi ultima… Ca și cum ar fi ultima ta șansă de a fi cu persoana pe care o iubești…  sincer, fiecare zi poate fi chiar ultima… Oamenii sunt liberi să vină și să plece în și din viața noastră… Fiți conștienți de faptul că celălalt vă poate părăsi în orice moment (chiar și cu contracte semnate)… probabil asta este ceea ce îi va face pe oameni să fie mai buni… să fie niște parteneri mai buni, mai încrezători, mai lucizi… mai maturi.

Deci, nu-ți dori un inel!… Dorește-ți dragoste, dorește-ți să auzi ”te iubesc”… Asta e ceea ce trebuie, este important și… de fapt asta e tot ceea ce avem nevoie!

Cu dragoste, Lilium

Între realitatea şi dorinţa unui vis…


Inima tremură… şi tu apari, prin ceaţa timpului… în zilele acestea reci şi umede, pline de căldura asfixiantă  a dragostei noastre… plouă, dar simt  cum soarele cald parcă răsare din păr… şi creează reflexii frumoase de lumină… şi rămâne suspendat în respiraţie şi printre bătaile inimii… emoţia şi dorinţa ne îmbrăţişează cu braţe lascive… ne cuprinde şi ne momeşte să oprim timpul… nu,  nu-l opri!… doar încetineşte-l uşor şi încearcă să-l schimbi abia imperceptibil între realitatea şi dorinţa unui vis… ca să rămânem fără cuvinte… sentimente pline  de energie în aer şi zgomotul îndepărtat al amintirilor… care ne caută să le înţelegem intensitatea… grădina dragostei… încântarea unui moment atemporal… fiori şi gemete… apă şi parfumul corpurilor, mâinile şi… mâine… pielea ta şi a mea… şi unduirea copselor în ritmul valurilor de senzaţii… mişcarea şoldurilor… o clipă nesfârşită de eternitate… nimicul şi totul… îmi întrezăresc zâmbetul în ochii tăi… în bătăile inimii tale… un fir roşu… un fir care ne conduce către mâine… văd cât sunt de frumoasă pentru că mă iubeşti… faţa, zâmbetul, feminitatea mea îţi încălzesc şi îţi luminează ochii precum un fulger pe cerul infinit… şi ochii tăi mă privesc încântători şi mă îmbată ca un vin bun… şi strălucesc răpiţi de o atmosferă de basm… da, o atmosferă ce nu a mai existat înainte… şi ne iubim insolent şi fascinaţi de nebunia viselor îngemănate… doi într-un singur corp, ca o unică răsuflare…
Între realitatea si dorinta unui vis..Simt respiraţia ta în mine… simt fiecare clipă ce se scurge în clepsidra infinită a iubirii… fiecare moment ce-şi are ecoul în bătăile inimii mele… cuvinte dulci şi un vânt tăcut poartă sărutul tău care îmi  atinge sufletul…  şi mă face să simt fiorii transmişi în miliarde de furnicături din cap până în picioare… mă admiri în esenţa mea de femeie… în felul tău dulce şi tandru… tu, cu simplitatea gesturilor… sinceritatea şi adevărul trăirilor intense mi-au răpit inima care acum tremură timidă… o fântână inepuizabilă de emoţii… îţi simt respiraţia… şi îţi văd dragostea în lumina ochilor îndrăgostiţi… citesc printre frazele tale nerostite încă şi îţi simt  gândul  în sângele care pulsează în vene…
Şi acum… respiraţia ta se împleteşte cu respiraţia mea într-un dans continuu în fiece clipă ce trece… îmi doresc să nu se termine niciodată… pentru că la fiecare clipire a clipei simt cum respiraţia ta îmi dă viaţă… Respiraţia ta, respiraţia mea… şi apoi… doar noi doi… şi acea unică răsuflare devine pentru mine bucuria de a şti că tu eşti acolo… minunata mea creatură care îmi dă viaţă…
u3ngwgw1cz6Cu dragoste, Lilium

