Tărâmul unde toţi sunt analfabeţi…


Povestea unei vieţi de om poate deveni o poveste dificilă…  dar… viaţa… este o aventură fascinantă, plină de bucurii, tristeţi, zâmbete, lacrimi… aventuri întreţesute cu firul poveştilor de amor efemere… sau… cât pentru o viaţă de om…şi anii care au trecut ne-au dat dovezi ample de dragoste, chiar dacă… în pachet s-au strecurat de multe ori dezamăgiri sau deziluzii… furie şi probleme…  

Am avut întotdeauna o viziune fantezistă a dragostei… dragoste care nu este precum focul, dragostea care include complicitatea, sensibilitatea… tot ceea ce poate cuprinde iubirea  în viaţa asta… şi nu în alta, doar ipotetic trăită… Am trăit, am văzut şi experimentat multe lucruri în viaţă… am fost atât de norocoasă de multe ori încât poate am uitat să mulţumesc în fiecare zi pentru tot binele care îmi era dat… dar am şi eu momente când fug, când nu mai am clară acea percepţie a realităţii…

Tarâmul unde toti sunt analfabeti...În fantezia mea, să simţi iubire înseamnă să simţi că mergi  prin cer, deasupra norilor… şi că poţi vedea îngerii, care te aduc înapoi, cu picioarele pe pământ… atunci când trebuie…să simţi iubire…  este ceva care ar trebui să atingi cu degetele firave ale sufletului pentru a o înţelege… să auzi şi să vezi chipul dragostei  în fiecare cuvânt sau gest, sau în fiecare gând … asta da, poate suna ireal… şi poate chiar este… dar, de foarte multe ori mi-am dorit ca ceilalţi să vadă iubirea prin ochii mei… ca atunci când voi pierde sau voi rătăci iubirea… şi voi avea nevoie de ea, să o pot regăsi în privirea sau în vocea cuiva…

Percepţia mea sau a ta, versus realitatea ta sau a mea… cine poate spune că deţinem vreunul dintre noi adevărul suprem?… presupun că nu ai acest curaj nebun… oricine ai fi… Stăm lângă omul iubit şi ştim că este tot ceea ce am vrut sau am căutat… este acea persoană care este chiar mai încăpăţânată decât noi, care încearcă să ne facă să ne înţelegem greşelile, este acea mână care ne susţine… şi este aceea persoană care încă ne trasmite fiori doar printr-o atingere fină sau un sărut… totul e bine până aici, dar ce se întâmplă într-o zi?… percepţia faptului că acea persoană este totul pentru noi, la un moment dat… şi asta chiar de foarte multe ori… spunem că este diferită de realitate… am spus diferită, nu greşită… dar, oare de ce?… pentru că întotdeauna am respins pe cine s-a apropriat prea mult de sufletul nostru doar pentru a evita o eventuală suferinţă… impunându-ne o realitate falsă… că este rău, urât, că ne distrage de la alte lucruri importante sau că ne trage în jos, etc… de fapt, aşa cum mulţi dintre voi poate au încercat să facă cu alţii sau aşa cum ai procedat tu însăţi de mai multe ori…

iluziiOare, dacă priveai omul iubit ca fiind bun şi frumos… ca pe cineva care îţi dădea aripi, te înălţa, nu ar fi fost la fel de real şi adevărat?… şi dacă în realitatea celuilalt el ar fi mai încăpăţânat decât tine… şi să creadă în iubirea ta, să nu te părăsească niciodată, nici măcar atunci când tu vrei să fugi?… ştiu, sunt momente când eşti îngrozit şi întristat… de teamă… frica închistează şi paralizează… inima, vocea, respiraţia… şi nu mai poţi avea percepţia realităţii… de aceea, spun că percepţia este acelaşi lucru cu realitatea… spun că dragostea este un tărâm unde nici o lege sau învăţătură ştiută dinainte nu se poate aplica… unde toţi suntem analfabeţi…

De fapt, cred că asta este iubire… despre asta vorbeam în fanteziile mele despre dragoste… să fii analfabet, să ai mereu sufletul pe trărâmul poveştilor, unde realitatea nu contează, unde percepţiile şi simţurile te conduc atunci când eşti un neştiutor… când nu mai îţi explici nimic, când eşti capabil să sfidezi lumea întragă… când ai curajul să laşi problemele şi orice alte interese în urmă… asta este dragostea pe care îmi doresc atât de mult să o regăsesc în ochii celuilalt!… Ştiu că aţi înţeles chiar dacă pe alocuri am fost incoerentă… nu contează dacă eu vă pot explica bine sau nu… contează mai mult dorinţa şi simţurile tale… încearcă să provoci şi să sfidezi lumea toată cu dragostea ta…

Şi încă ceva…

youŞtiu că lumea se învârte în jurul banilor şi al intereselor, dar ţine minte asta… fericirea şi iubirea este privilegiul săracilor… Iubiţi, iubiţi-vă!… daţi-vă şansa de a iubi şi de a fi iubiţi…restul, sunt detalii…

ce spui, eşti gata?… nu mai fugi… percepţia şi realitatea este aceeaşi lucru…ok?

