Când plouă cu petale…


Acolo, undeva, sus, este tristeţe în perfecţiunea închipuită… este melancolie în frumuseţe… pentru ca noi să înţelegem, că lucrurile sunt trecătoare… Adică, ceea ce este perfect acum, se poate transforma foarte rapid… de aceea, încearcă să profiţi cât poţi…

Când ploua cu petale..Când plouă cu petale…Tu… să te ascunzi prin visul meu… şi printre săruturi, să-mi faci aripi din ele… şi să mă duci în zbor, printre norii pufoşi… cu părul acoperit de petale de flori… Şi să iubeşti toate camerele sufletului meu… ce pare diafan… ţesut din raze de lumină şi iubire… Acum… că se întâmplă… temerile mele se vor topi departe… şi voi aluneca cu tine… sub o ploaie de petale de flori, într-o transă narcotică… du-mă, departe!… într-un vis de iubire, de unire a simţurilor într-o dulce complicitate a sufletelor noastre… flamânde…
Şi, când nu mă vei mai iubi… Bobocii vor cade, nu vor mai înflori… vor fi luaţi de vânt… şi până a doua zi, vor fi uitaţi… aşa se-ntâmplă în viaţă…şi aşa se va întâmpla şi cu fericirea noastră, cu dragostea noastră…aşa se va întâmpla şi cu noi… vom fi uitaţi… ca visele…
Cu dragoste, Lilium

Reclame