Așează-te…


Așează-te în brațele omului în ale căror mâini te încrezi…

mainiCu dragoste, Lilium

Reclame

Un Gentleman…


Se comportă cu amabilitate din impulsul inimii sale…
Este curajos, pentru că are o conştiinţă nulă de infracţiune… el nu are nimic de care să se teamă…
Nu se simte niciodată jenat, pentru că se respecta pe sine şi este profund conştient de intenţiile lui corecte…
Îşi ţine de onoarea nepătată şi… pentru a păstra părerea bună a altora despre el, nu agreează impoliteţea…

Un Gentleman..Respectă chiar şi prejudecăţile oamenilor pe care îi crede că sunt cinstiţi…
Se opune fără amărăciune şi urlete… fără a admite înfrângerea…
El nu este niciodată arogant, niciodată slab…
Se poartă el însuşi cu demnitate, dar niciodată nu este orgolios…
Este prea înţelept să dispreţuiască nimicuri… şi este prea nobil pentru a fi stăpânit de ele…
Este respectuos superiorilor fără slugărnicie… politicos cu cei egali lui … şi bun cu cei inferiori lui…
Se poartă cu graţie în toate locurile, este drăguţ dar niciodată prea familiar… este binevoitor fără afecţiune…
El uneşte delicateţea manierelor cu fermitate minţii…
El comandă cu o uşoară autoritate… şi cere favoruri cu graţie şi siguranţă..
Cu dragoste, Lilium

Ea, femeia…


Ea, femeia…  poate face faţă stresului şi poate căra poveri grele în suflet… Ea zâmbeşte atunci când simte că ar urla pentru că totul se prăbuşeşte… si cântă când simte că va plânge mai abitir decât norii… Ea plânge atunci când este fericită şi râde atunci când îi este teamă… Ea este uneori naivă și suavă, alteori energică și răzvrătită… dar, femeia completează și împlinește bărbatul… învăluindu-l, tulburându-l, agitându-l și picurându-i în suflet, asemenea unei  licori fermecate… dragostea ei… întotdeauna necondiţionată… chiar dacă îi este teama că va fi rănită…cu sau fără voie… chiar dacă ştie că de cele mai multe ori va auzi vorbe dulci, dar false… şi-i vor rămâne doar săruturile reci… fără să mai audă şoapte de iubire… Ea, îţi va zâmbi chiar şi cu inima frântă… şi va continua să-ţi spună vorbe pline de iubire… şi te va iubi fără nici o limită şi fară teamă… te va iubi până la ultima suflare…

Ea, femeia…Doar unui singur lucru nu îi dă importanţă … şi uită!… uită să îşi preţuiască de cele mai multe ori, adevărata ei valoare… Femeie…lasă-i pe toţi să te iubească…învaţă-i să iubească… aşa cum tu ştii să iubeşti… arată-le ce vor pierde dacă se vor juca cu inima ta… iubeşte!… asta ţi-e menirea… unde-i iubire… este viaţă zămislită prin femeie…
Cu dragoste, Lilium

Protecţie…


Vino aici şi dă-ţi jos hainele… şi odată cu ele aruncă şi îngrijorările pe care le cari cu tine mereu… vârfurile degetelor mele pe spatele tău… vor fi singurul lucru pe care îl vei simţi… înainte de a adormi… şi zâmbetul meu va fi ceasul de alarmă pentru urechile tale… în fiecare dimineaţă…
Vino aici şi dă-ţi jos hainele… şi odată cu ele aruncă şi greutatea fiecarei zile de ieri pe care o porţi pe umerii tăi…

Protectie..…este ceva atât de protectiv şi sexy atunci când un bărbat te acoperă… cu el…. sărutându-ţi spatele… tandru, trezindu-ţi toate simţurile…  dragul meu….când se întâmplă acest lucru…eu sunt a ta pentru totdeauna…şi încă o zi…
Cu dragoste, Lilium

Cerul şi dragostea (lui)…


Mă simt foarte rău doar la gândul că ţi-aş fi putut răni zâmbetul… că aş fi putut, cumva, umbri soarele care strălucea în tine… trăiam în tine, mă hrăneam cu dragostea ta… din lumina ochilor tăi mari, atât de frumoşi… urăsc şi nu îmi este bine când mă năpădesc gândurile că ţi-am făcut rău… Vinovăţia este atât de puternică încât îmi distruge, îmi şterge orice stare pozitivă…. dacă mă gândesc şi că te-aş putea pierde… totul se întunecă în jurul meu… 

nerabdareTu, eşti curcubeul ce colorează viaţa mea şi numai tu eşti măsura a ceea ce este frumos, sau bun… sau rău… Te iubesc, precum stelele iubesc cerul, te iubesc cum focul iubeşte lemnul… fără tine nu aş mai putea arde şi nu aş mai putea exista… Te iubesc cum albina iubește mierea… care dă viaţă şi ia viaţă… te iubesc cum marea iubeşte ploaia… prin intermediul căreia se reîntregeşte şi revine la viaţă… şi plâng… plâng, gândindu-mă cum ar fi fost să avem propriul nostru fiu… Un micuţ cu zâmbetul tău şi dorinţa ta de a iubi lumea… 
Nu îndrăznesc să te rog să mă crezi, nu te pot ruga să mă crezi… dar, mi-aş dori… îmi doresc aşa cum deşertul sufocant doreşte apa din valuri… îmi doresc aşa cum un condamnat la moarte doreşte încă un moment de viaţă… Ieri, când mi-ai luat mâinile în palmele tale, mie îmi era dificil să mai îmi dau seama care erau mâinile mele şi care erau ale tale… acea atingere m-a facut să intru în sufletul tău şi să nu mai vreau să ies afară… să nu mai ies niciodată… Lacrimi, durere, la ce mai servesc acum… dacă tu nu mai poţi ajunge la inima mea… şi nu mai poţi citi sub cicatrici şi răni gândurile mele, care sunt numai pentru tine…e tardiv?… eu nu pot… nu pot să îţi spun adio, ar fi ca şi cum aş deveni orb… pentru că nu mai pot vedea o altă femeie… aşa cum te văd pe tine… Aş vrea să-ţi stau alături o viaţă, să îţi privesc ridurile de pe faţa frumoasă… deşi, prea timpuriu încercată de viaţă… aş vrea să mă înarmez cu certitudinea prezenţei tale, până în ultima zi a vieţii noastre… 

Dumnezeule, nu ştiu dacă exişti… eu însumi m-am îndoit de existența ta de multe ori şi… mă simt nedemn să te chem acum… mai ales acum, în disperarea cea mai sumbră… Dar, dacă tu chiar crezi că această iubire nu ar fi trebuit să se piardă… zâmbeşte acestei dragoste atât de încercată… Eu sunt gata să dau chiar sângele meu şi să-l transfer în inima ei rănită… până la ultimul meu respir… Vântul apatiei bate puternic în inima mea ponosită, ca şi corpul unui om trecut prin tirul remuşcărilor… suflă puternic prin miile de găuri sculptate de gloanţele cuvintelor… şi fărâme de piele flutură ca o fereastră la o fermă veche, abandonată… 

Acum, toate speranţele mele vor naviga închise într-o sticlă … pe mările iubirii… până când într-o zi, o vei putea culege… și, citind conţinutul te vei gândi la mine şi poate vei înţelege cât de mare şi adevărată este iubirea mea… Nu!… această sticlă nu vreau, nu trebuie să eşueze pe nisipul uitării… unde zilele trec rapid şi lipsite de amintirile trecutului şi ne împing spre braţe noi, ale altcuiva… Nu am avut încrederea ta şi nu am câştigat-o niciodată… ar fi trebuit să fie suficient un sărut… şi poate… furia s-ar fi potolit, dar… 

Urmele paşilor mei , precum norii… au călcat în picioare şi au murdărit albastrul cerului…Ştii?…odată ţi-am spus că dragostea adevărată este ca cerul… se poate întuneca, dar nu se poate termina vreodată… şi acum, doar mă întreb, dacă tu… încă mai crezi… în mine şi în dragostea mea…

Cerul si dragostea(lui).. Cu dragoste, Lilium

Trecerea interzisă!


Puţini bărbaţi sunt capabili să pătrundă în inima unei femei şi să o facă să-şi deschidă trupul până la extazul sublim…  Pe de altă parte, puţine femei sunt capabile să îşi ofere inima şi trupul necondiţionat, în numele iubirii supreme… De ce sunt atât de puţini oameni care pot şi au curajul să se deschidă în faţă iubirii?… probabil din Teamă … teama că sentimentele lor vor fi refuzate, teama de a avea încredere… şi preferă să se ascundă în spatele zidurilor ridicate împrejurul inimii, pentru protecţie… Dar, o viaţă trăită numai cu teamă, refuzând să primeşti şi să daruiresti iubire… mai este o viaţă?…

Trecerea interzisa!

Teama, ne face să negăm  iubirea… ne face să refuzăm să ne deschidem şi să ne oferim fericire… da, vorbesc mereu de Fericire…  Teama sau refuzul de a te deschide în faţă iubirii reprezintă unicul şi adevăratul motiv pentru care viaţă amoroasă şi de cuplu are de suferit… Teama creează ziduri de apărare clădite din neîncredere, şi îţi închide sufletul şi trupul,  astfel încât iubirea are “interzis” în interiorul tău…  şi nu mai simţi, nu mai vezi nimic în afara egoului tău…

Mereu am spus că “nu m-a îmbătrânit calea bisericii”… fiecare înţelege ce vrea!… Ce vreau să spun cu adevărat este asta… eu, am înţeles şi am observat la relaţiile pe care le-am avut sau la cele ale persoanelor pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului, faptul sau adevărul  că… Bărbaţii sunt speriaţi de profunzimea iubirii femeilor şi de energia pe care ele o emană prin sexualitatea şi prin emoţiile lor… În acelaşi timp, chiar dacă sunt speriaţi, ei îşi doresc  doar să fuzioneze complet cu iubirea femeii şi cu energia pasională a acesteia… Ca să facă faţă uriaşei energii a iubirii unei femei, fără a o lua la fugă… bărbatul trebuie să îşi depăşească teama… dar, din păcate, majoritatea bărbaţilor nu reuşesc…

În momentul când femeia simte că bărbatul nu reuşeşte, deşi inima şi trupul ei tânjesc după  iubire, preferă să nu-şi mai asculte inima şi… se ascunde… se ascunde sub masca unei vieţi dăruite carierei, familiei, prietenilor şi distracţiilor… Da, va asigur că aşa este!…de fiecare dată, eu am învăţat să mă „descurc” şi să îmi rezolv singură treburile, “uitând” de dorinţele cele mai profunde ale inimii mele… Care e afost realitatea?… m-am încurcat din ce în ce mai mult…  mi-am ocupat mintea cu treburile de zi cu zi şi cu listele lungi ale activităţilor pe care le aveam de făcut… m-am concentrat asupra obiectivelor financiare sau m-am dedicat unei cauze sociale ori, cine ştie ce naiba alte sarcini mi-am mai trasat singură… mi-am petrecut timpul alături de prietenii, am făcut călătorii, am încercat să am grijă de mine…  Nu, nu e nimic rău în asta, dar totuşi în adâncul sufletului ştiam şi simţeam că lipseşte ceva în viaţă mea…iubirea…

Ştii, după un timp începi să te obişnuieşti să trăieşti cu această rană şi, să te îngrijeşti singură… pentru că, dacă nu depinzi de iubirea unui bărbat, înseamnă că nu poţi depinde decât de ţine însăţi!…  dar, oricât de mare ar fi succesul pe care îl ai în carieră şi oricât de confortabilă ar fi viaţă ta, simţi totuşi că îţi lipseşte ceva… În adâncul fiinţei tale, continui să visezi să faci dragoste cu un bărbat adevărat, că te vede aşa cum eşti tu… şi te ajută să te deschizi sub privirea lui iubitoare, prin atingerile sale şi prin dorinţa profundă a inimii sale.