Cu dragoste, Lilium

Reclame

Încearcă să fii TU!…


Le spunem oamenilor că sunt „puternici” sau că trebuie să fie „puternici”, atunci când ei încearcă să ne facă părtaşi la durerea lor… nu ştiu dacă este bine, poate că ei ar prefera să taci… şi doar să le stai aproape… a spune „dar, tu eşti puternic” este ca şi cum ai spune cuiva „nu cred că ar trebui să faci prea mare caz de asta”… şi nu este un compliment sau o alinare… Nu cred că puterea înseamnă să fii invulnerabil, sau să pretinzi că eşti… aşa cum nu cred cu convingere că tăcerea şi stoicismul sunt în mod inerent cele mai bune calităţi ale cuiva… şi că “a tacea” şi “a răbda” este un drum bun pentru sănătatea sufletului nostru… eliberarea nu vine din faptul că ascunzi cum te simţi de fapt… eliberarea vine din “a vorbi”, din a-ţi sprijini capul pe un umăr de încredere… eliberarea vine din încercarea de a fi Tu…

Încearca sa fii TU!..Permite-ţi să fii trist… să fii supărat dacă aşa simţi… dă-i inimii tale şansa să greşească şi să fie sfâşiată… ori de câte ori este nevoie… şi apoi deschide-o iar, de fiecare dată mai încrezător… las-o să alerge în toate direcţiile  şi urmeaz-o până când simţi că ritmul său accelerat te sufocă… fără să-ţi pese de ceilalţi… lor, spune-le doar atât… îmi pare rău, nu te pot asculta azi, inima mea are nevoie de mine… dacă vrei, stai cu mine un timp şi poate îţi  voi spune ce mi s-a întâmplat… vrei?…

Şi mai spune apoi… eu nu pot avea grijă de tine astăzi, dar tu crezi că poţi avea grijă de mine?…  şi poate că mâine eu voi avea grijă de tine… e bine?…

Spune… te iubesc,  si-mi place că tu crezi că sunt puternică, dar… eu nu simt puternică astăzi… Mă simt supărată, speriată şi tristă… putem merge undeva sau putem să stăm aici, în linişte… sau să ieşim la plimbare… dar,  nu vorbesc nimic despre ce mi se întâmplă… ok?…

Poate că cei apropiaţi sufletului tău se vor speria atunci când vei face aceste lucruri… pentru că, dacă tu, cea”puternică”, te-ai spart în mii de bucăţi… îi va face pe ei să se întrebe, oare ce li se va întâmpla lor… dacă tu ai cedat?… de fapt, ăsta e motivul pentru care ei încearcă să îţi amintească de puterea ta… dar ştiu… tu, de fapt ai nevoie ca ei să stea lângă tine în durerea şi în slăbiciunea ta… Nu au cum să îţi aline acea durere, ai nevoie doar ca ei să stea lângă tine… dar, poate că ei nu ştiu cum… o mulţime de oameni nu ştiu ce să facă în faţa durerii altor oameni… ei ar vrea să repare totul, chiar dacă nu pot repara nimic… şi se simt neputincioşi… de aceea vor să audă de la tine, cel „puternic” că… nu ai nimic, că totul e bine…

Dar, în final eşti singur… doar tu cu gândurile tale, chiar dacă fiinţa ta ar vrea să urle că nu îţi e bine… şi nu eşti puternic în clipele alea… Învaţă că nu este obligatoriu să fii puternică şi disponibilă la problemele altora pentru că sunt moment în care şi Tu, ai nevoie de tine… încearcă să spui continuu, până când cineva te aude…

Hai, spune!… Nu trebuie să faci nimic… fii doar aici şi ascultă… tăcerea mea şi ţipătul îngrozitor al sufletului meu… iubeşte-mă… şi eu îţi voi întoarce dragostea înmiit… Asta e tot ce am nevoie să ştiu…  să ştiu că mă iubeşti şi că vei avea grijă de bucăţile risipite ale sufletului meu… fii lângă mine… atunci când eu sunt tristă, speriată şi nu ştiu ce să fac…

Cu dragoste, Lilium

Întotdeauna ca Tine…


Ai venit să înveţi despre dragoste… despre iubirea universală… despre dragostea murdară… despre dragostea tandră… despre dragostea nebună… despre dragostea pierdută… despre tot ceea ce înseamnă dragostea… amalgamată cu divinitatea… trăită prin harul minunilor şi al accidentelor universului… demonstrată prin frumuseţea… încurcăturilor în care ne bagă… adesea…

Întotdeauna ca Tine..Nu ai venit aici ca să fii perfect… tu eşti deja… Ai venit aici să fii o fiinţă miraculoasă… plină de defecte şi fabuloasă totodată… şi care mai apoi să se îmbogăţească în amintiri… dragoste necondiţionată?… trebuie să încetezi cu asemenea poveşti…

Dragostea nu are nevoie de alte adjective suplimentare… nu are nevoie de modificări sau de ajustări… nu are nevoie de o stare de perfectiune… ea cere doar ca tu să te înalţi… şi să dai tot ce ai mai bun… să fii prezent şi să te simţi complet… să străluceşti şi să zbori… să râzi şi să plângi… şi rănit… şi vindecat…  şi căzut… dar să revii din nou la ea… şi iar să te înalţi, să te joci, să munceşti, să trăieşti şi să mori… ca Tine…

Cu dragoste, Lilium