Și povestea merge mai departe…


Uneori, dorinţa este acelaşi lucru cu nevoia… şi, uneori, este ceva mai adânc… ceva care şopteşte, ceva care se sprijină de tine… ca un iubit în dans… ca un copil adormit pe umăr, ca secretul  unui prieten… o  vei purta întotdeauna , ca pe un inel sau ca pe un piercing al memoriei ce va purta dorința peste tot și toate…

Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…

Si povestea merge mai departe.Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?…  posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere…  la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…

Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…

Noi…  mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…

Cu dragoste, Lilium

Reclame

9 gânduri despre „Și povestea merge mai departe…

  1. Candva am crezut in tine – acum nu !
    Este usor sa adaptezi texte , sa le transcrii si sa-i tratezi cu aroganţă pe nevinovatii care ratacindu-se prin salile reci , neprimitoarea , incarcate doar de cuvinte de faţadă din care a fost scoasă cu precizie chirurgicala orice scanteie de suflet , de caldură , de bucurie – este usor deci sa tratezi arogant nevinovatele , modestele si dupa cum le privesti de la inaltimea Entitatii care te consideri a fi – insignifiantele comentarii .
    Nu renunta la atitudinea ta – este intr-adevar reprezentativa ptr. tine .
    Citeste-te doar tu pe tine , comenteaza-ti doar tu tie insuti .
    Si nu uita sa-ti raspunzi la comentarii – altfel ar insemna ca te desconsideri chiar si pe tine …

    Apreciază

    • Dl. sau D-na Nour, este parerea d-voastra si o respect… dar, sincer, nu inteleg comentul d-voastra… ma gandesc ca, poate, nu am pregatirea necesara… acest text chiar este printre putinele unde vorbesc despre mine si despre momentul dificil prin care trec acum… poate ca nu este cu subiect si predicat, dar aceasta sunt eu…
      p.s… si acum, am raspuns comentariului d-voastra… de obicei, intreb sau raspund eu singura in multe dintre textele mele… cat despre aroganta, pot spune ca sunt departe de ea… acest blog este pentru sufletul meu, nu pentru a arata cuiva cat de desteapta, frumoasa si superioara le sunt altora… eu sunt o femeie ca oricare alta, care traieste viata sa, cu bune,cu rele si care se elibereaza prin scris… nu ma cred scriitoare, nu tind spre spre ”inaltimi”… incerc doar sa raman umana si femeie, in lumea aceasta plina de rautati gratuite…
      Cu respect, Lilium

      Apreciază

  2. În ordine !
    Intamplator ne-am întalnit , ne-am certat , ne-am despartit .
    Dincolo de toate , sunt onorat si ma consider privilegiat de raspunsul Dvs elegant , rafinat , distins .
    Chiar dacă nu au fost ineplinite conditiile si protocolul liniar , avem meritul de a nu ne fi pierdut in complezenţe , rezultanta fiind un dialog atipic care poate sa denote spirit viu , neîngradit de uzuanţe …
    Cu stimă !

    Apreciază

  3. Este doar o poveste .
    Poate fi insignifiantă ori poate induce ganduri anume , dupa cum este sufletul si perceptia celor care o asculta si mai cu seama a celor care au capacitatea de a se apleca asupra ei cu intelegere implicita .
    Mai este si o poveste inca de sezon si poate ramane o poveste ptr. toate iernile care vor mai veni .
    Nu in ultimul rand , se constituie intr-un modest omagiu pe care vi-l datorez ori intr-o recunoastere tarzie a greselilor cu voie ori fara de voi pe care le comit si de care sunt responsabil , dincolo de motivatii nejustificante si scuze tardive .
    Peste toate se va asterne zapada , ori o sa vina primavara si vor fi cumva uitate .
    Ne vom mai aminti doar de zapezile de alta dată si de povestea unui Om de zapadă intarziat intr-un sfarsit de februarie .
    Asadar , iată povestea :

