Trăim virtual…


Am privit spre oameni
şi-am văzut durere
tristeţe in ochi
singurătate
şi neiubire.

Traim virtual..Trecem nepăsători
pe lângă vieţi încătuşate
de neputinţe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm într-o altă lume,
scriem pe bloguri despre tot şi toate
dăm sfaturi de credinţă
şi de trăire…
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenţi de like-urile lor
ca de mângâierile celor apropiaţi.
Comunicăm şi-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată
le împărtăşim sentimentele,
ne îmbrăţişăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbraţişare
adevărată,
celor de lângă noi.
Uneori,
cu un singur click
cineva te poate şterge
ca şi cum
n-ai fi existat vreodată.
Zi de zi în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,de iubire.

Angelina Nadejde

P.S.
Provocare: Cine are nevoie de romantism în timpurile moderne, în era în care comunicarea virtuală, adică…rapiditatea tastării unui apel pe mobil, unui mesaj sau o scurtă discuţie pe internet, au înlocuit… micul dejun la pat, trandafirul la fiecare întâlnire sau lumânările la cina şi cutiile de bomboane ?…
Este oare o slăbiciune să fii romantic?…
Credeţi că felul în care alegem să ne trăim viaţa ar fi motivul pentru care romantismul uneori dispare din vieţile noastre?…
Cu dragoste, Lilium

Mulţumesc Luminiţa!

Reclame

Pentru finaluri şi… noi începuturi…


Există momente… când ne simţim precum am asista de sus de undeva, la cineva… care îşi caută locul său… scopul lui adevărat în viaţă… şi totul este acolo în faţa sa… dar, toţi avem nevoie uneori doar de… recunoaștere… şi explorăm, credinţa celor două părţi, pentru a descoperi şi…acoperi… vrem să recunoaştem şi să îmbrăţişăm flacăra mică a existenţei noastre… unii reuşesc… Pentru acele suflete norocoase nu pot decât să le doresc… pace…în suflet şi în gânduri… toată fericirea din lumea dar, adevărul trist este că, pentru mulţi alţii dintre noi… indiferent cât de mult căutăm… indiferent cât de mult timp alocăm şi ne încurajăm şi ne autosugestionăm… nu reuşim…

Pentru finaluri si… noi începuturi…Nu contează cât de mult am aşteptat şi am sperat că schimbarea o să vină… dacă nu avem o  fundaţie solidă şi rădăcinile nu s-au înfipt bine în pământ… este ca şi cum ai îngriji blând şi cu dragoste un teren cultivat, dar ai uita să uzi sămânţă pe care ai sădit-o cu drag… cum va putea ajunge vreodată sămânţa ta preţioasă să crească?… a murit de când ai uitat de ea în pământ… nu a prins niciodată viaţă, pentru a avea un început… am făcut o analogie întortocheată, dar… aşa se întâmplă şi cu noi…
Trebuie să acceptăm că, putem creşte în viaţă numai dacă suntem curajoşi şi căutăm spre alte zări…  să căutam locuri noi şi secrete… să căutăm un adevăr nou, o viaţă a noastră, nouă… dacă avem curajul de a ne explora pe noi înşine şi de a merge mai departe liber,  cu o inimă pură şi deschisă… şi căutăm, doar pentru a găsi un nou început… un nou sfârşit, un loc de odihnă în cele din urmă… unde să îngenunchezi… în pace, în credinţă şi în dragoste… în speranţa că cei pe care îi laşi în urmă… într-o zi… îşi pot găsi propriul lor destin…
Cu dragoste, Lilium

Scrisoare către Dumnezeu…


Am decis să-Ţi scriu Doamne… extrem de dificil! …De ce este atâta durere?… dacă Dumnezeu există şi vede… şi este prea des pe buzele tuturor… Şi tu, Dumnezeul meu, de ce taci şi aştepţi ?… În dragostea Ta neţărmurită mă pierd, tu mă iubeşti şi eu nu înţeleg… Zilnic, mori pe altarele din lumea întreagă, şi eu… impasibilă, îmi distrag inima cu gânduri banale… Te rog cu disperare să-mi dai darul credinţei, dar… mintea mea rătăceşte departe de misterul morţii şi învierii Tale… Dar Tu eşti Tatăl meu, ştii ruga copilului Tău şi îi vei acorda… actul meu de credinţă…

