Ea, femeia…


La Mulți Ani, Femeie!!!!
Cu dragoste, Lilium ❤

Lilium - Parfum De Femeie

Ea, femeia…  poate face faţă stresului şi poate căra poveri grele în suflet… Ea zâmbeşte atunci când simte că ar urla pentru că totul se prăbuşeşte… si cântă când simte că va plânge mai abitir decât norii… Ea plânge atunci când este fericită şi râde atunci când îi este teamă… Ea este uneori naivă și suavă, alteori energică și răzvrătită… dar, femeia completează și împlinește bărbatul… învăluindu-l, tulburându-l, agitându-l și picurându-i în suflet, asemenea unei  licori fermecate… dragostea ei… întotdeauna necondiţionată… chiar dacă îi este teama că va fi rănită…cu sau fără voie… chiar dacă ştie că de cele mai multe ori va auzi vorbe dulci, dar false… şi-i vor rămâne doar săruturile reci… fără să mai audă şoapte de iubire… Ea, îţi va zâmbi chiar şi cu inima frântă… şi va continua să-ţi spună vorbe pline de iubire… şi te va iubi fără nici o limită şi fară teamă……

Vezi articolul original 70 de cuvinte mai mult

Reclame

Definiţia dragostei…oare o ştie cineva?


Lilium - Parfum De Femeie

Te-ai întrebat vreodată ce este dragostea?… Profund, în linişte, intim, în inima ta… ce este dragostea?… Poate senzaţia unei clipe, pe care mulţi o numesc emoţie… dar, iubirea ce este?… Dragostea este o suflare de vânt care îţi mângâie inima?… Dragostea este sentimentul de speranţă în faţa unei rugăciuni?… Iubirea este acea pace infinită a unei mângâieri?… Dragostea… este căldura unei îmbraţişări sincere?… Dragostea este mirosul dulce al unui sărut pasional?…

Definitia dragostei...oare o stie cinevaDragostea… ce este dragostea?
Într-o clipită, totul se poate crea cu dragoste şi… într-o secundă totul se schimbă… Iubirea dă strălucire zilelor  care înainte erau toate la fel… este un licărir de bucurie în zâmbete de copii…  este o clipă şi totodată eternitatea închise în ea… Dragostea este un vis, o carte de poezii pe genunchi… este un cântec de leagăn seara… este prima întâlnire a îndrăgostiţilor, şi pudoarea primului sărut… Momente de eternitate închise pentru totdeauna într-un unic…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Vino în pat și ascultă ploaia cu mine…


Eu nu spun cum mă simt, pentru că modul în care mă simt nu s-au inventat cuvinte… În capul meu nu există momente mici sau amintiri pale… nu există conversații lipsite de sens… În capul meu sunt metafore și este soare… dar, sunt și furtuni atât de violente, încât mă rog ca să nu am nici un motiv pentru a mă simți dezrădăcinată… de tine…

mainiÎn capul meu cuvintele bat  la ușă… și se ciocnesc, și se rănesc… de nerăbdare… apoi alunecă speriate în gânduri… tu… spune-mi că mă iubești și că viața este frumoasă… spune-mi că lumea este o nebunie și că mă vei salva… și mai spune-mi că indiferent de ceea ce se întâmplă, vei rămâne până la sfârșit.. în viață, în moarte, în iubire… nu-mi pasă… toate spun că mă iubești… și eu știu… și cuvintele știu, și amintirile știu…

În capul meu am dat drumul speranțelor și temerilor mele… a sufletelor noastre obosite ce nu au putut ține pasul și își așteaptă șansa de a-și răscumpăra greșelile… suflete ce se știu bine și care încă se iubesc, în ciuda faptului că le doare, dar totuși… nu se opresc niciodată, pentru că iubirea le dă sens…

patefonÎn capul meu mă tem că în curând mă vei uita… și vei uita zâmbetul meu, sau cum vorbeam și râdeam… când mergeam pe jos, să ne plimbăm și toate amintirile despre mine… dar, mai presus de toate, mi-e teamă că voi uita cum îți străluceau ochii atunci când îmi vorbeai… mi-e teamă că voi uita căldura mâinilor tale și a trupului tău… și cum îți place să bei cafeaua… toate sunt temeri, ce se învârt în capul meu ca un vechi patefon și care amenință speranțele, visele…

… nu vreau să rostesc vorbe… doar ochii vorbesc uneori… dar, oare cine să-i citească?… vorbesc atât de plin și de profund încât aproape că te pierzi în  întunericul abisului lor… și vorbesc… aproape că rup și ard sufletul ce-l caută…  

… Și încă întrebi… iar ochii nu îți răspund și eu nu spun cum mă simt… nici nu mai știu dacă te-am pierdut pe tine sau… pur și simplu m-am rătăcit pe mine în cerul împestrițat din capul meu… în amintiri atât de vii încât le simt cum dor, și  mă fac să râd și să plâng deopotrivă…

… îmi spun de o mie de ori că trecutul este trecut, și… trebuie să plec, dar… cum poate fi trecutul doar trecut când îl văd în ochii minții în fiecare dimineață sau seară?…

