Urmează turma… sau nu!


Să fii tu însuți în viață este o mare calitate… un succes personal. Pentru că este foarte greu… si uneori… ne temem să fim noi înșine. Dar… în ciuda temerilor… continuăm să fim cine suntem.
manipulareDa… dezamăgim oameni… și suntem dezamăgiți.
Dar… cu fiecare zi care trece… învățăm tot mai mult…
Acum… depinde de fiecare… cata putere are sa-si urmeze propriile principii… sau prefera sa mearga dupa turma si sa uite de el insusi…..
Poate pierzi… poate esti vazut altfel … dar e preferabil sa stii ca traiesti pentru tine… nu doar existi… pentru a da bine in „turma”.
Stiu…cu greu ne putem păstra principiile și propria mentalitate…si…cu greu putem face față principiului: „urmează turma”.
Cu greu putem fi noi înșine…
Ne temem sa fim N O I…

Arramya

Reclame

Viaţa…


Câţi dintre voi oare nu v-aţi gândit şi nu v-aţi pus aceeaşi întrebare ca şi mine… oare ce este viaţa?!… eu una recunosc, este o întrebare care revine sistematic în mintea mea… şi de câte ori cred că am înţeles sau sunt aproape de răspuns, parcă mă îndepărtez şi mai tare de el… trebuie să spun mai întâi că, dacă fiecare dintre noi am şti să ne trăim viaţa, ar fi într-adevăr un lucru minunat… eu, am încercat mereu să o trăiasc cât pot de bine, evident cu urcuşurile şi coborâşurile care mi le-a oferit… care, practic tocmai acestea  au fost cele care m-au ajutat să merg mai departe şi mi-au oferi bucuria de fiecare zi… pentru a merge înainte… toţi avem probleme, dar mergem înainte cu puterea pe care o avem în noi şi care ne ajută să zâmbim din nou… de fapt, cred că asta este viaţa… un lucru minunat…  cu dificultăţile sale, cu problemele sale, cu momentele sale bune…  şi a cărei definiţie este  condiţionată prin faptul că trebuie să o trăim la cote maxime, cât mai bine şi mai frumos… pentru că nu poţi trăi decât o singură dată…
Viata..Viaţa este un bun preţios… şi imprevizibil…  drept dovadă că mulţi vorbesc despre soartă, noroc şi ghinion… dar, în parte cred că a arunca vina pe destin este greşit, pentru că viaţa o construieşti tu… cu alegerile tale, care pot fi corecte şi greşite… cu riscul că va trebui să plăteşti consecinţele la un moment dat… într-adevăr, nu avem capacitatea de a schimba multe din lucrurile pe care viaţa ni le pune în faţă… dar, putem alege… putem alege cum să le înfruntăm, cât să ne afecteze şi modul în care să ne putem transforma interior… chiar dacă la un moment dat am simţit că am o viaţă dublă şi am ştiut că nu aceea era calea dreaptă… pentru că o persoană nu va fi a ta, dacă nu împărtăşeşte cu tine anumite momente… aşa cum este foarte adevărat că, atunci când dragostea începe cu o persoană, viaţa pare frumoasă, plină de culoare… eu, încerc să trăiesc liniştită, cu spontaneitate şi dorinţa de a trăi frumos… deşi, uneori sufăr… dar, voinţa, dorinţa şi iubirea din mine mă fac să merg mai departe… cu genunchii, capul, şi coatele julite, sângerânde… dar merg mai departe… aşa este viaţa şi eu vreau şi îmi permit luxul să îmi doresc să o trăiesc… la modul meu…
disc vinilBineînţeles că mai suntem asediaţi şi de acele amintiri care rămân în mintea noastră… fiecare cel mai mic detaliu despre el sau ea,  va fi întotdeauna prezent în mintea ta… de exemplu, ziua în care v-aţi sărutat prima dată sau aţi făcut împreună chiar şi cel mai insignifiant lucru împreună pentru prima dată… sigur , vor fi doar amintiri…  dar totodată mereu va exista o primă dată pentru ceva… dacă stai să te gândeşti  poate părea de multe ori că o amintire nu este nimic… pentru că nu se poate atinge sau trăi… dar ai trăit-o, cândva… şi este importantă şi face parte din viaţă… acea viaţă, care, din păcate nu este întotdeauna uşoară, dar este la fel de uimitoare pentru că îţi oferă la schimb multe alte lucruri extraordinar de frumoase… de exemplu, dragostea… acea viaţă care îţi face atât de multe surprize atunci când te aştepţi mai puţin… te afli  într-o situaţie, fără măcar a realiza la început că eşti în ea… ştii doar că este o chimie, cuvinte se caută şi se completează, mai rău nici nu ai nevoie de cuvinte complicate sau vorbite… minţile şi inimile vorbesc în acea limbă mută şi ştiută doar de ele… şi te trezeşti că te îndrăgosteşti … totul se întâmplă atât de repede şi nu  îţi dai seama de nimic, ştii doar că te simţi bine… realizezi că vă este bine… o stare incredibilă de bine pune stăpânire pe tine şi tot ceea ce pare a fi în jurul tău… dispare… nu mai este…
Oricum, iar am plecat de la una şi am ajuns la alta… vorbă multă mai sunt!… definiţia exactă nu am găsit-o şi nici nu cred că există… ca şi concluzie, spun doar că viaţa nu este uşoară şi este compusă din tot şi din toate… bune sau rele, frumoase sau hâde… singurul îndemn de subliat ar fi… Permiteţi-vă luxul să vreţi, să doriţi şi să trăiţi viaţa la modul vostru!… este gratis şi colac peste pupăză este serie unică şi limitată… zic!
Cu dragoste, Lilium

