Am nevoie de o inimă nouă…


the same, me!!! 🙂

Lilium - Parfum De Femeie

Când eram un copil, mă întrebam dacă inima stă întotdeauna în acelaşi loc sau se poate muta… la un moment dat, când am mai crescut, am înţeles… că ea rămâne întotdeauna în acelaşi loc, în stânga pieptului… şi pe măsură ce creşteam începeam să înţeleg şi mai mult… am înţeles că inima poate trăi într-o mie de locuri diferite, dar fără să locuiască nicăieri… că se urcă în gât atunci când suntem emoţionaţi, că parcă se ascunde şi se agită în stomac când ne este frică, că uneori…  îşi accelerează bătăilede parcă ar vrea să vrea să sară din piept… şi alteori, parcă face schimb cu creierul…

Am nevoie de o inima noua..Crescând, înveţi să îţi pui inima în alte mâini… şi cel mai adesea, ţi-o dau înapoi un pic zdobită… dar, nu trebue să vă faceţi griji, este la fel de frumoasă sau poate chiar mai frumoasă decât înainte… Şi se întâmplă să ai…

Vezi articolul original 227 de cuvinte mai mult

Reclame

Dansând pe un nor…


… să ştiu că te am şi să ştiu că eşti a mea… aşa cum eu sunt al tău, mă face să fiu un bărbat fericit şi norocos… şi ţinându-te în braţele mele, strângându-te puternic… cuvintele mi se topesc ca untul sub răsuflarea pasiunii… transparenţă şi mister… împrăştii delicat pe pielea ta ulei… cu miros de ciocolată şi vanilie… şi sunt gata să te modelez… prin mângâiere cu mâinile mele, care simt pielea ta mătăsoasă cum le răspunde…
Dansând pe un nor..… şi apoi, acolo… pe pielea ta… mâinile spun poveştile pe care îmi place să le inventez  pentru tine… şi îi spun de victoriile mele… de victoriile noastre… despre cum te voi cuceri în fiecare zi… cum îţi voi da o altă identitate… şi cum te mi te voi asuma, dragostea mea… şi cum te voi  îmbrăţişa şi te voi îmbăta cu iubire şi senzualitate… şi vom visa, vom visa… mereu, împreună… şi vom fura vântul ce se dezmiardă în părul tale… şi vom striga fără nici un motiv… vom fugi ca nişte nebuni… desculţi pe iarba înaltă… vom trăi fiecare zi acum şi nu mâine… ca nomazii, pe iarbă sub cerul liber… vom bea ploaie din mâini… şi nu va mai exista nici timp… nici un nume…
dansand pe un nor…ci doar noi doi, împreună… şi dorinţa de a dansa pe un nor deasupra stelelor… între florile care se răsfaţă sub soare… dar parcă, cineva îmi scindează în bucăţi inima… această dorinţă de a mă juca cu destinul… de a muri înainte de a îmbătrâni… Nu mai mă tem… de a fi normal… ia-mă cu tine, dar nu te întoarce spre mine!… doar condu-mă la lumina zilei… ia-mă cu tine, nu mă lăsa!… eu sunt legat la ochi, dar deja simt caldura… da, iubirea mea… e timpul să mă trezeşti ca să renasc… din nou…
Cu dragoste, Lilium

P.S. …oare unde e bărbatul acela?…

De prea multe ori…


De prea multe ori am subestimat puterea unei atingeri… a unui zâmbet, o unei vorbă… a unor urechi care ne dau ascultare… a unui compliment sincer sau al celui mai mic gest de tandreţe… toate acestea, daaaaa… toate împreună şi fiecare în parte… au potenţialul  şi puterea de a transforma viaţa…

iluziiCu dragoste, Lilium

Am nevoie…


Am nevoie de mâinile tale masculine şi delicate în acelaşi timp… pe trupul meu… Am nevoie de buzele tale senzuale care să-mi şoptească cuvinte ce mă fac să roşesc… Am nevoie ca şolduri tale să se lipească ferm la spatele meu…de ale mele… Am nevoie de tine, delicat şi cu putere… am nevoie de tine la nesfârşit… casa trupului meu este goală… umple-mă cu tine şi reconstruieşte casa trupului şi a sufletului…meu.

