Așează-te…


Așează-te în brațele omului în ale căror mâini te încrezi…

mainiCu dragoste, Lilium

Sentimente…


În primul rând, eu sunt recunoscătoare pentru că am sentimente… şi capacitatea de a le exprima… da, poate că asta înseamnă că port o ştampilă şi pot sfârşi prin a fi rănită… dar, de asemenea, înseamnă că eu pot trăi bucuria, dragostea şi fericirea… la fel de bine precum pot supravieţui, durerii şi tristeţii…

Sentimente..Şi poate că, înseamnă că spun prea multe, uneori… şi nu ştiu când să tac… dar, eu sunt bucuroasă că pot exprima ceea ce simt… aşa cum alte persoane pot alege să se descurce cum vor, în intimitatea lor… dar eu, cel puţin în inima mea ştiu că sunt întotdeauna deschisă  şi sinceră… nu ţin  în mine nimic şi nu joc jocuri de culise, murdare…
Şi acum, întreb…  de ce când doreşti ceva prea mult… dorinţa ta este respinsă şi nu se împlineşte?… şi… când nu-ţi doreşti deloc ceva, se împlineşte?… adică, ceea ce nu-ţi doreşti sau ceea ce nu-ţi mai faci speranţe că se va împlini… se împlineşte?… la naibilui, eu nu mai înţeleg nimic!…
Cu dragoste, Lilium

Noi…


Noi suntem raţionali în atât de multe privinţe… de multe ori, congenital ilogici… fiecare dintre noi suntem contradicţii umblătoare, manifestate în fiecare zi… trăim, respirăm, mergem,  ca şi cum am fi într-un paradox scos din paginile unei tragi-comedii nesfârşite …
Vrem dragoste… Vrem să fim  iubiţi…  Vrem să fim văzuţi în tot ceea ce suntem… şi să fim iubiţi pentru asta…

Noi..Ne dorim  aceste lucruri mai mult decât oricare altele… Dar, tot noi, putem ajunge la marginea extremă… şi să ne ascundem de noi înşine… de sinele nostru adevărat… şi inima asta, a noastră, care îşi doreşte cel mai mult să ştie că este dorită şi preţuită… de către un altul… dar noi, o ţinem încătuşată în subsolul fiinţei noastre,  în spatele uşilor masive atârnate de balamalele ruginite ale tăcerii… Ne temem… ne temem să ne expunem  sufletul… care cuprinde tot ceea ce suntem noi şi ceilalţi ar trebui să vadă… şi… să iubească la noi…
Ne luptăm să simţim şi… să nu simţim nimic totodată… Dorim pentru că trebuie, pentru că  viaţa fără dorinţă nu este viaţă deloc… acum, ne luptăm pentru a reprima şi a ne seda pe noi înşine…  luptăm pentru a evita riscul şi durerea… cu disperare…  ferindu-ne de suferinţă şi pierdere, ca şi cum aceste stări nu ar fi componente integrante ale iubirii…  a iubi şi a fi iubit…
Concluzia?… Noi, toţi, suntem nebuni!… nu cred că mai există vreunul sănătos pentru a pune diagnosticul…
…şi în noaptea asta, din nou, somnul meu s-a dus la dracu… poate ar trebui să merg şi eu acolo… poate că îl găsesc şi îi cer să îmi spună, cum este posibil să fie indiferent  la atât de multă dragoste ce zace-n noi?… în seara asta nu mai vreau nimic, poate…  pentru că mi-e dor, de tot… de noi…
Cu dragoste, Lilium

Când…


Fără tine mainile mele au nici un scop… şi aşa… ele pur şi simplu se odihnesc în poala mea…  în linişte… cu răbdare… aşteptând…dar… te întreb ceva… nu te superi, da?…

Cand..Când a fost ultima oară?… Ultima dată când cineva te-a sărutat…Cu dorinţă şi cu pasiune… Ultima dată când cineva te-a sărutat?… ca şi cum a însemnat ceva, cu adevărat… ca şi cum te-ar fi dorit… doar pe tine şi numai pe tine…ca şi cum nu ar mai fi existat nimeni altcineva pe lume… cu excepţia … Ta…
Când a fost ultima dată când cineva te-a sărutat?…Ca şi cum avea cu adevărat nevoie de tine… te dorea … Te iubea… Nu ţi s-a întâmplat?… păcat!… cred că, nici mie…

Cu dragoste, Lilium