    Apreciază

  4. Omul de zăpadă ramasese în frig si în viscol , vorbind de unul singur :
    – Ce noapte frumoasă ! spunea el .
    Într-adevăr , luna facea zapada stralucitoare , stelele scanteiau iar copacii se îmbracasera în vată de zahăr .
    Dar cu cine sa împarti toate aceste frumuseti cand esti singur ?!
    Iar Omului de zăpadă îi scăpă o lacrimă care se transformă imediat intr-un minuscul ţurţure de ghiaţă …
    – Nuuu ! Nu esti singur ! se auzi o voce venind de pretutindeni . Vocea se transformă într-un vuiet prelung iar langă Omul de zăpadă apăru Văntul .
    – Pe unde am trecut eu , am vazut multi oameni de zăpadă ! spuse Văntul .
    – Uite , două străzi mai departe , chiar la intrarea în parc este o Fetiţă de zăpadă .
    Omul de zăpadă rămase pe gănduri … distanţa era imensa ptr. el . Cum ar fi putut vorbi cu Fetiţa de zăpadă ?!
    – Te ajut eu ! spuse vesel Văntul care ghicea gandurile oricui .
    – Sopteste ce vrei sa-i spui iar eu îti voi purta vorbele pana la ea !
    Zămbind , Omul de zăpadă spuse :
    – Sunt un visator înnăscut si am o fire veselă , doar ca nu-mi place căldura . Vrei sa fii prietena mea ?
    Văntul plecă imediat cu vorbele acestea , iar peste un timp cand se intoarse cu raspunsul , Omul de zăpadă simti cum inima sa se incalzeste inexplicabil si intrebă :
    – Ce a spus Fetiţa ?
    – A răs ! raspunse Văntul .
    – A mai spus ca vrea sa te vadă !
    – Asta este imposibil ! sopti cu tristeţe Omul de zăpadă .
    – Nu chiar ! zise Văntul care era în toane bune .
    – Pot face din fulgii de zapadă un ecran pe care sa-ti vezi Fetiţa iar ea sa te vadă pe tine .
    Omul de zăpadă zămbi sfios , gandindu-se sa-si compuna o mimică dură si o privire de erou incercat , însa Vantul cel nastrusnic plecase deja purtand imaginea dintai , adică pe aceea cu zămbetul sfios …

    >>

    Apreciază

  5. În cele din urmă , cănd Văntul se întoarse , Omul de zăpadă intrebă nerăbdător :
    – Ce a spus Fetiţa ?
    – A spus ca esti ” cool ” !
    – Era tare emotionată si a mai spus ca esti frumos , distins , desi – adaugă Văntul care văzuse destule la viaţa lui – eu nu prea cred ca esti chiar asa !
    – Dar pe ea , pe Fetiţă , ai fotografiat-o ? intrebă Omul de zăpadă .
    – Desigur ! raspunse Văntul . – Priveste aici !
    Si Văntul aduse in faţa Omului de zăpadă o perdea de fulgi care se transformară într-un ecran , în asa fel încăt Omul de zăpadă putu sa-si vadă Fetiţa de zăpadă …
    Era delicată , alcatuită dintr-o textură fină de zăpadă si nu foarte înaltă .
    Avea un zămbet atăt de frumos , blănd , cald , încăt Omul de zăpadă rămase uimit , se indragosti pe loc de zambetul ei si de ea si decise :
    – Vreau sa merg la ea ! zise el .
    – Te rog Văntule , poţi facea asta ptr. mine , ptr. ea ?
    Văntul se găndi un timp apoi spuse :
    – Pot sa te duc la ea insă asta ar insemna sa vă transformati amandoi in zăpadă , nu peste mult timp , atunci cănd viscolul cel grozav o sa vă găsească impreună .
    – Vreau chiar si asa ! hotără Omul de zăpadă , iar în consecinţă Văntul incepu să sufle din ce în ce mai tare , invaluind Omul de zăpadă din toate părtile , ridicăndu-l usor de la pămănt si purtăndu-l cu blăndeţe pănă la intrarea în parc unde-i astepta Fetiţa de zăpadă .

    >>

    Apreciază

  6. Acolo , Omul de zăpadă si Fetiţa de zăpadă se priviră o clipă în ochi , atat căt sufletele lor să se recunoască unul pe celălalt , apoi purtaţi de Vănt intrarară in parc si se opriră în faţa lacului îngheţat pe care luna-l lumina feeric .
    Tinăndu-se străns de mănă începură să alunece pe ghiaţa lacului , într-un dans ireal de delicat .
    Dansară asa , inlănţuiţi , pănă ce viscolul cel grozav îi găsi si ridicăndu-i în văzduh îi transformă într-un nor de zăpadă , amestecăndu-i apoi cu fulgii care veneau de-a valma din cer .
    Numai că fulgii aceia purtară în mijlocul lor imaginea a două inimi de zăpadă înlănţuite …

    Aceasta a fost povestea Omului de zăpadă si a Fetiţei de zăpdă .
    Poate s-a întămplat de mult , poate se întămplă chiar acum , poate se va intampla undeva – căndva …
    Mai cred ca în fiecare bulgare de zăpadă pe care-l tinem in palmele noastre , se află sufletele Omului de zăpadă si Fetiţei de zăpadă iar fără să stim noi ţinem in palme o poveste .
    O poveste în care Imposibilul a fost Posibil , o poveste in care nu există inimi îngheţate , o poveste în care două suflete nu s-au temut sa renunţe la tot ptr. dragostea lor .
    Chiar dacă a durat doar o clipă , a fost dragostea lor iar ei au stiut sa si-o asume si să se bucure de ea .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.