Trecerea interzisa! 1

În secret, îţi doreşti să te abandonezi în braţele unui bărbat care să fie demn de încrederea ta… fără să îţi fie teamă că acesta te va răni mai devreme sau mai târziu… şi dacă vreunul va reuşi să pătrundă în adâncurile fiinţei tale… nu lăsa ca prima care va ieşi la suprafaţă să fie durerea ta… îl va speria şi poate că îl va alunga… Femeie, trebuie să începi să nu te îndoieşti de iubire!… Îţi vei pierde pentru totdeauna încrederea în bărbaţi… De aceea, lasă zidurile din jurul inimii tale să cadă!… şi atunci, când un nou bărbat încearcă să ajungă la tine, nu se va mai lovi de toate zidurile cu care te-ai înconjurat… dacă laşi zidul, El poate vedea pe faţa ta urmele lungilor ore sau anilor în care te-ai adunat în tine, în timp ce inima ta îşi dorea să se abandoneze complet… Privindu-ţi mersul, el va recunoaşte stresul creat de incapacitatea de a-ţi oferi ofrandă totală, trupul tău… deşi,  esenţa inimii tale ar prefera de o mie de ori să fie sclava iubirii… să se unduiască sub presiunea plăcerii nesfârşite a iubirii… Dacă îţi va privi inima, el va intui imediat existenţa indicatorului: „Trecerea interzisă!”…  aşa că, va refuza să pătrundă prea adânc în viaţă ta… dacă tu nu îl laşi…

Cugetă bine la cele ce am spus mai sus şi decide ceea ce crezi că va face bine sufletului tău… Soarta iubirii şi a fericirii tale este în mâna ta!… Încearcă să decizi cu inima şi la să raţiunea să se odihnească un pic!…

Cu dragoste, Lilium

Mâine şi… Azi…


Nu mă aştept ca bărbatul pe care îl iubesc să fie bronzat, statuar, frumos şi perfect psihic … dar, mă aştept ca atunci când se va uita la mine… privirea să îi fie plină de dor, de dorinţă şi de dragoste, indiferent dacă eu nu sunt tonifiată , tânără şi frumoasă…

Mâine si… Azi…Bărbatul pe care îl iubesc, trebuie să mă iubească pentru cine sunt si cum sunt… şi afecţiunea lui să nu se bazeze pe faptul că arăt într-un anumit fel… eu nu aştept asta de la el, îl voi accepta cu toate defectele şi imperfecţiunile lui… şi îl voi iubi chiar mai mult, pentru ele… deoarece acestea sunt parte din el şi pentru că îl iubesc…
Şi dacă, el nu mă poate iubi cu toate imperfecţiunile şi defectele, atunci… înseamnă nu mă iubeşte deloc cu adevărat… nu îmi pot trăi viaţa făcând mereu efortul ca pentru ziua de Mâine, să fiu cineva mai diferit şi „mai bun” decât cine sunt eu acum… pentru că acel Mâine poate să nu vină… eu sunt, cine sunt eu… Azi…
Lasă pe cineva să te iubească aşa cum eşti… aşa, cu toate greşelile tale… aşa, neatractivă cum te simti uneori si… ca neîmplinită, cum crezi că eşti… A crede că, trebuie să-ţi ascunzi toate părţi tale care sunt rupte… de teama că altcineva este incapabil de a iubi ceea ce este mai puţin perfect… este ca şi cum ai crede că lumina soarelui este incapabilă de a intra pe un geam spart şi să lumineze o cameră întunecată…
Cu dragoste, Lilium