E doar un trecut ce a trecut?… prea repede?… poate, dar a fost acompaniat de o inimă care bătea.. prea repede?… poate, dar e o inimă care a avut curajul să ia cheile de la ușile viitorului nostru… și să le ascundă în ritmul schimbat de lacrimile ce au renunțat să mai curgă pe obraji… și au luat-o în sens invers, spre suflet… și te-au chemat… Vino în pat și ascultă ploaia cu mine… hai, ploaia din suflet așteaptă să ne purifice… 

vino-in-pat-copy… știi, e ca atunci când cineva se strecoară în tine și, dintr-o dată, nu mai știi cum ai putut trăi vreodată fără el… vino, ploaia vorbește prin bătăile sincronizate ale celor două inimi zdrobite cumplit…din prea multă iubire… s-au întrecut care să iubească mai mult… au vrut totul și infinitul, din sufletul celuilalt… și acum s-au rănit în cioburi de vise furate…

… și ploaia de lacrimi recită sufletului poezii… și cuvintele călătoresc pe șira spinării ca un fior… cuvinte și vibrația vocilor sufletelor simt cum înfioară corpul ca o vrajă, o magie… chimia sufletelor noastre… chimie care a calmat mereu furtunile din noi…

… și ploaia din suflet vorbește mâinilor care încă mai încearcă să găsească statornicie în oceanul de gânduri, cuvinte și sentimente amestecate… și ne învață cum să nu mai ne fie teamă că ne julim genunchii ce tremură și-acum de-acel fior ce ne-a legat mereu…

Așa că, eu nu vorbesc despre ceea ce simt… cicatricile inimii mele sunt imagini colorate ale unor amintiri scumpe și vii… sunt precum cuvintele înșirate într-o carte… iar trupul meu se preface într-un roman, al căror pagini sunt în mâinile tale… și spun povești… despre iubire, minciună și trădare… acele fapte ce au însemnat o inimă pentru vecie… dar… fiecare sărut de noapte bună al stelelor din galaxia ce se învârte în capul meu, este o poezie a acelor cuvinte rămase nerostite… sentimentele sunt încă acolo, prinse în metafore despre curaj… chiar și atunci când nu mai am curaj să sper… și să lupt… pentru amândoi…

… doar ochii vorbesc… vrei să-i citești?…

Cu dragoste, Lilium

Cerul şi dragostea (lui)…


…dragostea adevărată este ca cerul… se poate întuneca, dar nu se poate termina vreodată… ❤ Lilium

Lilium - Parfum De Femeie

Mă simt foarte rău doar la gândul că ţi-aş fi putut răni zâmbetul… că aş fi putut, cumva, umbri soarele care strălucea în tine… trăiam în tine, mă hrăneam cu dragostea ta… din lumina ochilor tăi mari, atât de frumoşi… urăsc şi nu îmi este bine când mă năpădesc gândurile că ţi-am făcut rău… Vinovăţia este atât de puternică încât îmi distruge, îmi şterge orice stare pozitivă…. dacă mă gândesc şi că te-aş putea pierde… totul se întunecă în jurul meu… 

nerabdareTu, eşti curcubeul ce colorează viaţa mea şi numai tu eşti măsura a ceea ce este frumos, sau bun… sau rău… Te iubesc, precum stelele iubesc cerul, te iubesc cum focul iubeşte lemnul… fără tine nu aş mai putea arde şi nu aş mai putea exista… Te iubesc cum albina iubește mierea… care dă viaţă şi ia viaţă… te iubesc cum marea iubeşte ploaia… prin intermediul căreia se reîntregeşte şi…

Vezi articolul original 476 de cuvinte mai mult

Se spune că…


❤ Lilium

Lilium - Parfum De Femeie

Se spune că viaţa este doar un drum lung spre moarte… că moartea şi eliberarea sufletelor care rătăcesc în corpurile noastre… cam fără sens aş spune eu dacă m-ar întreba cineva…
Se spun că fericirea o întâlneşti doar o dată în viaţă, că trece ca şi un tren şi tu… trebuie să ştii cum să-l iei sau să-l laşi să plece, alegând în schimb fără să vrei un sărman taxi pentru a ajunge la destinaţie… mai se spune că moartea nu iartă… dar, la naibilui nici viaţa n-o face… deci, de ce dracului continuăm să dăm vina şi să blamăm singurul dar pe care îl avem?!… adică, pe ea, viaţa însăşi…

Se spune ca..Uneori, îmi amintesc visele pe care mi le făceam, când eram un copil, chiar dacă acum îmi par foarte îndepărtate… şi ştiu că am vrut cel puţin o dată unul în care schimbam soarta omenirii… e cam de râs…

Vezi articolul original 600 de cuvinte mai mult

Încrederea…


…un drum lung, plin de suişuri şi coborâşuri… ❤ Lilium

Lilium - Parfum De Femeie

Era odată o fetiţă, un pic prea înaltă pentru vârsta ei… drăguţă… care avea întotdeauna un zâmbet luminos chiar şi în momentele cele mai întunecate… care nu plângea niciodată în public şi căreia îi era frică să facă alegeri… constantă în spiritul ei vesel, optimist  şi întotdeauna cu nevoia de cineva care să o facă să nu mai gândească la ale ei… îi plăcea să cunoască oamenii, numai că… la scurt timp, realiza că pur şi simplu fusese greşit să îi cunoască… şi să le acorde încrederea ei…
Încrederea.În fiecare dimineaţă când se trezea avea multe speranţe, dar în loc de visele frumoase… găsea doar lacrimi… steaua ei părea a fi  întotdeauna deasupra unui abis… şi mereu gândea că este la un pas să cadă… şi ea încă nu învăţase să zboare… deci, trebuia să străbată la pas o cale lungă şi anevoioasă… ca să creadă din nou în oameni…

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult