Şi acolo… mă vei aştepta


Stau şi sorb liniștită din paharul cu vinul de culoarea sângelui înfierbântat…  tu, asculți clinchetul cristalului tulburat de unghiile mele… și aştepți…

redMă gândesc la ce tortură dulce ar trebui să te supun în seara asta… mi-ai chinuit gândurile atâta timp… tu, încerci să-ți imaginezi ceea ce urmează… și aştepţi…

Te apropii și-mi adulmeci părul… și curba gâtului la ceafă… înfiorându-mi pielea… trupul tău emană în valuri un flux de dorințe nerostite … și aştepţi…

Atingi, șicanezi şi guști fiecare centimetru de piele… corpul te trădează… îți anticipez fiecare mișcare… fața se luminează și pune în evidență satisfacția ce te cuprinde…spatele se arcuiește… excitarea cuprinde coapsele… și aştepţi…

red1Cuprinzi talia şi mă presezi de tine… simt cât de dură și înfierbâtată este dorința ta… încerc să mă împotrivesc… un pas înapoi… și tu aştepţi… nu pentru mult timp… dorința, foamea de noi… învinge…

Cu dragoste, Lilium

O nouă primăvară, un nou început…


Ei bine… iată, am o întrebare… ce vom scrie în paginile goale ale primăverii ce stă să vină?… este un nou început sau pur și simplu trezirea din letargie?… se cade oare să întâmpinăm primăvara cu multe planuri?…

Poate că vom decide modul în care vom trăim fiecare zi, fiece clipă… Hai, să nu contaminăm frumusețea acestui anotimp cu egoism, furie şi invidie… gândește-te și la alţii, dă… fără a cere… și nu te mai întreba aiurea, de ce… fii întotdeauna bun şi uită-i pe cei care ți-au făcut rău… Iartă întotdeauna!… greșeala este parte din viața asta și nimeni, niciodată, nu poate atinge perfecțiunea…

O nouă primăvară, un nou început..Când acţionăm întotdeauna trebuie să ştim direcţia în care mergem și contra a ce sau a cui… maturitatea nu se câștigă cu vârsta, ci cu responsabilitatea a ceea ce faci… pentru că în orice inimă care iubeşte se găsește cheia fericirii… sufletul ca și inima mea este fericită dacă îți iubești o persoană care știi că te iubește… fiecare are propria modalitate de a exprima ceea ce simte, nu poți simți la fel ca altul… la fel cum degetele de la mână nu sunt egale… În ciuda adversităţilor vieții drumul pe care alegem să mergem este doar un început… așa cum este fiecare nouă primăvară… trebuie doar să fii sigur pe ceea ce simți, chiar dacă uneori ți se pare că ai naviga pe două trasee diferite… așa, ca un tren care aleargă prea repede fără să-l aştepte pe celălalt…

Sunt doar două lucruri în viață care ne produc teamă… să murim şi să ne îndrăgostim… astăzi, mulţi cred că un bărbat ca să atragă atenţia unei femei ar trebui să aibă nu ştiu ce stare… o mașină frumoasă, să fie îmbrăcat la modă, să fie cine nu este doar de dragul de a apărea ceea ce nu e…

Așează-ți în inimă adevaratele valori, oferindu-le adevăratul sens al vieţii… dragoste, dragoste şi dragoste din nou… Uneori, deciziile noastre afectează negativ alte persoane, dar alegerea de a ne ține promisiunile poate fi importantă pentru cel care ne stă alături… dacă cineva ne solicită o mână de ajutor, întinde-o… fă-l să înţeleagă că viaţa merge mai departe… Viaţa trebuie să fie trăită, lucruri frumoase sunt pentru a fi văzute… nu trebuie să vedem numai aspectul urât al vieţii… de foarte multe ori se întâmplă să trăim într-un loc frumos, confortabil și noi suferim ca niște cretini… putem trăi cu adevărat doar privindu-ne viața cu atenție, înfigându-ne picioarele bine pe pământ şi spunând… „am pe cineva care mă iubeşte, am multe lucruri bune în mine de oferit, sunt norocos… am prieteni și o familie care mă iubesc și cărora le pasă de mine!”… și vei descoperi că nu este doar o sursă pentru a-ți alina durerea, ci, este faptul în sine de a fi împreună și a vorbi despre nimicuri sau lucruri importante…doar pentru te simți bine… a nu şti cum să citești şi să scrii bine în cartea vieții tale nu înseamnă că trăiești doar pe jumătate… ascultând pe alții şi trăind împreună cu ceilalți se trăiește cu adevărat… fii tu!

O nouă primăvară, un nou început… ascultă, privește și trăiește… fii întotdeauna bun şi uită-i pe cei care ți-au făcut rău… Iartă întotdeauna!… și nu uita… nu vrei să fii perfect, vrei doar să trăiești așa cum crezi că este bine pentru tine!

Cu dragoste, Lilium

P.S. O primăvară minunată precum sufletele voastre!

