… poate că, este timpul!


Toate poveștile de dragoste au capitole frumoase… indiferent de ceea ce se întâmplă mai apoi… amintește-ți!… și deschide o nouă pagină cu acele momente… iartă şi mergi mai departe…

este timpul să ierti… poate că este timpul să ierți… nu ai nevoie de un motiv ca să ierți, trebuie doar să lași lucrurile să meargă…înainte… dacă nu ierți, doar ești legat de un trecut care nu mai există… nu mai este real…

… poate că este timpul să ierți… poate că este timpul să privești în ochii celuilalt, împăcat… fără resentimente sau vinovăție… poate este timpul să te uiți în trecut ca un brav comandant de oști, încercat, care în ciuda unor bătălii pierdute… ține strâns în mână și în suflet… victoria… izbânda înțelepciunii dobândite în urma războaielor care i-au brazdat cu zeci și sute de cicatrici… inima…

E timpul să privești spre viitor… cu ochii încărcați și luminați de pasiune şi… iubire… nu răzbunare… Iartă şi vei vedea că și celălalt te va ierta…

…restul… depinde doar de tine…

Cu dragoste, Lilium 

În joacă, cu niște cuvinte…


Sfârșit… Câte inimi a rupt oare acest scurt cuvânt?!… un cuvânt atât de scurt și totodată atât de puternic doar pentru a nu te face să zăbovești prea mult asupra durerii ce o poartă de cele mai multe ori, cu el… un cuvânt scurt, în locul  „jocului” cu alte cuvinte inutile…

Și este uimitor cum acest cuvânt poate lua cu el… poate șterge… precum o viitură, toate poveștile noastre de viață… cu tot ce era acolo, în ele… și prezentul… și viitorul… chiar și pe noi… și ne va duce acolo unde  sfârșesc toate acele inimi zdrobite… acelea despre care nu se mai știe nimic, de mult… acolo unde și urmele se rătăcesc… împrăştiate, în cele patru zări ale neantului…

În joaca cu niste cuvinteSfârșit… ce cuvânt urât atunci când intră în inima ta… când, cu putere, reuşeşte să să-și facă loc în interiorul tău… și mai apoi lasă secătuit pe strada unei vieți pe care n-o știai… este un cuvânt scurt, dar când îi simți răsuflarea în jur, este cât o veșnicie… un singur cuvânt, dar atât de rece  încât îți dă frisoane… nu știu pentru ce straniu motiv, știu doar că are puterea de a-ți carboniza sufletul… o putere mare, imensă… care în cele din urmă dispare cu totul… ca și cuvântul… sfârșită…

Și… te trezești într-un final… ai răspunsul… se merită să fii tu!… se merită să încerci mereu, chiar dacă s-a sfârșit… cu speranța că binele, dragostea, dreptatea și frumosul vor învinge… chiar dacă ai fost insultat și ai fundul tăbăcit de șuturi… tu mergi mai departe, pentru că ai iubit și iubești… și pentru că ai încercat să faci frumos, ceea ce nu era frumos înainte… pentru că doi oameni nu se întâlnesc niciodată întâmplător… chiar dacă, din păcate,  momentul și situațiile nu au fost  în favoarea voastră… chiar dacă simți nevoia să fugi de tine, pentru că primul tău gând dimineața și ultimul tău gând seara, era el… fugi… pentru că nu mai vrei să fii îndrăgostit, pentru că trebuie să faci pace cu tine însuți și cu trecutul tău…

și mă întreb fără să vreau… de ce persistăm în a face aceleași greșeli?!…

Cu dragoste, Lilium