Nu sunt obligată să mă prefac că sunt ceea ce nu sunt


Nu sunt obligată să fiu de acord cu ceea ce nu se potrivește cu felul meu de a fi, de a gândi… Nu sunt obligată să înghit tonul ridicat al unei voci, să-mi fie frică și să renunț la ceea ce gândesc și-mi doresc… Nu sunt obligată să pretind că mă simt bine cu cineva  care nu mă face să mă simt bine… Nu sunt obligată să trăiesc așa cum alții se așteaptă ca eu să fiu și să viețuiesc…

nu-sunt-obligataNu sunt obligată să fiu de acord cu ceea ce nu se potrivește cu felul meu de a fi, de a gândi, doar pentru a mulțumi pe alții… am vise, sentimente, voința mea, adică, nimeni nu mă cunoaște mai bine decât mine… dacă cineva vrea să fiu de acord cu el, va trebui să încerce să trăiască adevărul meu, să uite că este în contradicție cu mine… dacă aș fi de acord cu tot și cu toate,  nu aș mai fi eu… aș fi doar un robot, nefericit și frustrat…

Nu sunt obligată să înghit tonul ridicat al unei voci, fără motiv… mă simt jignită în demnitatea mea când cineva mă atacă în mod deliberat. De aceea, mă voi asigura că celălalt va înțelege foarte clar care sunt limitele răbdării mele.

Nu sunt obligată să insist într-o relație ce nu funcționează, să-mi fie frică și să renunț la ceea ce gândesc și-mi doresc și să pierd șansa de a fi fericită. Abandonul unei relații fără viitor este un act de mult curaj, necesită timp și… multe lacrimi… Dar, a rămâne ancorat, atașat de ceva ”gol”, poate doar răni și mai mult… A continua o relație doar din cauza temerilor și a jenei pentru eticheta ce o vor pune ”ochii” celor din exterior, ar fi una dintre cele mai proaste atitudini pe care eu o pot avea…

Nu sunt obligată să pretind că mă simt bine cu cineva  care nu mă face să mă simt bine… care nu-mi adaugă nici o plus valoare, din contră mă face să mă simt inconfortabilă cu mine sau… nimic… Nu trebuie să zâmbesc oamenilor falși, ipocriți, lacomi și lași… Voi sta la o distanță sigură față de tot și ceea ce transpira negativitate în jurul meu și nu mă poate face să mă simt fericită și mulțumită…

Nu sunt obligată să trăiesc așa cum se așteaptă alții ca eu să fiu, nu mă supun tiparelor arhaice care fac doar să aplatizeze tot ceea la ce vibrează inima mea… Sunt cineva care simte, iubește și urăște în ritmul esenței mele… cineva care simte că e o ființă plină de un foc viu, care  plânge, cade… și se ridică… iar și iar… cu forțe înzecite de a o lua de la capăt mereu…

Nu sunt obligată să plâng pe ascuns atunci când tristețea vine peste mine, doar pentru că alții pot să mă considere o persoană slabă… Puterea mea vine din durere, puterea mea se înzecește în timpul furtunilor mele emoționale, astfel încât vidul artificial creat în jurul meu, este depășit de voința de a trece peste.

Nu sunt obligată să accept tot ceea ce mi se întâmplă rău cu resemnare… Am dreptul să contrazic, să mă apăr, să strig durerea mea… ca să mă reechilibrez și să merg mai departe, eliberată de trecut…

Din moment ce eu nu rănesc sentimentele altora, din moment ce eu nu calc peste sufletul nimănui, mă pot elibera de tot ceea ce mă împiedică în drumul meu, ignorând ceea ce nu mi se potrivește, păstrând doar ceea ce mă ajută să devin mai bună, să văd adevărul și ceea ce îmi aduce lumină, care mă acceptă așa cum sunt, cu toată ființa mea și zâmbetul meu sincer…. 

Singurul lucru la care sunt obligată este acela de a fi fericită!!!

Cu dragoste, Lilium

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.