Doar… niște cuvinte


A scrie… pentru mine este un impuls căruia nu ştiu să-i rezist… este iubirea și furia unei furtuni cu fulgere şi tunete… pe care încă nu ştiu să o controlez și care îmi invadează mintea  încet, încet… şi mai devreme sau mai târziu,  izbucnește și se transformă în ploaia ce cade peste suflet… şi nu se liniștește decât atunci când cuvintele au luat forma dorită…  şi stau linişte, tăcute pe foaia cuminte…

În seara asta, de exemplu am vrut să colorez cu cerneală aceasta pagină albă, așternând încet, prin penița stiloului, cuvinte din adâncul inimii… cine știe, poate vor fi de ajutor cuiva sau poate chiar mie… pentru că, întotdeauna avem  nevoie de speranţe, dorinţe, vise… și prin intermediul lor poate se va întâmpla ceea ce așteptăm… o viață…

Doar... niste cuvinteDe multe ori scriu de mână, pentru că doar așa simt că sunt eu… apoi transcriu aici, virtual… dar, furtuna dinainte este estopată… doar pe hârtie creionul a imprimat amprenta temerilor mele, a bucuriilor mele… a  gândurilor care vin de la inima la mâna… doar pe hârtie se simte mirosul… de mine… și atingând pagina pe care eu am alintat-o sau am supărat-o prin cuvintele așternute, m-ai putea vedea… un portret imaginar pe o foaie de hârtie, în timp ce gândurile și cuvintele mele, se așează bizar, unele în spatele altora… ca și cum ar forma o pentagramă mistică…  prind  formă şi devin muzică… o muzică pe care o compun pentru cineva anume…

Mi-ar plăcea să-mi pun buzele pe pagină… să las amprenta lor aici… și vreau să cred, ca să nu spun că știu…. că, ar putea pune gura pe acel desen imprimat … şi m-ar săruta ori de câte ori dorește… aș impregna pagina cu parfumul meu și un fior l-ar străbate și l-ar conduce la mine… ar putea atinge urmele scrisul meu apăsat şi ar fi ca și cum mi-ar înfiora pielea ușor …uşor şi delicat ca mângâierile sale…

În spațiile dintre cuvintele, ar putea asculta tăcerile mele…  și printre cuvinte mi-ar putea auzi vocea…  râsul… și jena, atunci când scriu rânduri precum acestea…

Cu dragoste, Lilium

Urmează turma… sau nu!


Să fii tu însuți în viață este o mare calitate… un succes personal. Pentru că este foarte greu… si uneori… ne temem să fim noi înșine. Dar… în ciuda temerilor… continuăm să fim cine suntem.
manipulareDa… dezamăgim oameni… și suntem dezamăgiți.
Dar… cu fiecare zi care trece… învățăm tot mai mult…
Acum… depinde de fiecare… cata putere are sa-si urmeze propriile principii… sau prefera sa mearga dupa turma si sa uite de el insusi…..
Poate pierzi… poate esti vazut altfel … dar e preferabil sa stii ca traiesti pentru tine… nu doar existi… pentru a da bine in „turma”.
Stiu…cu greu ne putem păstra principiile și propria mentalitate…si…cu greu putem face față principiului: „urmează turma”.
Cu greu putem fi noi înșine…
Ne temem sa fim N O I…

Arramya

Și povestea merge mai departe…


Uneori, dorinţa este acelaşi lucru cu nevoia… şi, uneori, este ceva mai adânc… ceva care şopteşte, ceva care se sprijină de tine… ca un iubit în dans… ca un copil adormit pe umăr, ca secretul  unui prieten… o  vei purta întotdeauna , ca pe un inel sau ca pe un piercing al memoriei ce va purta dorința peste tot și toate…

Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…

Si povestea merge mai departe.Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?…  posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere…  la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…

Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…

Noi…  mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…

Cu dragoste, Lilium

Căutare…


Caut în ochii tăi ceea ce știu că este în sufletul tău şi… simt… susurând în bătăile inimii tale… alungă-mi orice alte gânduri ca să ascult doar chemarea aceea șoptită şi nu numai… ci, ceea ce îți dorești să îți îmbrace sufletul…  

Caut  în mintea mea… ceea ce pentru tine este simplu și divin, ca și respirul… dar… amintește-mi cine sunt… pentru tine… deoarece, ceea ce pentru mine este o jumătate niciodată ajunsă… deși, ştiu că există… acum, șoaptele îmi spun să caut și să văd în ochii tăi… ascunși… să ascult cu atenție cum susurul se transformă într-un izvor de iubire… și mă cheamă… cu o simplă bătaie a inimii…

Căutare..Ne trezim tot mai înstrăinați, pe zi ce trece… și nu avem nimic la îndemână pentru a umple golurile pe care le creem între noi… cuvintele parcă sună goale când nu stăm să le ascultăm… dacă am transmite un fior chiar și de la distanţă, toate amintirile ar rămâne imprimate în pielea celuilalt… şi noi vom aluneca din lumea amintirilor ca boabele de nisip împrăștiate de multe tălpi necunoscute în direcţii opuse… așa cum fac furtunile care brusc iau totul în calea lor…

 Şi nu încerca să spui că nu te-ai gândit niciodată la culoarea ochilor săi și că nu ți-ai fi dorit să o păstrăzi în mâinile tale… ce nebunie!… hmm, nu cred… așa cum uşile sunt făcute pentru a se deschide, așa și sufletele și trupurile sunt făcute pentru dragoste… din dragoste poți țese pe pânza fanteziei tot ce dorești… și… probabil, ușor, ușor, aceste gânduri vor deveni apoi intenţii… ca atunci când privești cu nesaț buzele sale și în mod inevitabil le înfiori la atingerea lor…  

Nu, nu temerile şi distanţele ne fac să pierdem  aspectul esențial… trebuie doar să găsim acel mal liniștit care există pentru noi, în noi… şi bineînțeles, dorinţa de a nu ne abate și de a uita fiorul acela misterios ce ne unea… și care încă murmură stins…

Cu dragoste, Lilium