Dansând pe un nor…


… să ştiu că te am şi să ştiu că eşti a mea… aşa cum eu sunt al tău, mă face să fiu un bărbat fericit şi norocos… şi ţinându-te în braţele mele, strângându-te puternic… cuvintele mi se topesc ca untul sub răsuflarea pasiunii… transparenţă şi mister… împrăştii delicat pe pielea ta ulei… cu miros de ciocolată şi vanilie… şi sunt gata să te modelez… prin mângâiere cu mâinile mele, care simt pielea ta mătăsoasă cum le răspunde…
Dansând pe un nor..… şi apoi, acolo… pe pielea ta… mâinile spun poveştile pe care îmi place să le inventez  pentru tine… şi îi spun de victoriile mele… de victoriile noastre… despre cum te voi cuceri în fiecare zi… cum îţi voi da o altă identitate… şi cum te mi te voi asuma, dragostea mea… şi cum te voi  îmbrăţişa şi te voi îmbăta cu iubire şi senzualitate… şi vom visa, vom visa… mereu, împreună… şi vom fura vântul ce se dezmiardă în părul tale… şi vom striga fără nici un motiv… vom fugi ca nişte nebuni… desculţi pe iarba înaltă… vom trăi fiecare zi acum şi nu mâine… ca nomazii, pe iarbă sub cerul liber… vom bea ploaie din mâini… şi nu va mai exista nici timp… nici un nume…
dansand pe un nor…ci doar noi doi, împreună… şi dorinţa de a dansa pe un nor deasupra stelelor… între florile care se răsfaţă sub soare… dar parcă, cineva îmi scindează în bucăţi inima… această dorinţă de a mă juca cu destinul… de a muri înainte de a îmbătrâni… Nu mai mă tem… de a fi normal… ia-mă cu tine, dar nu te întoarce spre mine!… doar condu-mă la lumina zilei… ia-mă cu tine, nu mă lăsa!… eu sunt legat la ochi, dar deja simt caldura… da, iubirea mea… e timpul să mă trezeşti ca să renasc… din nou…
Cu dragoste, Lilium

P.S. …oare unde e bărbatul acela?…

Se merită…


Dragostea… este dificil să  exprimi în cuvinte ceea ce se naşte, creşte şi explodează în inima ta… dificil este şi de a dovedi zi de zi că viaţa ta este legat de a un altuia… de fapt, e dificil de a trăi ca şi cum mereu ar trebui să fii la înălţimea dragostei… Când dragostea intră în viaţa ta, dă o culoare specială fiecărei zi… îţi dă pace, linişte şi o imensă  bucurie a inimii… dar asta, numai dacă dragostea voastră s-a născut natural… pentru că de acolo de sus, cineva a spus că trebuia să se nască… cineva, acolo sus a decis că trebuia să vă întâlniţi, că trebuia să vă îndrăgostiţi… dar, tot acolo sus, cineva… ştie că după aceea absolut totul depinde de tine!…

Se merita..Sunt multe planurile… sunt multe proiectele, sunt mulţi şi paşii deja făcuţi, dar şi mai mulţi sult alţii pe care urmezi să îi faci… multe vor fi şi obstacole cărora trebuie să le faci faţă… dar, ştii ce?… se merită!… da, chiar merită!… de ce?…  pentru că te vei simţi întotdeauna ca şi cum ai fi singura persoană care a iubit vreodată… ca unica persoană care este capabilă de a crea noi vise în mintea celuilalt şi de a distruge tot ceea ce până acum a fost considerat indispensabil… fiecare vis se va împlini, fiecare piatră de hotar pe care o vei depăşi va fi frumoasă… pentru că cel iubit va fi alături de tine!…  Nu există nici un lucru mai bun în viaţă decât acela de a iubi şi… de a fi iubit… şi bonusul este… încrederea… de fapt, înveţi să ai încredere, în celălalt…
Cu dragoste, Lilium

Ea…


Eu o cunosc, m-am îndragostit de ea… şi ea s-a îndrăgostit de mine… a curăţat cele mai prăfuite colţuri din mintea mea şi… a turnat lumina dragostei ei pure în întunericul din sufletul meu…
Cu ochii închişi, respir mirosul tău… ascult paşii tăi care se apropie… şi inima bate îmi bate puternic în piept… suficient de puternic pentru a o simţi că îmi pulsează în gât… asta este puterea ta… Vârful unui deget pe umăr, un suflu cald lângă gât… degete răsucind o suviţă de păr, o unghie se deplasează încet pe braţ… un cuvânt şoptit, un braţ trecând fugar peste piept… degetul mare mângâind în jos, pe coloana vertebrală, până la un loc anume… da… acela e…

foto 5 029Un semn mimat ştiut numai de noi,  traversând o încăpere… o sprânceană ridicată, un cuvânt în surdină… un zâmbet blând, un ranjet rău… mişcarea unei mâini… o înţelegere simplă, a unor gesturi evidente…
O stare de spirit…delicioasă, în orice mod… de ambele părţi… frumuseţea sensurilor cuvintelor… a da şi a lua… mintea şi corpul… blând şi brutal… şi orice, de fapt înseamnă mult mai mult… mă faci să-mi pierd  orice control… nu am limite… nu mă inhib… sunt liber de a fi eu, de a face şi încerca… orice… fiecare dorinţă a inimii este corelată cu voinţa trupului… pentru simplu motiv că dragostea dicteză simţurilor, independent de realitatea ce mă înconjoară…
Cu dragoste, Lilium

Just walk away…


… sunt, şi nu sunt aici… te simt cu mine… şi mă simt departe… ne- am combinat destinele… care erau deja împărţite mai de mult, de prea mulţi factori… de o mulţime de lucruri şi oameni…  da, dar am stat împreună… şi poate că am înţeles multe lucruri… un diamant nu ar străluci niciodată cum străluceşte inima şi în sufletul meu când te acoperă cu dragoste… sigur, atunci când vreau eu… şi când te simt că eşti lângă mine cu toată fiinţa…

Just walk away..… oricum, suntem altfel… uneori suntem atât de îndepărtaţi şi atât de apropiaţi încât pare că am trăi pe o coardă elastică şi nu pe pământ… de multe ori în interiorul meu, anxietatea mă asaltă şi  mă simt ca şi cum nu te-aş cunoaşte suficient… De multe ori în aceste momente simt că sunt atât de puternică încât aş putea trăi chiar fără tine… apoi, fac câţiva paşi înapoi şi îmi dau seama că ceea ce simt, şi simt cu adevărat în mine… este mai puternic decât ceea ce simt în acel moment de furie… probabil pentru că suntem făcuţi din emoţii şi din momente… 


P.S. poate sunt incoerentă… asta mi-a inspirat melodia… incoerenţă şi tristeţe… nu mă bagaţi în seamă!… ascultaţi melodia, este superbă! 
Cu dragoste, Lilium

O mie de defecte…


Uneori cuvintele nu sunt suficiente pentru a spune ceea ce simţim… ni se par a fi banale, ne temem să nu greşim… ni se pare că nu sunt de ajuns, atunci când vrem să le adresăm cuiva care ne face să ne simţim importanţi… cuiva care pentru noi, la un moment dat reprezintă… totul…

O mie de defecte..Ce înseamnă o astfel de persoană?… E aceea care ne poate face să plângem şi râdem mai apoi… e aceea care scoate din noi tot cei mai rău sau cel mai bun… e aceea care ne iubeşte în ciuda celor o mie de defecte, cu care am trăit şi trăim zi de zi… Ce altceva să vă mai spun?…hmm, da!… e acea persoană care se aruncă cu tine în necunoscut şi nu se opreşte în faţa unei îndoieli…  e aceea persoană care nu se sperie de experienţele negative, de cei care au avut ghinion şi care nu au fost capabili să păstreze dragostea şi menţină respectul… e aceea persoană care nu gândeşte la căsătorie ca şi cum ar fi o limitare, o încătuşare… care ştie că în dragoste nu există nici o certitudine, garanţie şi că iubeşti şi eşti iubit  în fiecare zi…
De obicei, bărbaţii iubesc acţiunea, simplitatea şi comoditatea…  totul, opus femeilor, care iubesc gândurile şi cuvintele de dragoste… nu este adevărat faptul că bărbaţii nu sunt capabili a scrie cuvinte dulci, profunde… de fapt, m-am gândit că şi ei sunt oameni, şi chiar îşi fac confidenţe între ei…  nu cred că iubeşte cineva să îşi “dezbrace” sufletul… şi niciodată sau aproape niciodată cu persoana iubită… şi mai cred că, în iubire trebuie să ţii o bucată din inimă pentru tine, suficient cât pentru a menţine misterul şi fascinaţia… sunt şi momente când un cuvânt în plus îți salvează viaţa, în sensul că stabileşte un nou mod de a evalua şi de a vedea lucrurile… Mă gândesc că poate ar trebui să punem deoparte şi o parte din noi, din ceea ce am fost şi cine suntem noi, care avem întotdeauna o mie îndoieli… și care întotdeauna avem nevoie de atâta certitudine… acea parte din noi, unică şi irepetabilă…
Recitesc ce am scris şi surprinsă, îmi dau seama că simt acea senzaţie care restaurează inima şi sufletul… nu ştiu dacă m-a inspirat ceva sau faptul că citind ceea ce am scris mi-a dat mai multă încredere în atât de dulcea şi de fragila dragoste… Da, dragostea… acest sentiment dulce şi ciudat care mişcă lumea, care… şi, chiar dacă unii oameni văd negru, pentru că le-a fost rău… iubirea îi revigorează… pentru că iubirea e creativă, generoasă şi liberă… şi trebuie să aveţi încredere, să alegeţi să gândiţi pozitiv..  va exista întotdeauna cineva care va scrie, care va suna, care va trimite sms, care dăruieşte flori, care face cadouri… şi care mai apoi să fie înlocuit, chiar fără să ştie, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi alţii înainte, dar… cel mai important lucru este după… să ştii cum să priveşti înapoi şi să zâmbeşti, aşa cum facem deseori pentru a nu suferi din cauza neadevărului…  Concluzia: …  în ciuda a tot, eu încă cred că dragostea este un lucru minunat…
Cu dragoste, Lilium