În orice moment…ai o alegere…


Ştim ce înseamnă cu adevărat a trăi ?… Avem acest curaj? ❤ Llium

Lilium - Parfum De Femeie

Viaţa, uneori este ciudată…de fapt, este ciudat şi uimitor totodată modul cum îţi rezervă surprizele… m-am tot gândit … nu înţeleg nimic…
Încercăm să fim mai buni… încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti, încercăm să nu facem persoana de lângă noi să sufere…mai bine acea suferinţă să ne afecteze pe noi… ne doare să ştim că persoana pe care o iubim sau este dragă sufletului nostru… suferă, ne doare să ştim că persoana de care ne pasă nu se simte bine, ne omoară gândul că persoana la care visează sufletul nostru, nu poate fi a noastră…sau am pierdut-o…

in orice moment ai o alegereNe doare… poate că, după atâta timp de suferinţă şi destin nedrept lucrurile nu se îndreaptă…ne doare să ştim că ceea ce visam nu se găseşte pe lumea asta, plină de ură şi de prostie…ne…

Vezi articolul original 459 de cuvinte mai mult

Reclame

Zborul sufletului pe aripi de fluture…


Dragul meu…Iată-mă aici!… stau şi mă gândesc, pregătită mai mult decât oricând…să scriu!… neştiind dacă este doar mâna care urmareşte creionul, sau…creionul îmi urmăreşte gândurile?!… E amuzant cum câteodată… încerc să fugăresc aripile unei inimi care vorbeşte fără cuvinte, fără filtru ..Este ca şi cum aş încerca să schiţez cu o linie infinită…orizontul, care separă cerul de mare… parcă sunt acolo şi scrutez cu privirea…ţin ochii întredeschişi pentru a mă concentra mai bine dar…mă predau, conştientă de faptul că, a încerca să-mi explic anumite lucruri este ca şi cum…aş fura magie, magiei…ca şi cum aş încerca să răsfir cu degetele un vis … e suficient doar să-mi sprijin degetele de el şi…ca o bulă de săpun, visul îşi dă ultimul său respir …

zborul sufletului pe aripi de flutureUneori, aş prefera mai bine…să zbor!…să zbor pe aripile unui fluture şi să-i respect delicateţea, pe care numai inima o poate simţi…aşa, cum doar un fior poate crea plăcere…aşa, cum doar o privire pierdută poate vedea…clar, până la capăt… Şi voi zbura pe aripile unui fluture colorat… încercând să dau glas unui vis … 
Cred că acest fluturaş încearcă să îmi schimbe domiciliul, ştiai?… Cred că, fluturaşul nu mă va duce acasă… simt o senzaţie ciudată…ca şi cum m-aş grăbi de la cer, la infern… într-o secundă…şi mai cred că… eu am consumat toate lacrimile mele pentru a ajunge să ating aceste cote… cum aş putea să renunţ acum ?!… Acum, când o zână micuţă mi-a atins acele picături de lacrimi şi le-a transformat… în picături de cristale…luminoase ca nimic altceva pe lume şi transparente ca dragostea noastră… delicate ca privirea ta care îmi înfioară tot corpul… Aceste cristale vor fi transformate în casa mea, refugiul meu… ori de câte ori voi vrea să mă opresc din zbor, doar să te văd…aşa cum eşti tu…
Ştii cum e atingerea unei zâne cu bagheta ei magică, care transformă cu o vrajă aproape totul într-un fior?… este exact aceeaşi vraja pe care o pot face mâinile tale… tu nu ai nevoie de gesturi mari pentru a mă fermeca…frumuseţea constă în faptul că tu, mă farmeci cu simplitatea ta…
Am simţit fiorul tău…şi m-am avântat la cer datorită privirii tale…de departe…Ştii, e ca atunci când te uiţi prima dată la mare!… pot să fug…şi să fug…să încerc să uit, dar tu… eşti mereu acolo, cu profunzimea ta, cu liniştea ta…care, într-un singur moment se transforma în pasiune…privirea ta mi se pare atât de transparenta încât, parcă îmi permite să-mi oglindesc chipul în ea… şi imaginea este atât de frumoasă încât vreau să o văd… iar şi iar…
Se spune că frumuseţea unei persoane este în ochii celui ce priveşte …Aşa este dragul meu!… reflexia unei privirii face totul mult mai magic…Eu, în ochii tăi văd imaginea mea, aşa cum nu am mai văzut-o niciodată! … Vreau să învăţ cu tine…cum să fac să zboare inima…cum să nu îmi fie teama că o să cadă… că pot fi sigură şi pot avea întotdeauna încredere în tine…
Ce dacă unii oameni cred că la toate există un sfârşit?! … Nu toată lumea poate vedea curcubeul în întuneric …Nu toţi pot zbura pe aripile unui fluture…Nu toţi pot trăi într-un cristal…Nu toţi pot fi ca Noi!…
Noi suntem apa şi pământul, noi suntem focul şi aerul…noi suntem alături doar printr-un simplu gest sau cu un cuvânt… cuvintele noastre nu au nevoie de voce, este suficientă doar o privire…ne privim în ochi sau ne simţim parfumul…zâmbim şi ne ţinem strâns de mână atunci când avem nevoie de Noi… Suntem două suflete care zboară îmbrăţişate pe aripi de fluture…
Iată-mă aici!…cum stau şi mă gandesc, pregătită mai mult ca oricând … să te iubesc şi mai mult!…nu ştiu dacă este inima mea care urmăreşte inima ta sau…inima ta îmi urmăreşte sufletul?!… E minunat!… e minunat cum aripile unor inimi care vorbesc fără cuvinte, fără filtru …s-au regăsit şi s-au îmbrăţişat pentru totdeauna…E minunat cum ele, sufletele nostre nu rătăcesc niciodată drumul…chiar dacă…noi, oamenii facem popasuri şi îl mai rătăcim câteodată…ele ştiu sigur şi mereu cum să îl găsească!…pentru totdeauna…
E minunat!…ele, sufletele noastre nu rătăcesc niciodată drumul… noi, oamenii facem popasuri şi îl mai rătăcim câteodată…ele ştiu sigur şi mereu cum să îl găsească!…

Cu dragoste, Lilium

Prinși…


Temperatura trupurilor unite crește, clipă de clipă… corpurile freamătă precum marea agitată de furtună… respirația se aude precum vântul ce se se furişează printre fisurile timpului… pielea asudă ca și cum ar fi udată de ploaie…

… suntem prinși în furtuna inimilor prinse într-un ritm năvalnic și doar de ele știut.

agonieCu dragoste, Lilium