O uşă… care se închide


Nu mai este nimic de făcut, chiar dacă am nevoie de tine… la punctul în care am ajuns, deja prezint simptome de sevraj… altă dată îmi era suficient să mă uit în ochii tăi şi… îmi era bine… acum, am privit în ochii tăi şi am văzut lucrul de care mi-a fost teamă mereu… îmbrăţişările, sărutările, zâmbetele, râsetele…s-au dus… brusc, mă trezesc singură… şi am senzaţia că sunt în mijlocul unui coşmar… şi îmi vine să strig ca o nebună, aici, în mijlocul devastării totale… simt şi ştiu că este ceva care ne va duce departe unul de celălalt… întotdeauna a fost ceva, acolo… şi am ignorat, de dragul iubirii sau… de dragul tău… 

O usa... care se închideToate lucrurile ce ni se întâmplă, fie că sunt de bun augur sau nu… toate, în cele din urmă într-o zi ajung la final… tristeţea imensă pe care o simţeam mereu când plecai, nu o vei înţelege niciodată… acum, eu voi fi cea care va merge mai departe, care va pleca… de ce o iubire atât de totală, reală, intensă, trebuie să devină limitată, forţată şi sacrificată?…
Nu voi înceta să repet niciodată… că viaţa este scurtă!… şi fiecare zi trebuie trăită… frumos şi cu bucurie, ca şi cum ar fi ultima zi pe pământ… nu în tristeţe şi durere… Nu vreau să-mi mai irosesc zilele!… Nu vreau să fiu strivită de mecanismele „obligaţiilor” cotidiene… pentru că, pierdem din vedere importanţa sentimentelor şi emoţiilor… şi riscăm să vedem prea târziu să le-am ruinat pentru totdeauna… Te cunosc dintotdeauna, ştiu cum şi unde ne-am cunoscut prima dată… cu mult înainte să ştim că suntem legaţi… sufletul meu te caută… am nevoie de tine… am nevoie să aud că şi ţie ţi-e atât de dor, încât te doare… dar… nu mai vreau să te întorci la mine, la dragostea care o dată a fost ceva, de nedescris… eu voi rămâne lucidă, voi merge mai departe…singură … şi poate, doar voi descrie, acea dragoste ca de vis…
Puteam să stau oriunde, să nu am nimic… important era ca să fim împreună… dar timpul, inexorabil, se duce… acele se rotesc, se transformă… zi după zi… şi într-un moment bate la uşă clipa plecării… a fost o călătorie plăcută, atât de intensă, până la un punct… ca o îmbrăţişare tandră, continuă… şi din senin, un fulger… şi m-am trezit în faţa unei uşi nenorocite, care se închide… şi retează totul cu o singură lovitură, un vis… e ca un duş rece care instantaneu mă aduce înapoi la realitate… am pierdut pariul cu dragostea… tu dispari… şi eu mă trezesc singură… dar acum nu mai pot visa… toate acele sentimente minunate dispar odată cu tine… ca şi când n-au fost trăite nicând… privesc în jur cum totul e distrus… nu pot opri plânsul… nu plâng pentru tine, ci plâng pentru ea…pentru dragostea mea… e în agonie… şi în seara asta şi-n altele viitoare, va fi singură, fără noi… dar, o voi lăsa în pace, o voi lăsa să moară… aşa i-a fost destinul… în tine, a existat ceva care vroia să plece şi… ţi-am dat drumul… mi-ai spus că mă iubeşti si ai nevoie de mine… dar, e târziu acum… sentimentul pe care-l încerc e durere, şi simt… că mi se face un nod în gât…
Cu dragoste, Lilium

Reclame