Am nevoie..Cu dragoste, Lilium

Frânturi de gânduri…


Vreau să fiu nebună ca luna, sălbatică ca vântul şi fermă precum pământul… vreau să fiu orice este posibil sau îmi este dat să fiu…. şi să cresc în fiecare zi, cu fiecare cuvânt sau simţire ce-mi incită imaginaţia… nu ştiu cum o să cresc sau unde voi ajunge… sunt vie, respir, dar…  încă nu am început să trăiesc cu adevărat… şi uneori, pur şi simplu, am impresia că dispar… din mine… uneori este ca şi cum nu sunt aici în lumea asta… şi pur şi simplu… nu exist… straniu?!… poate… poate este greu de crezut, dar în capul meu doar troienele şi viziunile cuvintelor… par vii… pentru că ele sunt lumea mea… o lume a cuvintelor, a sensurilor, a înţelesurilor… dezvăluite doar sufletului meu… de mine, pentru lumea din mine…
Frânturi de gânduri…Râuri… torente de cuvinte mă vor învălui şi purta probabil pe căi neştiute şi neumblate până la sfârşitul zilelor mele… dar, mai ştiu că… până spre sfârşitul zilelor un vis mă va însoţi întotdeauna… Am citit tot şi aproape despre tot… mult şi multe… am găsit cuvintele poeţilor care au sculptat mii brazde… în adâncul sufletului meu… care mi-au pătruns până ventriculul inimii şi acum… dor… dincolo de linia fierbinte dintre necesitate şi emoţie… dincolo de zgomot… dincolo de bătăile pe care inima le repetă… şi, dor parcă mai mult cu fiecare cuvânt pe care îl irosesc cu cei care şi-au obturat simţirea… din prea multă iubire mi-am atins acea coardă invizibilă a neputinţei… de a fi, de a striga liber… adevărul… inimii mele…
Nu mă pot mulţumi sau obişnui cu puţin… din puţin… cu fărămituri de trăiri şi frânturi din clipe rătăcite… dar, în acelaşi timp… vreau să fiu eu aşa cum am fost atunci… eu, aşa cum sunt acum… şi eu aşa cum voi fi în viitor… vreau să fiu eu şi numai eu… întreagă şi plină de înţelesul ascuns al torentelor de cuvinte… şoptite de vreme, de oameni, pe aripi de vis…
smileCu dragoste, Lilium

Lilium… parfumul letal al dragostei eterne


Lilium… pentru mine reprezintă nobleţea inimii, expresia candidă a iubirii… o explozie de bucurie, care se răspândeşte din centrul inimii într-un moment când fericirea şi dragostea sunt la apogeu…
Şi… când acest sentiment divin te încearcă, te simţi legat de tot ceea ce înseamnă viaţă… viaţa, aşa cum este ea… plină de un milion de culori pe care sufletul le răspândeşte în eter şi formează cel mai minunat curcubeu… un curcubeu al senzaţiilor, al trăirilor intense ce destinul le meştereşte iscusit… pentru mine…
Lilium... parfumul letal al dragostei eterne… încercând de multe ori să desluşesc freamătul inimii… văd cum fiecare clipă  zboară… departe… pentru a nu mai reveni ca înainte de a pleca… ci de a reveni ca o stare de mai bine… şi eu, sunt chiar acolo…  în acel punct fierbinte al senzaţiilor când două trupuri se contopesc într-unul… o fuziune minunată şi magică, a sufletului… care arde în focul iubirii eterne… un foc ce învăluie corpul şi se cuibăreşte în suflet, ca mai apoi să explodeze în milioane de culori pe cerul dragostei… pictând curcubeul senzaţiilor mele…
Lilium... parfumul letal al dragostei eterne1Asta  este dragostea… şi atunci când intră în suflet, lumea ta mică explodează fără limite… şi îţi pictează fiecare moment din viaţă… Asta este ceea ce simt… asta este ceea ce datorită ţie, am găsit… simţi mirosul puternic al dragostei?… pe mine nu mă lasă în pace… şi mă învăluie în dulcele parfum… dar fatal totodată…
Tu, ai încercat vreodată să pictezi un curcubeu cu sufletul?… Tu, ai simţit vreodată parfumul letal al dragostei eterne?
Cu dragoste, Lilium

