Ceea ce contează…


Iubirea este ceva diferit de la o persoană, la alta… Iubirea este acea alegere de a fi alături de cineva în ciuda inimii sale… murdărită cu petele neîncrederii și frustrării… Iubirea este răbdătoare şi bună… este deliberată… Iubirea este grea… este durere şi sacrificiu… sunt acele momente când, chiar dacă vezi întunericul în persoana cealaltă… tu, sfidezi impulsul de a o rupe la fugă…

Ceea ce contează..Puterea iubirii face să se nască în noi dorințe incredibile… fantezii… dar, atenție!… nu toate dorințele sau fanteziile sunt menite să fie încercate, atinse sau cu experimentate… riști să uiți de cel de lângă tine… și chiar de tine… a te proteja pe tine şi ceea ce ai construit în jurul tău, este mai important decât fantezia sau visele…

Întotdeauna, trebuie să avem grijă să onorăm angajamentele din viaţa reală… înaintea fanteziilor… Respectă-ți întotdeauna dragostea… Amintește-ți mereu că inima şi sufletul tău sunt înaintea oricui altcineva… fă un pas înapoi şi amintește-ți ce te-a făcut să o/îl iubești prima dată… şi sigur vei renunța la lumea fanteziei în favoarea realității… și a iubirii, a ceea ce contează cu adevărat în viața ta…

Cu dragoste, Lilium

Reclame

A fi adevărat…


Nu vreau să rănesc pe toată lumea… nu vreau să rănesc pe nimeni de fapt… dar, e greu când fiecare alegere pe care o faci, are un impact asupra cuiva…  aş putea face ca el?… sau… aş putea face ca ei?… cum aş putea să mai ştiu ce mai înseamnă a fi corectă?…

A fi adevarat…Dacă răspunsul ar fi atât de simplu, poate că în primul rând aş fi corectă cu mine… aş face totul după bunul meu plac… nu spun asta la modul frivol… ci datorită faptului că singurul mod de a fi corect cu cineva, este acela de a şti în primul rând să fii corect cu tine… să rămâi fidel şi autentic în sinele tău… pentru că dacă nu eşti aşa, atunci totul este doar un joc… trebuie să încerci să găseşti echilibrul în tine…  încercând să păstrezi toată lumea fericită, încercând să eviţi conflictul şi menţinând pacea… aşa cum am făcut atât de mult timp… dar, tot nu mi-a reuşit… chiar dacă nu i-am rănit pe ceilalţi, m-am rănit pe mine… şi atunci?…
Vin acele zile când simţi că este mai uşor de zis decât de făcut ceva… în unele zile te simţi ca şi cum ai fi adevărată numai dacă ai fi tu, autentică… fără mască… şi asta este cel mai greu lucru din lume… în unele zile simţi că ţi-ar fi mult mai uşor doar ţinând toată lumea fericită… şi astfel, să uiţi de tine… Dar… ştiu că acestea sunt zilele când e nevoie să mă opresc să mai gândesc… Acestea, sunt de fapt zilele când indiferent de ce simt, trebuie să pun un picior în faţa celuilalt… pentru a merge mai departe… să iau fiece zi pe rând, încet… şi să mă concentrez numai asupra a ceea ce trebuie să fac… Pentru a ajunge acolo… la acea linie de pornire… pentru că numai atunci când voi fi acolo, va deveni clar răspunsul… numai atunci voi putea să văd adevărul… numai atunci când voi fi acolo, voi şti… ce pot realiza cu adevărat şi de ce am nevoie pentru  viitor…
 Dar… dacă nu ajung niciodată acolo… dacă voi renunţa la drumul lung şi o voi lua-o mai uşor, pe scurtătură… aşa cum am făcut de prea multe ori în trecut… probabil, voi ajunge pur şi simplu să mă urăsc şi în cele din urmă… asta îi va răni pe toţi… la naibilui!… fac ce fac şi am ajuns de unde am plecat… cum aş putea să ştiu ce înseamnă a fi corectă?…
Cu dragoste, Lilium