Blestemul…


A  fost blestemată… blestemată cu memoria lucrurilor și a faptelor, perfectă… fiecare senzaţie a fost înregistrată cu o claritate desăvârșită… fiecare atingere… fiecare gust… fiecare miros… fiecare cuvânt ce și l-au împărtășit…

Blestem..Vrea să meargă mai departe, dar… această blestemată de memorie perfectă, mai perfidă și rea decât o pisică neagră, o urmărește… și, o întoarce în timp…   înapoi, la ei… înapoi, la ceea ce a fost și la promisiunile de ceea ce ar fi putut fi…

Mai devreme sau mai târziu, poate va fi capabilă să renunţe la aceste amintiri… sau cel puţin să încerce să le îngroape… și, poate, că ar fi bine dacă le-ar acoperi cu noi amintiri… așa, precum un strat de vopsea proaspătă… care să redea culoarea unei vieți normale, acoperind memoria perfectă a unor lucruri și fapte… trecute…

Cu dragoste, Lilium