Scrisoare catre DumnezeuNu ştiu ce este bun în viaţa mea , şi dacă există ceva… Te simt departe, de neatins, dar… încă mă simt aproape în momentele fericite şi triste… şi sper întotdeauna, în mila Ta… pentru că cerul Tău este aici, dragostea Ta peste tot, oriunde există viaţă… la fel ca frica de judecata Ta „extraordinară”… pentru că tu eşti milostiv, dar drept…sunt ca un copil care doar a primit botezul, şi a devenit fiica ta… şi are şansa de a se salva…
Aceasta este realitatea?… Pentru ce toate sacrificiile mele?… Pentru oameni pe care i-am pierdut?… şi chiar şi fericirea mea… Ştiu că este o necesitate pentru mine să merg înainte… pentru că nu vreau să am regrete…
L-am întrebat pe Dumnezeu de ce… de ce sacrificiile mele nu sunt încă suficiente? …Unica mea dorinţa a fost numai fericirea pentru dragostea Ta… pentru că aşa o puteam găsi şi pe a mea… De aceea, muncesc din greu… Deşi sunt imperfectă, pot avea vise… şi aş vrea să le sărbătoresc cu cineva special…DAR CE AI FĂCUT?… TU nu îmi mai dai putere pentru această iubire… m-ai lăsat singură…amintirile, vor deveni pulbere… viaţa mea a devenit mai complicată… Eu nu Te condamn Dumnezeule… dar te rog să-mi dai puterea de a lupta… a trecut timpul…am depăşit suişurile şi coborâşurile… şi am crezut că totul va fi rezolvat… Doamne, pentru ultima dată… Ai milă!… dacă viaţa mea va fi plata pentru ca noi să rămânem pentru totdeauna împreună, mă voi sacrifica!… pentru că ştiu că ceea ce fac eu acum, merită să mori!
Ce mare mister este credinţa!… lupt mereu pentru a nu mă pierde în spatele vanităţii aceastei lumi… uneori, dificilă şi absurdă… şi îmi iau ca refugiu tăcerea… în adâncul sufletului, în care Tu domneşti suveran, vorbeşti cu inima mea… pur şi simplu… şi ea primeşte să stea la masa de la Cina Domnului, va deveni ostaşul Tău… şi pe măsură ce anii vor trece, va primi ultima binecuvântare a lumii, victorioasă, pentru a urca la ceruri… la Tine… numai iubire şi credinţă… acesta este modul de a ajunge la Tine, care eşti… supremul bine, Dumnezeul meu, Isus şi Duhul Sfânt…
Mi-aş dori să îmi răspunzi printr-o scrisoare… „Prea confortabil”, mi-ai spune… pentru credinţă, nu există instrucţiuni… Mi-ai dat să aleg între o stradă îngustă, incomodă şi sinuoasă… dar, care este salvatoare… şi o stradă largă, comodă, dar sortită pierzării…
Mă întreb ce pot să vreau mai întâi de la Tine… Totul şi nimic… Totul pentru că eu sunt săracă în virtute… Nimic, pentru că nu pot cere mai mult decât dragostea prin care tu, m-ai dăruit-o odată cu viaţa… Ar trebui numai să ascult în tăcere, cuvântul Tău… să experimentez şi să exercit dragostea pentru orice…dar, cât de greu este în întunericul acestei lumi… în care suntem conduşi de aici, încolo numai de făţărnicie!…
Să învăţăm să nu ne judecăm aproapele „… care este fără de păcat, să arunce primul piatra”. Dumnezeu este singurul care cunoaşte inimile noastre! … să ai milă de noi şi să ne eliberezi de orice gând rău şi de părtinire faţă de apropiaţii noştri… Dumnezeu a făcut atât de mult pentru noi, şi noi cred că putem face ceva mai mult pentru el…
Îţi mulţumesc Doamne că m-ai lăsat să aleg şi pentru că… nu mi-ai scris o scrisoare… m-ai învaţat în fiecare zi să iubesc cu adevărat, că în fiecare moment se poate aprinde în noi scânteia dragostei de Dumnezeu…credinţa!… o sursă nestinsă de iubire pentru mine însămi, pentru oameni şi pentru toate creaturile, pentru creaţie şi pentru veşnicie care va veni!

Cu dragoste, Lilium