Salturi în abis…


Momente de scută durată sau de lungă durată… dar, întotdeauna, cele mai crude sunt momentele în care gândul ucide cu viteza fulgerului… şi în acele fracţiuni de clipe ai prefera ca acea iubire să nu se născut niciodată… iluzionându-te cu gândul că astfel nu ai mai suferi…
Nu poţi suporta acele momente pentru că simţi cum tot organismul se întoarce cu susul în jos… se revoltă… durere ascuţită în stomac, aşteptări, temeri, amintiri… durere… nu le poţi suporta pentru că simţi… că el, parcă trăieşte în stomacul tău, că îţi pulsează în vene…  şi ai senzaţia că tot ceea ce bei sau mămânci pare că guşti cu limba celuilalt… în timp ce ai vrea să te infiltrezi în pielea sa, făcându-l să simtă cu gustul tău, cu limba ta… Nu poţi suporta să ştii că atunci când vorbeşte, mănâncă, doarme… când zâmbeşte sau plânge… nu o face cu tine… pentru că aceste momente tu le consideri unice, irepetabile, magice, captivante, personale şi emoţionante… care trebuiesc  împărtăşite cu cel drag…
Salturi în abis..Poate… că eşti rea, nebună şi mai presus de toate egoistă , atunci când gândeşti şi îi spui toate aceste lucruri… dar, ţinându-le în tine îţi pot face chiar mai rău… un rău care doare aşa de tare încât l-ai striga lumii întregi, dar pe care deseori trebuie să-l ascunzi… ca acum, în acest moment… când nu mai ai putere să-ţi reţii lacrimile care-ţi inundă ochii… lacrimi ce încearcă cu disperare să liniştească un suflet ars de dureri… Îţi pare rău… pentru că nu eşti aşa de puternică cum crede el… aşa cum a dorit întotdeauna să te vadă şi cum… poate cum ai vrut mereu să creadă lumea pentru a-ţi ascunde slăbiciunile, fragilitatea… dificultate ta de a comunica altora dorinţele tale adevărate…
Nu eşti sigură că vei  putea să ştii să-l faci să înţeleagă cu ce te confrunţi, ce sentimente îţi trezesc relaţia voastră… ceea ce îţi transmite toată această situaţie… pentru că, probabil, nu înţelegi nici chiar tu şi totul devine parcă şi mai dificil… Singurul lucru care nu ţi-a dat vreodată îndoieli, care nu a oscilat nicidată, care a fost întotdeauna prezent şi constant şi care într-adevăr, a crescut mai mult în fiecare zi, cu fiecare oră, cu fiecare minut, fiecare secundă este… certitudinea iubirii infinite pe care ai simţit-o mereu… pentru el…  acea iubire necondiţionată şi inexplicabilă  de care numai ai auzit în trecut… dar, care ai crezut că de fapt nu poate exista… şi acum… o simţi… ca pe o magie albă, ca pe o magie neagră… emoţii nenumărate şi salturi în gol… în întuneric… cum să le opreşti?…  dar, oare vrei să le opreşti?… nu cred… nu cred că vrei să uiţi…  nu cred că vrei să uiţi iubirea care altădată ţi-a dat viaţă…
…în termeni simpli… este o dragoste care va dura întreaga ta existenţă… şi care, te va înalţa la ceruri… sau te va prăbuşi  în cel mai profund abis… dar, tot ea va fi aceea care te va resuscita într-o zi… şoptindu-ţi în suflet… te iubesc, eşti a mea!…

Cu dragoste, Lilium