P.S. Scuzaţi dacă am derapat puţin de la una la alta, dar capul e de vină… aglomeraţie mare  ♥♥♥

Din când în când…


Din când în când, viaţa trebuie să fie agitată doar un pic pentru a păstra lucrurile proaspete şi a ne deplasa pe direcția înainte…  trebuie să păstrăm o circulaţie constantă şi puternică a evenimentelor care se succed… astfel încât să nu stagnăm, să nu ne împotmolim în diverse cutume sau momente…  Aş asemui  viaţa unei carafe pline de suc de portocale sau suc de mere nefiltrat… de ce aiureala asta?… simplu!… după un timp, dacă nu se agită carafa, toate lucrurile bune din acele fructe, pulpa lor gustoasă… se vor acumula, aşeza, într-un un fel de „depozit” în partea de jos…  lăsând deasupra lichidul cu un gust slab şi diluat, lipsit de profunzime şi plinătatea potenţialelor arome… poate avea un gust bun sau mediocru, dar nu special, vibrant sau memorabil…

Din când în când…Şi să fim sinceri… este destul de uşor să-ţi pierzi interesul atunci când ceva este doar bine sau mediocru… nu este aşa?… Dar, dacă acea carafă plină de suc delicios este agitat regulat, toate acele sedimente dulci se vor dispersa într-un lichid glorios… revitalizându-te cu fiecare pahar rece turnat, astfel încât fiecare sorbitură va fi corpolentă şi aromată…. Aşa este şi în viaţă, iar eu îmi imaginez existenţa noastră cam aşa… Dacă agităm din când în când „carafa cu suc”,  care este viaţa noastră, într-adevăr viaţa va rămâne interesantă şi aromată, atât cât poate fi…  Dacă nu vom agita ”carafa cu suc”,  vom continua să bem lichidul apos din partea de sus, şi…  după un timp vom ajunge la sentimentul că lucrurile în viaţa noastră sunt liniare, că nu ni se întâmplă nimic şi habar nu avem… de ce…
Deviind de la „norma” noastră sau… îndepărtându-ne de la ceea ce este rutină şi familiar, putem deveni nervoşi…  Adică, care dintre noi preferă să fie în afara zonei lui de confort?… Dar, uneori, exact de asta este nevoie…”de o agitare”…  care, la naibilui, chiar ne este necesară!… Cine spune că lucrurile trebuie să fie întotdeauna într-un singur fel… sau abordate mereu în aceeaşi manieră?… De ce nu ne-am transforma lucrurile din capetele noastre, măcar câteodată… să vedem cum putem inspira ceva pentru a ne reîmprospăta şi a ne răcori sufletul?…  ceva mişcări curajoase?… Cu toată candoarea, vă spun că, eu personal mă simt înfometată şi însetată… de orice lucru care înseamnă viaţă şi provocare… şi mereu mă simt obligată să împărtăşesc, pentru că ştiu că aceste lucruri nu sunt unice şi nu mi se întâmplă numai mie…
Am trecut printr-o etapă dificilă…şi am realizat că viaţa mea ar putea fi cu siguranţă mult mai bună… „cu un gust mai complex”…  şi credeți-mă, sunt suficient de încăpăţânată , într-un mod bun… încât să vreau să experimentez aroma  vieţii cea mai profundă…  Ştiu că este acolo…şi mă aşteaptă să mi-o doresc, să o vreau… Remediul este destul de simplu… se impune să ies din zona de confort, pe care mi-am creat-o…  voi zgudui puternic “carafa mea de suc” şi voi lăsa toate aromele dulci şi profunde, să se amestece împreună … pentru plăcerea gustului suprem al vieţii… mi-e dor să văd lucruri noi, să experimentez situaţii noi, să învăţ lucruri noi… să gust lucruri noi!…
Cine ştie ce s-ar putea întâmpla!… încă mai am timp… mai am o viaţă de trăit!…  cel mai probabil!…
Cu dragoste, Lilium